Showing posts with label Moods. Show all posts
Showing posts with label Moods. Show all posts

Friday, June 29, 2007

PUNCT (SI VIRGULA)

Acesta este ultimul post publicat pe "Intricacies"... Am incheiat pentru ceva vreme o etapa foarte importanta a vietii mele, o etapa care a fost la un moment cuprinsa si in acest blog. Vezi poze cu trandafiri si alte lucruri frumoase. Pe alocuri acest blog a fost mai personal decat mi-as fi dorit sa fie, astfel incat anumite chestiuni importante din viata mea personala s-au reflectat si in aceste pagini. Reintoarsa in tara, fericita ca in sfarsit am ocazia sa fac ceva in Romania si pentru Romania, am planuri profesionale marete, si viziunile mele de salvare a lumii "pe bucatele" sunt tot mai grandioase. Astfel, voi incepe in curand ceea ce conspiram de mult, si anume pregatirea unei pagini personale "Corina Murafa", ce va fi lansata la toamna, impreuna cu un nou blog, mult mai profesional si mult mai de anvergura. Daca vreunul din prietenii mei - intamplator si cititori fideli ai "Intricacies" - va avea curiozitati legate de viata mea personala, cu tumulturile si zambetele ei, adresa mea de email ramane corina punct murafa at googlemail punct com, si vara aceasta voi fi destul de des prin tara. Pana in septembrie, dragii mei, lecturi placute si hidratare maxima pe timp de canicula!


Citeste mai departe...

Sunday, June 24, 2007

back in town

... dupa un accident de masina (raniri usoare, dar nimic foarte grav, cu exceptia multor nervi si a unei masini facute zob), multa dezamagire de romani si romanisme, si un colt de mare albastra. revin cu comentarii despre romani si romanisme pe maine.


Citeste mai departe...

Monday, June 18, 2007

Indivizi, gasti, retele si prieteni


Daca m-as fi intors alta data in tara si as fi privit la ce se intampla in jurul meu, mi-ar fi fost dor de "vechea gasca". "Gasca de la bloc, nu mai e deloc...". Ma rog, nu chiar gasca de la bloc, dar grup de prieteni/ retea sociala semi-inchisa/gasca/ etc. Am iesit ieri in oras cu Diana si cu Olivia - si ele plecate un an in State cu aceiasi bursa - si am constatat ca America ne-a schimbat. Ne-a individualizat. [***]

Cand coordonatorii programului nostru incercau sa ne pregateasca pentru socul cultural pe care urma sa il experimentam in State, ne spuneau ca americanii sunt mult mai individualisti decat sud-est europenii. Ca pentru noi conteaza mult mai mult sentimentul de apartanenta (la grup in sens restrans, ori la comunitate), pe cand americanii cauta in primul rand implinirea individuala. Si de aceea fiecare student apartine mai multor microcomunitati, avand prieteni imprastiati ici si colo in trei directii diferite.

Cu Olivia si Diana am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne diversificam cercurile de prieteni. Ca vrem sa cunoastem noi oameni, ca vrem sa intretaiem cercurile de prieteni, ca nu mai avem "o gasca", dar ca nu regretam asta. Pentru ca e mai important sa experimentezi diversitatea decat sa traiesti sentimentul de comunitate. Romanii, din pacate, nu au acel exercitiu al socializarii (pe care o priveam la inceput ca fortata) pe care il au americanii. Nu organizeaza "socials", nu se chinuie sa cunoasca mai multi oameni, sa faca networking (nu neaparat in scopuri profesionale), sa depaseasca granitele celor n prieteni ramasi din liceu/ facultate. Ne intrebam: "Unde naibii sa cunoastem oameni noi?". In cluburi? Nu prea. La scoala? Nu prea. La locul de munca? Care loc de munca, ca deocamdata ne invartim in cam acelasi anturaj profesional. De ramas cu dileme, tot am ramas, dar macar ne-am dat seama de o alta diferenta culturala intre felul nostru nativ de-al fi si felul in care ne-a antrenat experienta americana sa fim.

PS: Marea fata galbena din imagine e de aici, si il reprezinta pe "social networking addict" :)


Citeste mai departe...

Sunday, June 10, 2007

Bine ai venit!


Veneam azi spre casa de la o scurta si placuta intalnire, si ascultam muzica. Molatec si visator, "Clandestino" de la Mano Chao. Aproape ca ignoram faptul ca afara ploua cu soare, in picuri mici, reci si infuriati. Iesisem din metrou si faceam primii pasi "in cartier". Treceam pe langa un parculet mic si deprimant, cand o masina de pe carosabil incepe sa ma claxoneze foarte insistent. "Nesimtire sau poate au nevoie de vreo indicatie", imi spun. Imi dau castile jos, si cel care statea in dreapta soferului intinde o mana pe geam, spre mine: "Uita-te-n stanga". Cel mai frumos si mai lung curcubeu vazut vreodata taia cerul in doua. Am ras si i-am multumit pentru cea mai frumoasa primire de care am avut parte de cand m-am intors in tara. :)

P.S: Poza nu e facuta de mine (are sursa trecuta pe ea), dar am simtit nevoia sa includ niste culoare in peisaj :)


Citeste mai departe...

Wednesday, June 06, 2007

M-AM INTOOOOORS!

I'm back! Mwahahaha! Socurile nu sunt inca prea mari; a trebuit sa am o intalnire tete-a-tete cu functionarii Postei Romane din prima zi de sedere in tara, si psihic sunt inca senina. Ramasesem datoare cu niste posturi si poze, scrise (si fotografiate) prin trenuri si autocare in timpul lungului meu drum spre casa (28 de zile numarate).


Citeste mai departe...

Friday, May 25, 2007

Porumbel voiajor

Sunt ametita. In ultimele 7 zile am dormit prin vreo 10 locuri diferite, in 3 tari, pe 2 continente... Gata... Rubicon-ul nu l-am trecut, dar Atlanticul l-am traversat. Sunt acasa! Sunt in Europa. Respir aer britanic. Sunt intr-o camaruta sic de camin universitar in Oxford, si incerc sa finalizez o ultima chestiune ramasa restanta pentru New York University. Apropo de asta (si nu, nu pentru ca nu sunt engaged, ci pentru ca sunt si engaged si competitive :)), trebuie sa va spun ca am terminat semestrul cu A pe linie, in conditiile in care am avut numai cursuri de anul 4 si masterat/ doctorat. Yey! Cheers for me!

Respir atatea arome... trec de la avocado si mango culese din copacii de la marginea drumului, la mirosului norilor din Oxford, la plimbari sinistre in miez de noapte cu metroul new yorkez, la mancare de avion, la Reesee Peanut Butter Cups savurate pentru ultima oara, la cream cheese bagel savurat tot pentru ultima oara, si uite asa ma indrept topaind spre casa. Spaniola vorbita prost, engleza cu accent canadian, engleza de Manhattan, romana cu Diana si Maria, si acum accent britanic peste tot. E incredibil cate sunete imi inunda simturile. Manu Chao, Bebe, Nouvelle Vague, Jimi Hendrix. Stooop. Dar tot vin spre casa. Care casa e inca in Romania, unde ma intorc timida si cu pasi mici, temandu-ma de ce voi descoperi, temandu-ma ca m-am schimbat mult (si da, m-am schimbat mult), temandu-ma ca ma voi readapta greu, temandu-ma ca voi folosi alte coduri de comunicare, ca voi avea alte asteptari de la societate, de la prieteni, de la profesori, de la mijloacele de transport in comun, de la primarie. Temandu-ma de mine, temandu-ma de ceea ce simt si de ceea ce vreau sa realizez. Cred ca am nevoie de un pic de stabilitate. Cred ca am nevoie de un nou inceput, poate mai putin furtunos, poate mai putin singuratic.

Ma intorc la calculator si la cereale. De indata ce IT Master-ul Colegiului Linacre din Oxford imi va verifica computerul, si de indata ce voi cumpara un adaptor (nu era suficient ca aveam adaptoare Romania - SUA si viceversa, acum trebuie sa pot folosi si prizele britanice), voi intra pe net si voi uploada ultimele poze din Mexic (Coasta Pacificului, un micut orasel colonial, si Zocalo - Piata Centrala din Ciudad de Mexico), voi scrie un post cu ultimele ganduri pentru/ despre Statele Unite, si voi incerca sa transpun in scris experienta de tip Harry Potter pe care o traiesc in Oxford.


Citeste mai departe...

Monday, May 21, 2007

Vamos fugir

Tocmai m-am intors in civilizatie... am fost pe Coasta Pacificului cateva zile si in curand voi pleca din Mexic... nu vreau sa ma gandesc inca la plecare... prea multe ganduri, prea multe imagini frumoase. Ma bucur de rezultatul referendumului, ma bucur de soare, incerc sa zambesc si sa rezolv scarbosenii administrative. Avioane, cazari, bilete, asigurari. Revin cu poze si ganduri tropicale.


Citeste mai departe...

Monday, May 14, 2007

Poze colorate

Cateva culori din Mexic. Nu prea multe, caci am stat mai mult in casa cu papiruri pentru scoala. Protagonistii: un gringo olandes, un mexicano (dubii), una gringa rumana, castelul Chapultepec, stradute mexicane, si voie buna. Click pe poza pentru a vedea tot albumul! De data asta m-am chinuit si am pus captions la toate fotografiile.

Mexico de mayo - part 1


Citeste mai departe...

