Competitie si retorica

Ieri atingeam un nou record. Reusisem sa dorm in medie patru ore pe noapte timp de cinci zile. Fusesera cursurile, apoi finalizarea sarcinilor mele la UN Office of Sport for Development and Peace, un departament al ONU la care am lucrat timp de vreo trei saptamani inainte sa ajung la Misiune. La mijlocul perioadei de privare voluntara de somn am fost la primul meu turneu de dezbateri in State.

M-am inscris in Clubul de Policy Debate al NYU, la randul lui afiliat unei institutii foarte puternice si bine finantate din State, anume Cross Examination Debate Association. Pe scurt, este vorba de dezbateri in care doua echipe se confrunta asupra unei politici; afirmatorii si negatorii trebuie sa gaseasca cat mai multe argumente si dovezi pentru a-si sustine pozitiile, si asta de-a lungul unei confruntari adeseori foarte intensa, care dureaza o ora si jumatate. Anul acesta, tema este Curtea Suprema de Justitie, cu patru decizii extrem de controversate pe care le-a luat de-a lungul anilor (de la legislatia in materie de avort, pana la cea cu privire la prizonierii de razboi); practic, afirmatorul isi pregateste de acasa un caz, vine si il sustine (de obicei exista circa opt pagini de discurs pregatit de acasa), apoi rand pe rand, au loc ceea ce se cheama "negative constructive", "affirmative constructive" si la sfarsit cateva runde de rebuttals. Fiecare argument trebuie sustinut cu dovezi statistice, stiintifice (inclusiv stiinte sociale) sau testimoniale. Partea de cercetare pentru a sustine o dezbatere de tip policy este impresionanta, argumentele se intemeiaza pe varii paradigme, de la libertarianism la structuralismul lui Foucault sau aberatiile lui Zizek, alaturi de ilustrarea factuala pe care o dobandesc respectivele argumente.

Aproape in fiecare weekend cluburile de dezbateri de la diverse universitati din tara (grupate de obicei zonal) se intalnesc la un turneu. Exista trei niveluri diferite, in functie de experienta in materie de dezbateri a participantilor, prin intermediul carora se formeaza echipele. Regulile sunt foarte clare. Nici o secunda in plus pentru fiecare discurs, ordine stricta a interventiilor, structura argumentativa clar definita, retorica, analiza, eforturi pentru urmarirea si refutarea (sau sustinerea, dupa caz) a fiecarui argument, de la inceputul rundei si pana la capat, discurs cu discurs, pentru a duce la bun sfarsit cazul. Cinci runde de dezbateri intr-o zi, fiecare cu durata de o ora si jumatate, unul sau mai multi arbitri, preliminarii, runde eliminatorii, sferturi de finala, premii individuale, premii pe echipa, etc. O activitate extrem de organizata, foarte competitiva (exista si campionate nationale de dezbateri), prestata de unii elevi de liceu si studenti timp de multi ani la rand, un club foarte bine infipt in peisajul educational american, o retea de indivizi foarte destepti, care de cele mai multe ori ajung sa lucreze in consultanta la Washington. Pentru unii un mod de viata, pentru unii distractie si adrenalina intelectuala de weekend, dezbaterea inseamna in primul rand competitie.

Competitia si mai ales regulile competitiei sunt doua concepte mai putin intalnite in societatea europeana. La noi dezbaterea devine de cele mai multe ori o bucata de cauciuc contorsionat si intins in mai multe directii decat ar cere buna cuviinta. Argumentatia si logica raman titluri de manual de liceu, in nici un caz instrumente care pana la urma te invata sa gandesti. In plus, spiritul competitiv mi se pare ca a ramas intr-un stadiu rudimentar in Europa. Copiii americani sunt educati de mici sa exceleze intr-un domeniu, sa nu se multumeasca cu jumatatile de masura, sa se implice si sa devina lideri. Nu de toti se prinde aceasta educatie in spiritul competitiei, insa adeseori berile si taclalele europene sunt inlocuite aici de munca spre atingerea unor anumite obiective. Imi pare ca si americanii pot sa se distreze, insa in acelasi timp exista mereu spiritul de competitie care ii impinge de la spate oricand si oriunde. Ca in Space Race, ca in Arms Race, ca in toate cursele in care de altfel se implica.

La Cornell University - caci acolo a avut loc dezbaterea - am avut parte de zece grade Celsius, de caprioare pe peluza din fata caminelor din campus, de brazi, sandviciuri proaste, suc de portocale bun, calificare in sferturi de finala, somn putin, quesadiilas acceptabil, veverite, brazi, West Point Military Academy, Zizek, capitalism si anticapitalism, somn putin, Burger King pe fuga, cearcane, ras tembel pe drum, duba Ford numai a noastra, antrenori, coechipiera din Filipine, durere de cap (muuulta) si ceva somn pe drumul de intoarcere. De castigat cel mai mult cred ca am castigat de pe urma observarii in detaliu a unei alte felii din spiritul american.