Friday Night Fever

Mai nou ziua cea mai hot a saptamanii este vineri. Deja a devenit conventional wisdom. Scopul oricarui student eminent/ tanar corporatist/ artist urban, etc. din NY este ca vineri sa se faca praf. Tocmai scapata dupa o ora de somn pe noapte, un interviu si un examen, si dupa Y Tu Mama Tambien, despre care voi scrie curand, deprimata ca imi pleaca colegele de camera si totodata toate artefactele noastre artsy din sufragerie, am hotarat sa ii chem pe la mine pe Mario, Sasha, si Lejla. Un croat, un sarb si o bosniaca. Nice combination, nu?

Au venit copiii, insa Lejla nu avea nici un act la ea si cat de blonda si faina e ea, cei de la security nu au vrut sa o lase inauntru caci (citat din Hank, NYU security officer: "Young lady, if you f***ing get killed in NYC, and don't have an ID with you, you can f***ing rust out and it ain't no NYPD dude that's gonna know or care who you are"). Mario s-a enervat si a inceput sa argumenteze in limba lui, din care am inteles cuvintele "alcoolic", "vin", "nu vreau", "mama ma-sii" si am dedus ca scopul lui in viata este sa "partej", nu sa recupereze ID-urile altor oameni; intr-un final el a urcat la mine, iar ceilalti doi s-au dus sa isi recupereze identitatea. Cu Mario alaturi si Frank Zappa pe fundal, am reusit sa performam un mic ritual liberal cu vin portughez si alte produse autohtone, rezultatul fiind o stare colectiva de bine; dupa ceva vreme i-am recuperat si pe ceilalti doi balcanici, urmand sa ne indreptam treptat spre party szene. Cu Timeout NY in mana, am ajuns intr-un local dubios din Financial District, aka exact locul unde nu ai vrea sa iti petreci timpul liber, plin ochi de asiatici, de la barmani pana la animatoare, noi fiind singurii caucazieni prezenti. Si cum teoriile mele despre rase si party atmosphere se bazeaza in principal pe convingerea ca "Asian men can't jump", dupa ceva cranberry vodca (o bautura foarte trendy in NYC), ne-am decis pana la urma sa lovim the real party scene, si anume Brooklyn.

Brooklyn este mai nou locul loft-urilor ieftine, artistilor urbani, stangistilor, liberalilor si altor alternativi. Evident ca aici avea loc o alta petrecere marca NonSense, anume The Danger: "drinky, dancy, funk, dub, indonesian breaks, and late dash of dark techno". Vizualuri foarte funky, lume buna, noi toti patru foarte lively, atmosfera excelenta. Highlight-urile serii:

a. Mi-am lasat haina pe niste umerase existente intr-una din camere, unde erau mai multe alte obiecte vestimentare; nimeni nu mi-a spus ca acolo NU este garderoba, ci un loc unde oamenii isi lasa hainele si iau altele in schimb. So... mi-am lasat minunea mea de geaca J Lo con Zara, si cand am plecat evident ca nu am mai gasit-o. Organizatorii mi-au spus intr-un final ca..."Ah... you didn't know that's the clothes exchange? The coat check was in another room!" "What??!! What am I suppose to do now? I mean everybody else has their coats and we all left them in here..." "Well.. I guess yours was prettier; just pick another one; I'm sure others have made the same mistake as you have; join the exchange"... Asa ca m-am ales cu o geaca rosie, un pic cam mare pentru mine, iar a doua zi - intr-o frenezie demna de o cauza mai nobila - am facut turul magazinelor Zara din oras, intr-un final gasind o alta geaca aproape identica cu my old baby.

b. Stateam la coada la baie. Vine langa mine un rastafarian: "Hi baby, how are you?" "Fine, you?" "Pretty cool.. just chillin'. Where are you from?" "Romania" "Hmm... Romania... Well, I'm just a lousy American... I don't really know where that is... but... do you wanna kiss?" - great awe - "Hm... no!!" "Ok, then just gimme a hug and I'll go hassle somebody else".

Tarziu in noapte am ajuns pe la casele noastre. NYC nightlife. You got to love it!

Citeste mai departe...

Boston Minor Debauchery

In vacanta de Thanksgiving mi-am petrecut cateva zile la Boston, alaturi de o minune (de fapt, doua minuni) de baieti de la Princeton, si amicii lor intr-ale dezmatului fizico-matematic de la MIT si Brown University. Virgil, multumim pentru gazduire.

In ciuda atractiei irezistibile produse de cel mai artsy, hipster, funky, shpanky (sau cum mai vreti voi sa ii ziceti) camin studentesc pe care l-am vazut vreodata - pozele vor vorbi de la sine - am apucat sa vedem si cate ceva din Boston. Un New York mai micut, dar la fel de consumerist in zona lui noua, linistit si colonial in zona veche, un oras numai bun de rasfaturi intelectuale gen Harvard si MIT.

Mi s-a parut interesant sa cunosc parte din comunitatea creierelor romanesti importate in America, si am ramas suprinsa de faptul ca sunt incredibil de uniti - poate prea uniti - si incredibili de atasati (inca!) de casa. De casa din Romania zic. Sunt foarte curioasa unde o sa lucreze peste cativa ani actualii studenti eminenti, originari din mandra noastra Romanie, ce isi vor lua diplome de la universitati prestigioase din State. Tare mi-e teama ca in Romania nu prea e loc sub soare pentru felul atat de liber in care gandesc ei aici, in State, unde intr-adevar, vorba lui K, lumea parca iti apartine.

Poze facute in New York, in pre-departure orientation session, cu aparatul lui Alex Petrescu si poze facute cu noul meu Canon A540 (cumparat de Black Friday, fara sa fiu calcata in picioare)! Just click on the image.

Boston Adventure

Citeste mai departe...

Guiness, Grey Goose si MET

Zilele astea m-am rasfatat cu diverse alcooluri de calitate. Si cu o vizita la Metropolitan Museum. Am baut vodka Grey Goose, despre care Matei spune ca a fost votata vodka numarul unu din lume, adica in fata Absolut Vodka, despre care eu credeam pana acum ca e cea mai tare. A fost foarte smooth. Tare, dar curgatoare. Nici urma de mahmureala. Guiness pe de alta parte are substanta. E substantiala si esentiala. E o bere care tine de foame si contribuie la sanatate - fizica ori mentala. Grey Goose a fost achizitionata de la liquer store din Chinatown. 30 dolari o sticla mare. Poate putin cam scump, dar e o vodka nobila. Si consumul ei s-a petrecut in camera mea. Guiness insa a fost consumata la Puck Fair - un pub unde am observat fascinati prepararea in stil american a cocktailurilor (nu se masoara nimic, turnam alcoolul dintr-un fel de furtun si alaturi de el sucul; totul on the rocks). O sa mai vizitez locul, pentru ca au beri din 20 si ceva de tari. Data viitoare ma delectez cu ceva din America Latina. Preturile sunt cam mari la Puck, dar totusi localul este la 150 de metri de Broadway. Arogante, ce sa mai.

Ieri a fost o vreme infernala. A plouat fara oprire. NY e foarte trist cand se intampla asta. In mod normal, un vant teribil de romantic ravaseste Manhattan-ul si transforma legende urbane de genul "rochita lui Marilyn Monroe dusa de vant" in realitate. Daca este contrapunctat insa de ploaie, situatia devine messy. Astfel, ne-am dus la Metropolitan Museum of Art. MET pentru connaisseurs. Este probabil unul dintre cele mai mari muzee din lume, avand in vedere ca in bunul stil colonial a fost populat cu exponate de genul templu-din-Egipt-mutat-in-toata-maretia-lui-de-mii-de-tone-in-patria-noastra-America. Intrarea este recommended, asa ca am dat doar 3 dolari. O sa ma intorc sa vad fiecare departament al muzeului, pentru ca este enorm. Ieri am vazut maestrii europeni. Mai putin remarcabil decat la Gemaelde Galeria in Dresda sau la Kunsthistorisches Museum in Viena. Totusi, cateva panze de Vermeer mi-au atras atentia prin cliseele compozitionale pe care le foloseste atat de des. Rembrandt era fain, in ciuda protestelor lui Matei. Caravaggio avea o panza din perioada lui noir si cateva portrete de-ale iubitului lui gay. Tocmai cand ne asezam in fata unui tablou de-al nu stiu carui maestru italian, Matei comenteaza loud and clear: "Frate, ce taraneasca e asta...". Fie vorba intre noi, formele planturoase ale doamnei portretizate in mijlocul diverselor vite de vii inconjuratoare emana ruralitate din plin. Comentariul a fost acompaniat de o voce de alaturi: "Buna ziua, dragii mei!". O romanca venita in vizita la fiul ei. So... data viitoare trebuie sa fiu mai atenta cu dulcele grai romanesc. U never know... Hehe!

V-am lasat. Ma duc la cumparaturi in Soho. Care nu are nimic de-a face cu omologul lui din Londra ci inseamna South of Houston (Houston fiind o strada). Pe acelasi principiu avem NoHo (North of Houston) sau NoLita (North of Little Italy). Mai sunt mai multe (Tribeca, Bohoho), dar inca nu sunt familiara cu toate burroughs-urile new yorkeze.

Citeste mai departe...