Wednesday, June 13, 2007

The Voice of a Generation :)


M-am intors in Romania de o saptamana si e vara. Si totusi sunt mai stresata si mai ocupata decat am fost la New York intr-un semestru cumulat. Am stat bine sa inteleg de unde atat stres, de unde atata hiperactivitate? Razvan spunea ieri ca suntem o generatia hiperactiva. Marco imi spunea ca a observat ca oamenii din Sud-Estul Europei sunt hipercompetitivi. Am inceput sa ma intreb de ce stau lucrurile asa.[***]

Cred ca de vina este faptul ca in Romania inca nu exista normalitate institutionala. In State stiam prea bine ce reguli are jocul si jucam dupa ele. Stiam ca daca am o problema, scriu un mail si sunt imediat indrumata spre persoana care ma poate ajuta. Stiam ca exista cerinte si exigente, insa ele erau binecunoscute de la inceput si valabile pentru toti jucatorii jocului. Munceam mult, dar ma bucuram de previzibilitate. Nu aveam insomnii. De cand am ajuns in Romania, am inceput sa lucrez la un proiect la care tin mult, si care implica colaborarea cu multe institutii. Mi se pare ca joc un joc nedrept. In care unii participanti-prieteni joaca dupa niste reguli, iar participantii-simpli-participanti dupa altele. In care adresele de email par sa nu functioneze asa cum obisnuiesc sa o faca dincolo de ocean. In Romania trebuie sa fii inventiv. Prea inventiv. In absenta unui cadru institutional adecvat, cu reguli universal valabile si care sa acopere o intreaga plaja de situatii si evenimente neasteptate, trebuie sa fii inventiv. Incerc sa adorm si nu pot. Pentru ca imi vin in minte noi idei de cum sa obtin o bucatica dintr-o finantare, de cum sa acopar o bucatica dintr-un buget, de cum sa formulez un parteneriat, si tot asa. Nu functionez dupa reguli si nu prea functionez bine.

Si asa a fost intotdeauna. De-aici hiperactivitatea si hipercompetitivitatea, care ma caracterizeaza nu numai pe mine, ci pe multi dintre colegii si prietenii mei. Pentru ca a trebuit sa fim simultan studenti, o-en-gisti, producatori de bani, urmaritori de vise si de pasiuni, si asa mai departe. Pentru ca a trebuit mereu sa facem reguli noi si sa evitam reguli vechi si proaste. Pentru ca a trebuit sa ajungem intr-un acelasi punct X in care se poate ajunge prin urmarea unui traseu dinainte stabilit pe ocolite, tragand tare, reinventand roata. Pentru ca am urmarit mereu burse in afara si alte realizari profesionale. Pentru ca nu ne-am permis, de exemplu, sa ne facem studiile la o institutie buna de invatamant, implicit la o institutie de invatamant din strainatate. Pentru ca abia acum in Romania aud din ce in ce mai multi tineri ca isi permit un masterat in strainatate printr-un imprumut, prin resurse proprii, prin ceva bani de la parinti, fara sa trebuiasca sa faca fata unei concurente acerbe pentru un numar extrem de mic de burse. Am fost (si suntem) un numar mic de oameni - am ajuns sa ma intalnesc la conferinte in 2007, cu oameni cunoscuti la conferinte in celalalt capat de lume in 2005 - hiperactivi, hipercompetitivi, si prea stresati pentru varsta noastra. Si totusi suntem o generatie care a reusit sa creeze ceva frumos in Romania si care - am incredere - poate sa instaureze normalitatea institutionala intr-o zi.

6 comments:

Razvan Crisan said...

Una dintre explicatile hipercompetitivitaii noastre este istoria pe care o avem. Sper deosebire de cei din vest un tanar roman trebuie sa se lupte in permanenta pentru a-si satisface dorintele, nu exista lucruri garantate iar faptul ca mult timp nu am avut acces la multe chestii ne face sa ni le dorim foarte tare.
In plus de asta tot datorita felului in care suntem educati noua ni se spune ca tre sa luam cea mai mare nota, sau cea mai mare bomboana, sau ce mai buna suljba "no matter what".
Si ar mai fi multe de zis dar cu alta ocazie :)

Corina said...

ai dreptatate; sistemul educational are mult de-a face cu stimularea setei de competitivitate. de exemplu, in alte tari (scandinavia in general) se considera ca e nesanatos pt evolutia copilului sa fie supus unor astfel de presiuni, astfel incat nu exista note si coronite (pare-mi-se din scoala generala pana la liceu inclusiv), ci doar pass & fail. si da, mai putem povesti pe tema asta. la "date-ul" ala pe care mi l-ai promis saptamana viitoare :)

Anonymous said...

e mult de comentat pe tema asta, insa tot ce pot sa spun e ca lucrand cu instiutii de stat prea multa vreme te poti alege cu ulcer. ai impresia ca nu au nici o vointa de a te ajuta. desi au bani alocati pentru diverse tipuri de proiecte parca vor sa-ti dea in cap atunci cand faci ceva. spre exemplu am incercat un proiect cu finantare MAE la care am renuntat (la bani, proiectul a mers in continuare cu finantari din alte parti). insa la fel s-a intamplat insa si cu ONU (si nu voriam bani ci doar un pic de sprijin logistic). oameni suspiciosi, care nu vor/pot sa creada ca tu chiar vrei sa faci ceva... este intr-adevar descurajator. in principiu cu firme private insa nu am avut probleme de nici un fel. adica dadeau bani aveau niste pretentii bine cunoscute.

Corina said...

eu am avut si experiente placute, si experiente neplacute cu institutiile statului. la fel si su agentii/ alte organisme subsidiare ONU. la fel si cu companiile private. ba mai mult decat atat, am impresia - intarita de opiniile mai multor prieteni - ca in romania si companiile private incep sa se poarte "ciudat" de multe ori. e probabil vorba de un exercitiu democratic, care isi arata roadele in timp! si e nevoie de o reforma a educatiei, a.i. noile generatii de profesionisti care vor ocupa functii de decizie in institutii publice si private sa gandeasca altfel.

trainspot said...

evident ca e nevoie de reforma in educatie! rapid! rapid de tot! dar reforma nu "spoeli" ca pana acum... eu am avut tot felul de experiente cu institutiile. ceea ce ma amuza insa cel mai mult era ca sefii respectivelor institutii voriau tot timpul sa fie ei promovati si nu institutia neaparat.

Corina said...

@trainspot... totul e personalizat in politica romaneasca, din pacate. de fapt, in societatea romaneasca. partidul inseamna vreo 2-3 capi, institutia (spital, minister, scoala) e directorul. sunt putine exceptii

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping