Oxford in imagini

Cand m-am dus sambata in Londra am trait un soc. Veneam dintr-un orasel gotic si linistit, cu excentricitati, cu studenti imbracati in costume design secol 17 (e o traditie la Oxford ca in ziua examenelor studentii sa poarte un fel de frac si garoafe de diverse culori in piept, in functie de numarul examenului pe care il sustin in ziua respectiva). Iar Londra mi-a parut inghesuita si zgomotoasa, mohorata si plina de turisti frustrati. Un fel de New York subtil mai industrial, insa lipsit de larghetea si generozitatea spatiala a metropolei mele de suflet. Dar despre detestabila Londra mai tarziu. Deocamdata despre Oxford.

Pe scurt, Oxford e locul ideal unde ti-ai dori sa fii daca vrei sa fii student. Nu numai ca te poti lauda copiilor ca ai absolvit cea mai veche si mai prestigioasa universitate europeana, dar ai trai cele mai boeme luni din viata ta. Oxford inseamna excentricitati, alei pietruite, Lewis Carroll, Oscar Wilde, Tolkien, traditii hilare, mistere, biblioteci, biciclete, pub-uri, colegi din toata lumea, intelectualitate, comunitati, turle gotice, flori, ratuste la pervaz, liniste, ganduri. Oxford e un loc de care te poti indragosti foarte usor.

Dovezi vizuale (multe poze in continuare, click pe "citeste mai departe"):

Asa arata un colegiu tipic[***]

Repere de Oxford [***]

Cafeniul zidurilor trebuie neaparat asortat cu bleu de bicicleta

Nici nu stii ce te asteapta...

Pasarela asta mi-a amintit de "Numele Trandafirului"

The Radcliffe Camera din Biblioteca Bodleian (probabil cea mai faimoasa camera de studiu a umanitatii)

The Oxfordian: "environmentalist and wit"

In curtea bisericii centrale, se servesc prajiturele organice

And what a story...

Strada principala

La pas

Intrarea in Christ Church, colegiul care a dat Marii Britanii vreo 13 prim ministri

Virgin Atlantic vegheaza

Se pare ca, vegetal vorbind, Oxford-ul e cel mai frumos in luna mai

Vaslitul prin infiptul batului in albia raului se cheama "punting" si e una din micile fandoseli oxfordiene

Dupa examene, se zice ca aceste barcute devin un taram al desfraului lumesc

Gust de liniste

Citeste mai departe...

Porumbel voiajor

Sunt ametita. In ultimele 7 zile am dormit prin vreo 10 locuri diferite, in 3 tari, pe 2 continente... Gata... Rubicon-ul nu l-am trecut, dar Atlanticul l-am traversat. Sunt acasa! Sunt in Europa. Respir aer britanic. Sunt intr-o camaruta sic de camin universitar in Oxford, si incerc sa finalizez o ultima chestiune ramasa restanta pentru New York University. Apropo de asta (si nu, nu pentru ca nu sunt engaged, ci pentru ca sunt si engaged si competitive :)), trebuie sa va spun ca am terminat semestrul cu A pe linie, in conditiile in care am avut numai cursuri de anul 4 si masterat/ doctorat. Yey! Cheers for me!

Respir atatea arome... trec de la avocado si mango culese din copacii de la marginea drumului, la mirosului norilor din Oxford, la plimbari sinistre in miez de noapte cu metroul new yorkez, la mancare de avion, la Reesee Peanut Butter Cups savurate pentru ultima oara, la cream cheese bagel savurat tot pentru ultima oara, si uite asa ma indrept topaind spre casa. Spaniola vorbita prost, engleza cu accent canadian, engleza de Manhattan, romana cu Diana si Maria, si acum accent britanic peste tot. E incredibil cate sunete imi inunda simturile. Manu Chao, Bebe, Nouvelle Vague, Jimi Hendrix. Stooop. Dar tot vin spre casa. Care casa e inca in Romania, unde ma intorc timida si cu pasi mici, temandu-ma de ce voi descoperi, temandu-ma ca m-am schimbat mult (si da, m-am schimbat mult), temandu-ma ca ma voi readapta greu, temandu-ma ca voi folosi alte coduri de comunicare, ca voi avea alte asteptari de la societate, de la prieteni, de la profesori, de la mijloacele de transport in comun, de la primarie. Temandu-ma de mine, temandu-ma de ceea ce simt si de ceea ce vreau sa realizez. Cred ca am nevoie de un pic de stabilitate. Cred ca am nevoie de un nou inceput, poate mai putin furtunos, poate mai putin singuratic.

Ma intorc la calculator si la cereale. De indata ce IT Master-ul Colegiului Linacre din Oxford imi va verifica computerul, si de indata ce voi cumpara un adaptor (nu era suficient ca aveam adaptoare Romania - SUA si viceversa, acum trebuie sa pot folosi si prizele britanice), voi intra pe net si voi uploada ultimele poze din Mexic (Coasta Pacificului, un micut orasel colonial, si Zocalo - Piata Centrala din Ciudad de Mexico), voi scrie un post cu ultimele ganduri pentru/ despre Statele Unite, si voi incerca sa transpun in scris experienta de tip Harry Potter pe care o traiesc in Oxford.

Citeste mai departe...

Vamos fugir

Tocmai m-am intors in civilizatie... am fost pe Coasta Pacificului cateva zile si in curand voi pleca din Mexic... nu vreau sa ma gandesc inca la plecare... prea multe ganduri, prea multe imagini frumoase. Ma bucur de rezultatul referendumului, ma bucur de soare, incerc sa zambesc si sa rezolv scarbosenii administrative. Avioane, cazari, bilete, asigurari. Revin cu poze si ganduri tropicale.

Citeste mai departe...

MAE rulz!

Nu stiu de unde ma au in baza lor de date, dar azi am primit un mail de la Consulatul Romaniei la New York, cu instructiuni legate de referendumul de sambata. So... sa mai comentati careva de rau despre Ministerul de Externe... Iata dovada:

Citeste mai departe...

Poze colorate

Cateva culori din Mexic. Nu prea multe, caci am stat mai mult in casa cu papiruri pentru scoala. Protagonistii: un gringo olandes, un mexicano (dubii), una gringa rumana, castelul Chapultepec, stradute mexicane, si voie buna. Click pe poza pentru a vedea tot albumul! De data asta m-am chinuit si am pus captions la toate fotografiile.

Mexico de mayo - part 1

Citeste mai departe...

Reciclati! Acum!!!

Unul din lucrurile cu care ma voi obisnui cel mai greu in Romania va fi indiferenta crunta pe care atat autoritatile, cat mai ales populatia, o au vizavi de mediu. Imi place ca in ultima vreme hotnews au inceput sa publice tot mai multe articole legate de incalzirea globala si responsabilitatea oamenii o au asupra ei (cred ca in prezent doar cativa conservatori americani mai au iluzii ca omul nu are nici o vina in toata povestea). De exemplu, intr-un articol de azi hotnews ne spune ca defrisarile care se petrec in lume intr-un interval de 24 de ore produc emisii poluante echivalente cu o flota aeriane ce ar transporta 8 milioane de oameni pe traseul Londra - New York. Credeti ca cele 34 de grade la inceput de mai in draga noastra Romanica, alunecarile de teren din ultimii ani, si problemele din agricultura se datoreaza vreunei pedepse divine?[***]

Posibil ca, din pricina inconstientei generale de care suferim, sa fie vreun pedepsitor divin care sa ne dea cateva palme dupa ceafa in prezent. Dar faptul ca abia in luna martie 2007 s-a deschis in Bucuresti prima groapa de gunoi capabila sa sorteze si sa recicleze gunoiul menajer a cui vina este? Ca sa nu mentionam ca respectivul stabiliment nu poate sa proceseze decat o zecime din gunoiul pe care bucurestenii il produc zilnic. In tarile nordice, exista vreo 8 compartimente diferite intr-o pubela de gunoi pentru 8 tipuri diferite de resturi. Ok, am renuntat de mult sa speram ca vom ajunge ca ei. Dar in Germania se recicleaza, in Austria se recicleaza, in Ungaria se recicleaza. Pana si in Mexic in toate casele resturile biodegradabile sunt separate de cele nebiodegradabile. Din cate tin minte,

Si ONG-urile romanesti ce fac? Dragos si al lui "Salvati Dunarea si Delta" mi s-a parut singurul efort sonor pe care l-a facut cineva ca sa atraga atentia asupra problemelor de mediu cu care ne confruntam. Dar pe cand campanii de advocacy sa ne schimbam mentalitatile si sa incepem sa reciclam? Pe cand lobby ca sa avem la fiecare bloc pubele compartimentate pentru sortarea gunoiului? Pe cand amenzi pentru cei care ignora cu o nesimtire crasa cosurile de gunoi compartimentate din gari, sau cele puse de Connex pe plaja? Simt ca ar trebui sa facem ceva in legatura cu asta. Vom vedea...

Citeste mai departe...

Pauza de Mexic - industrii creative

Dragii mei, sunt in Mexico City, care mi se pare mai proaspat si mai colorat ca niciodata. Din nefericire in loc sa explorez strazile, sa mananc inghetata, sa vizitez expozitii de fotografie si sa fac poze, eu stau protapita in mijlocul unui pat si scriu o lucrare pentru scoala - pe care o am inca restanta. Si mi-am amintit in felul asta de lucrarea despre industriile creative si cum ar arata o politica publica pentru avansarea lor in Romania si de faptul ca promisesem sa o impartasesc cu voi.

O puteti descarca de aici. Nu e nevoie sa spun ca i se aplica toate rigorile proprietatii intelectuale, nu? It's shareware, dar nu inseamna ca, daca citati din ea, nu trebuie sa mentionati sursele :) In plus, disclaimer: lucrarea a trebuit sa respecte niste tipare academice foarte stricte, asa ca pe alocuri nu e spectaculoasa. Pe scurt, despre ce este vorba? Romania are toate sansele sa ajunga un hub regional in industrii creative, daca tine cont de urmatoarele:

1. necesitatea unei cartografieri a situatiei actuale a industriilor creative;
2. necesitatea (cel putin temporara) a subventionarii distributiei si reproducerii produselor creative, si a productiei lor (in unele cazuri);
3. necesitatea cooperarii interguvernamentale (lucrul in grupuri mici si interdisciplinare de experti) pentru sincronizarea politicilor publice in domeniu;
4. necesitatea echiparii creativilor cu training-uri in domeniul business-ului si cu access la fonduri de dezvoltare;
5. necesitatea consultarii tuturor actorilor implicati (largi advisory groups);
6. suport social pentru creativi si pentru retelele lor informale;
7. promovarea industriilor creative in infrastructura educationala deja existenta;
8. sincronizarea politiciilor de comert exterior in industriile creative cu cele ale EU; posibila alianta cu lobby-ul francez.

Lucrarea contine cateva surse importante de documentatie pentru cei interesati. Recomand www.industriicreative.ro, postul asta de pe blogul lui tausance, eforturile celor de British Council in domeniu, ideile ORICUM in domeniu (Filter Design Competition) - caror ORICUMi le recomand sa pump up the work in aceasta arie. Enjoy :)

Citeste mai departe...

Ganduri despre New York

Photo: wwp.new-york-usa.com

In doua ore plec din New York. Cand ma voi intoarce, New York-ul nu imi va mai fi casa. Voi fi oaspete in casa cuiva, iar orasul se va fi transformat din sotie in amanta. Cea mai frumoasa amanta, careia i-am jurat fidelitate si i-am promis solemn ca pana in 2017 cel mult o voi lua daca nu sotie, atunci macar de concubina vreun an sau poate doi. Cred ca o data ce New York-ul ti-a intrat in sange, ai toate sansele sa devii dependent. Cand l-am cunoscut pe Vivi in toamna asta, nu l-am inteles. Am zis ca e doar un copil - no offense, Vivi - entuziasmat de un oras exotic. Dar nu e asa... daca ajungi sa cunosti orasul asta, it grows on you. Fara sa simti, fara sa constientizezi cum microbul iti intra incet-incet printre vene, subcutanat si insidios.[***]

New York-ul e FIRE (finance, insurance, real estate) si - de la John Sexton (presedintele NYU) citire - ICE (intellectual, cultural, educational assets). Insiruite de-a lungul faimosului MTA (metroul, administrat de Metropolitan Transport Authority), cele mai tari corporatii se invecineaza cu unele dintre cele mai faimoase muzee ale lumii, cu cel mai mare for politic, si cu institutii de invatamant cotate in top 10 mondial. Intr-o plimbare pe jos ajungi din Village (boemie, punk, teatre off-Broadway, jazz, relas), in Chelsea (the colourful gay district) si apoi mai ai o aruncatura de bat pana in Midtown (Chrysler Building, Ford Foundation, Reuters, Trump). Daca iesi din Manhattan (adica vreo 15 minute cu metroul), ajungi in Queens, un fel de mica Romanie, mai linistita, mai toleranta, mai diversa si mai personala decat Romania de acasa. In New York mai gasesti inca pravalii detinute de mici comercianti, cu firme colorate si personalizate. Mai gasesti inca restaurante de familie, indiene, mexicane, tailandeze, etiopiene, afgane, chinezesti, japoneze. Within walking distance! Gasesti cele mai funky magazine de haine si cele mai dinamice cluburi (sa te poti duce sa dansezi marti la 4 dimineata si clubul sa fie plin e remarcabil, zic eu), si parcuri superbe.

Poate exagerez, dar in momentul asta nu vad ce nu iti poate oferi New York-ul. Orasul nu doarme niciodata, e infernal de zgomotos si de agitat, dar daca te simti coplesit poti oricand sa iei metroul si sa te duci pe o plaja desprinsa din anii 50. Sau sa iei avionul si sa ajungi in Caraibe superieftin. Incercam ieri sa le fac recomandari celor de la Soros pe cine sa trimita aici la anul. Le-am spus ca orasul asta se potriveste pentru tinerii puternici si maturi, care stiu ce vor de la viata, si care sunt suficient de echilibrati ca sa faca fata unui oras individualist si agresiv, cu o etica a muncii foarte dura, coplesitor prin diversitate, si plin de nerv. Ca sa parafrazam o vorba din batrani, "adio, dar raman cu tine!"

Citeste mai departe...

86 de kile? Am innebunit!

86.3 kg expediate in Romania. Cost total: 206 dolari. Plus 30 de dolari o cutie ultrarezistenta de la UPS, care insa era atat de mare - va jur ca puteam baga in ea 3 chinezi si cu mine in mijlocul lor invartind la tocanita - incat nu a incaput pe usa firmei care facea transportul in Romania, si a trebuit sa fie mutilata si repansata. Plus 35 de dolari plata pentru Man with a Van! Povestea lui MWV e fascinanta... e Native American (indian), adoptat din rezervatie de un polonez, casatorit cu o tipa care munceste si aduce bani in casa, iar el sta acasa si creste copilul, lucreaza ca fotograf si din cand in cand ca MWV. Astazi era sa faca hernie ducand cutia de la mine in Queens, unde era firma de transport international, dar a rezistat eroic! In Queens am mancat apoi MBS cu oua ochiuri si ciorbita de fasole (bun, bun, bun) , am baut doua beri Ursus, am mai povestit cu Diana si iata-ma-s acasuca. Dormit somnic bun... and procrastinating. Ma duc sa ma vad cu Natasha si sa ma apuc intr-un final apoteotic de lucrarea pentru "Normative Issues in IR". Cocaaaaine!

PS: Cutia mea era mai mare cu 25 de cm pe fiecare latura. "I think this box is too large for such a small country as Romania". Hehe :)

Citeste mai departe...

Corina, du-te si te culca!

M-am consultat cu Alex inainte sa public asta, ca sa ma asigur ca nu sunt nebuna. E 6.12 dimineata si eu plec de la biblioteca. Nu am mai dormit de ceva vreme, si creez scenarii fanteziste. Sau poate doar horide. Uite cum se va intampla: la referendum se va vota impotriva demiterii lui Basescu, dar nu se vor reprezenta suficient de multi romani, conform noilor cerinte (vezi hotnews de azi). Curtea Constitutionala nu va valida votul, nu va autoriza un nou referendum si se vor organiza alegeri anticipate. Intre timp, Parlamentul va da o lege prin care va interzice unui presedinte suspendat sa candideze a doua oara. La alegeri, fanii lui Basescu, dezamagiti de cat de tradat a fost il presidente de PSD & PNL, il vor vota pe Becali. Becali va iesi presedinte si Romania se va adanci intr-o criza ce va tine cel putin 10 ani de acum incolo. In State va iesi fie Obama, fie Hillary, si Congresul nu va fi preluat din nou de republicani. In aceste conditii, eu intre timp voi emigra si cred ca voi fi insotita de destui prieteni. Hehe… Poate aberez, dar eu zic ca gura omului obosit adevar graieste (macar partial)!

Citeste mai departe...

Esti conservator?

Photo via Washington Post

Suntem liberali. Si progresisti, nu? Si impotriva establishment-ului? Si nu ne plac conservatorismele si pudibonderiile, nu? Si suntem trendy si urbani. Presupunand ca suntem de acord ca ceea ce face Spencer Tunick e arta - si eu zic ca lejer se poate conchide asta - oare cati tineri bucuresteni ar participa la o sedinta foto organizata de el? In Mexic - da, tara aia conservatoare si nedezvoltata - s-au strans 20000 de persoane si inscrierea pentru participarea la sedinta foto s-a facut pe site-ul Universidad Nacional Autonoma de Mexico. Ar incheia Universitatea Bucuresti un acord similar? Sau ar sprijini Ministerul Culturii Evenimentul? Astept cu entuziasm nemasurat acea zi :)

Gramo, multumesc pentru poza. Nu o gasisem pe net. Si link spre alte compozitii de-ale lui Tunick. Au scris despre asta Gramo si Hotnews. Si parte din prietenii mei ce locuiesc temporar sau permanent in Mexic au participat! Me proud :)

Citeste mai departe...

NY Primavera

M-am plimbat azi prin Village si Soho... obsedata de cladiri si de culori! Iata ce a iesit. La sfarsit m-am jucat si cu oamenii, dar nu foarte agresiv. Click pe poza!

spring NY

Citeste mai departe...

Ganduri despre NYU

Asta e primul dintr-o serie de post-uri pe care simt ca trebuie sa le scriu acum, cand mai am putin si plec din locurile care mi-au fost "casa" timp de aproape 10 luni din viata :)

M-am gandit sa incep cu New York University, pentru ca marti am avut ultimul curs aici. Si pentru ca imi pasa de educatia mea! Si cred ca educatia in general e unul dintre cele mai importante bunuri pe care le poti dobandi; in termeni de capital uman, in ciuda celor pe care tin minte ca le spunea Felix Tataru de la GMP la Youth Summit... ca el, cand se uita la un CV, sare peste sectiunea "educatie", educatia ramane esentiala. Si NYU pune un accent extraordinar pe calitatea educatiei.[***]

Sunt mai destepti profesorii de la NYU decat cei de la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti (voi vorbi numai despre FSP, caci cunosc cel mai bine aceasta institutie si mi-e destul de jena de restul facultatilor din Romania, asa ca probabil evaluarea mea la adresa invatamantului superior din Romania (comparativ cu SUA) ar fi mult mai dura daca as lua alte facultati in considerare)? Categoric nu! Intelectual, profii (in special cei tineri) pe care i-am avut in Romania, sunt extrem de bine pregatiti. M-au indrumat spre o gramada de lecturi bune, si mi-au raspuns la intrebari extrem de profesionist. Insa profii de la NYU au fost altfel. Mai dedicati profesiei, mai atenti cu felul in care isi alcatuiesc cursurile si syllabus-ul, mai atenti la nevoile studentului, mai apropiati de studenti, cu o mai mare disponibilitate de interactiune in afara cursului, mai amuzanti, mai destinsi, mai experimentati, MUUULT mai exigenti. Nu am intalnit nici un prof care sa stea la catedra si sa vorbeasca... Nici nu mentionez infamul "sa citeasca", pentru ca nu ii incadrez din start la categoria "profi" pe cei care fac asta. De ce au fost ei altfel? Pentru ca sunt destul de bine platiti, pentru ca sunt educati cu o altfel de etica a muncii in minte, pentru ca sunt socializati intr-un sistem care crede in educatie!

De ce altceva am mai iubit NYU-ul? Pentru ca s-a straduit mereu sa fie la curent cu tot ceea ce se intampla. Discutii publice pe teme actuale, guest lecturers controversati, cluburi peste cluburi de studenti - care dintr-un spirit civic destul de subtire prezent in Romania- reactioneaza in mod constant la tot ceea ce se intampla in jur, ultimele carti aparute achizitionate imediat de biblioteca (pentru ultima lucrare scrisa, jumatate din bibliografie era alcatuita din carti publicate in 2006 si 2007). Pentru ca are o baza materiala extraordinara - in comparatie cu Romania, nu cu celelalte universitati din State. Cred ca cel mai greu imi va fi sa ma descurc cu lipsa de carti ca lumea din BCU sau alte biblioteci din Romania. Cred ca nici acum, de exemplu, nu au fost in stare sa achizitioneze John Rawls la BCU - o carte fundamentala in stiintele sociale.

De asemenea am mai iubit NYU-ul pentru ca este o comunitate (mult mai putin unita ca alte universitati din State), dar incomparabil o comunitate fata de Universitatea Bucuresti. Cu un campus (cam imprastiat, ce-i drept), cu tricouri, cu multe cluburi studentesti, cu multe cantine faine, cu ziare (chiar citite de studenti), cu un set de valori, cu sali de gimnastica, cu identitate! Si mai ales orientata in primul rand catre student si nevoile lui (de la consiliere in cariera la burgeri vegetarieni).

Cel mai mult insa mi-am iubit colegii. Pentru ca au fost concurenta pe care nu am avut-o niciodata in tara. Pentru ca din 100, mai bine de jumatate sunt extrem de competitivi (inca o data, unitatea de referinta sunt eu, adica o persoana competitiva :)), pe cand in Romania sub 10 sunt asa. Pentru ca au fost incisivi si interesati de ceea ce se discuta la curs, pentru ca s-au angajat in dialog si dezbatere, pentru ca au venit intotdeauna cu textele citite, pentru ca au venit la cursuri (!), pentru ca stiau ca timp de patru ani sunt in primul rand studenti.

O sa spuneti ca asta se datoreaza banilor. Pentru ca la NYU (unde educatia costa in medie 200000 de dolari pe patru ani), atat cel care plateste, cat si cel care primeste banii sunt foarte constienti de termenii in care se desfasoara afacerea. E si asta, dar nu e numai asta. E vorba in primul rand de respectul acordat educatiei (de catre studenti, profesori, angajatori) si de concurenta acerba existenta intre institutiile de invatamant superb. Mi-ar placea sa ajungem la niveluri asemanatoare si in Romania... Incet-incet :)

Citeste mai departe...

Update

Mda... stau de aproape 20 de ore in biblioteca, dintre care 8 petrecute intr-un examen. Cam asa arata un om dupa astfel de efort... m-am mai prelucrat un pic cu sepia, ca altfel... Am trecut peste un hop, ceea ce este bine. Am avut un examen foarte fain la drept constitutional, un caz ipotetic ce pornea de la un act dat de congresul american in 1789 (care exista in realitate); se cheama Alien Tort Law si practic permite oricarui cetatean (indiferent de tara careia apartine) sa dea in judecata orice alt cetatean (la fel, indiferent de tara de cetatenie) pe teritoriu american, chiar daca fapta nu s-a petrecut pe teritoriu american. E un fel de jurisdictie universala in cazuri de tortura si alte grave violari ale drepturilor omului. O lege foarte, foarte progresista si care este inca in vigoare!

Sunt super energica... am baut o chestie energizanta, asemanatoare cu red bull-ul, dar care se cheama Cocaine :) Colegii mi-au spus ca e de trei ori mai puternica decat redbull-ul si adevarul e ca de cand am baut-o (adica acum 8 ore), mi se misca mainile pe taste ca si cum as fi un mic robotel. Yeye... energy!

Maine trec la industrii creative. Keep you updated on that, too :)

Citeste mai departe...

Calendar

Deci da. Cred ca mai greu cu blogging-ul in urmatoarele zile. Asa sta treaba. Prietenii mei se distreaza pe la mare - Andreea & ORICUM - (aglomerat, neaglomerat, tot mi-e dor de Vama) sau prin Sibiu - Cocoon si John. Eu imi suflec manecile, mai pompez niste picaturi de Visine si trag tare. Am avut de predat azi o lucrare de 10 pagini, despre experienta internship-ului la Coalitia pentru Curtea Penala Internationala. Am vorbit de cultura organizationala, de loialitatea fata de misiunea organizationala, de falsa dilema pace v. dreptate.

Maine am examen la American Constitutional Law. Iarasi un hypothetical fact pattern a carui rezolvare va dura vreo 8 ore. Nu avem limita de timp sau de spatiu pentru respectivul examen. Prize, laptop-uri si dibuit imprimante gratis in campus la 3 dimineata. Va fi greu, dar nu imposibil.

Vineri apoi am de predat o lucrare la politici publice in domeniul cultural. "The Advancement of Creative Industries in Romania" (cum sa facem noi ca guvern, din punct de vedere al politicilor publice, ca Romania sa devina lider regional in domeniul industriilor creative pana in 2027, inspirandu-ne din strategia inaugurata in 1998 de Marea Britanie si de la politicile publice in domeniu derulate de Consiliul Municipal din New York). Luni am de predat o alta lucrare la "Normative Issues in International Relations"; vreau sa creez un cadru normativ care sa depaseasca dihotomia realism - idealism in relatii internationale si sa fie baza teoretica a Obiectivului de Dezvoltare a Mileniului nr 8 (parteneriatul pentru dezvoltare Nord - Sud). Cam multa economie la mijloc, dar sper sa ma descurc. Apoi trebuie sa impachetez. Am deja vreo 40 de carti de trimis acasa si sambata ma mai duc la vanatoare prin anticariate. Intre timp am promis sa iau cine cu vreo 6 prieteni, sa ma duc la 2 petreceri si la un film.

Joi pe 10 am avion spre Mexic. Va fi frumos :) Stau pana pe 22 mai. Intre timp am de predat o alta lucrare, cu privire la evolutia rezolutiilor pe drepturile omului in Comisia a Treia a Adunarii Generale a ONU, dupa atacurile teroriste de la 11 Septembrie. Si am de facut si un raport pentru Misiunea Permananenta a Romaniei la ONU. Intre o bucatica de soare (poate Coasta Pacificului, cine stie) si o pagina de raport, sper sa apuc sa ma si odihnesc.

Vin apoi inapoi in New York. Mai stau vreo 2 zile. Vad alti cativa prieteni, fac fotografii oficiale, vizite oficiale si plec. Ajung in Londra (nu stiu unde stau inca... am doua oferte, nici una in Londra se pare... ci in Oxford sau Cambridge; oricum vreau sa cercetez terenul... deh, ambitii de viitor - grin!-, asa ca nu e rau). Stau cateva zile si cheltui o groaza de bani (ros de unghii!) Apoi iau un avion spre Stockholm. Apoi un tren de 17 ore spre Kiruna. In continuare sper sa petrec vreo cateva zile in Scandinavia. Vreau sa ajung la Helsinki, Oslo si Bergen - singurele orase mari pe care nu le-am vazut pe acolo. Dar trebuie sa negociez abil :) Hehe! Si apoi ajung in Romania. Pe 5 iunie! Covor rosu. Da, mama? De-abia astept sa va vad pe toti! Clar! Gata. Inapoi la munca. 1 Mai. Vivat!

Citeste mai departe...