Thursday, May 10, 2007

Ganduri despre New York

Photo: wwp.new-york-usa.com

In doua ore plec din New York. Cand ma voi intoarce, New York-ul nu imi va mai fi casa. Voi fi oaspete in casa cuiva, iar orasul se va fi transformat din sotie in amanta. Cea mai frumoasa amanta, careia i-am jurat fidelitate si i-am promis solemn ca pana in 2017 cel mult o voi lua daca nu sotie, atunci macar de concubina vreun an sau poate doi. Cred ca o data ce New York-ul ti-a intrat in sange, ai toate sansele sa devii dependent. Cand l-am cunoscut pe Vivi in toamna asta, nu l-am inteles. Am zis ca e doar un copil - no offense, Vivi - entuziasmat de un oras exotic. Dar nu e asa... daca ajungi sa cunosti orasul asta, it grows on you. Fara sa simti, fara sa constientizezi cum microbul iti intra incet-incet printre vene, subcutanat si insidios.[***]

New York-ul e FIRE (finance, insurance, real estate) si - de la John Sexton (presedintele NYU) citire - ICE (intellectual, cultural, educational assets). Insiruite de-a lungul faimosului MTA (metroul, administrat de Metropolitan Transport Authority), cele mai tari corporatii se invecineaza cu unele dintre cele mai faimoase muzee ale lumii, cu cel mai mare for politic, si cu institutii de invatamant cotate in top 10 mondial. Intr-o plimbare pe jos ajungi din Village (boemie, punk, teatre off-Broadway, jazz, relas), in Chelsea (the colourful gay district) si apoi mai ai o aruncatura de bat pana in Midtown (Chrysler Building, Ford Foundation, Reuters, Trump). Daca iesi din Manhattan (adica vreo 15 minute cu metroul), ajungi in Queens, un fel de mica Romanie, mai linistita, mai toleranta, mai diversa si mai personala decat Romania de acasa. In New York mai gasesti inca pravalii detinute de mici comercianti, cu firme colorate si personalizate. Mai gasesti inca restaurante de familie, indiene, mexicane, tailandeze, etiopiene, afgane, chinezesti, japoneze. Within walking distance! Gasesti cele mai funky magazine de haine si cele mai dinamice cluburi (sa te poti duce sa dansezi marti la 4 dimineata si clubul sa fie plin e remarcabil, zic eu), si parcuri superbe.

Poate exagerez, dar in momentul asta nu vad ce nu iti poate oferi New York-ul. Orasul nu doarme niciodata, e infernal de zgomotos si de agitat, dar daca te simti coplesit poti oricand sa iei metroul si sa te duci pe o plaja desprinsa din anii 50. Sau sa iei avionul si sa ajungi in Caraibe superieftin. Incercam ieri sa le fac recomandari celor de la Soros pe cine sa trimita aici la anul. Le-am spus ca orasul asta se potriveste pentru tinerii puternici si maturi, care stiu ce vor de la viata, si care sunt suficient de echilibrati ca sa faca fata unui oras individualist si agresiv, cu o etica a muncii foarte dura, coplesitor prin diversitate, si plin de nerv. Ca sa parafrazam o vorba din batrani, "adio, dar raman cu tine!"


Citeste mai departe...

Tuesday, May 08, 2007

86 de kile? Am innebunit!


86.3 kg expediate in Romania. Cost total: 206 dolari. Plus 30 de dolari o cutie ultrarezistenta de la UPS, care insa era atat de mare - va jur ca puteam baga in ea 3 chinezi si cu mine in mijlocul lor invartind la tocanita - incat nu a incaput pe usa firmei care facea transportul in Romania, si a trebuit sa fie mutilata si repansata. Plus 35 de dolari plata pentru Man with a Van! Povestea lui MWV e fascinanta... e Native American (indian), adoptat din rezervatie de un polonez, casatorit cu o tipa care munceste si aduce bani in casa, iar el sta acasa si creste copilul, lucreaza ca fotograf si din cand in cand ca MWV. Astazi era sa faca hernie ducand cutia de la mine in Queens, unde era firma de transport international, dar a rezistat eroic! In Queens am mancat apoi MBS cu oua ochiuri si ciorbita de fasole (bun, bun, bun) , am baut doua beri Ursus, am mai povestit cu Diana si iata-ma-s acasuca. Dormit somnic bun... and procrastinating. Ma duc sa ma vad cu Natasha si sa ma apuc intr-un final apoteotic de lucrarea pentru "Normative Issues in IR". Cocaaaaine!

PS: Cutia mea era mai mare cu 25 de cm pe fiecare latura. "I think this box is too large for such a small country as Romania". Hehe :)


Citeste mai departe...

Thursday, May 03, 2007

Update


Mda... stau de aproape 20 de ore in biblioteca, dintre care 8 petrecute intr-un examen. Cam asa arata un om dupa astfel de efort... m-am mai prelucrat un pic cu sepia, ca altfel... Am trecut peste un hop, ceea ce este bine. Am avut un examen foarte fain la drept constitutional, un caz ipotetic ce pornea de la un act dat de congresul american in 1789 (care exista in realitate); se cheama Alien Tort Law si practic permite oricarui cetatean (indiferent de tara careia apartine) sa dea in judecata orice alt cetatean (la fel, indiferent de tara de cetatenie) pe teritoriu american, chiar daca fapta nu s-a petrecut pe teritoriu american. E un fel de jurisdictie universala in cazuri de tortura si alte grave violari ale drepturilor omului. O lege foarte, foarte progresista si care este inca in vigoare!

Sunt super energica... am baut o chestie energizanta, asemanatoare cu red bull-ul, dar care se cheama Cocaine :) Colegii mi-au spus ca e de trei ori mai puternica decat redbull-ul si adevarul e ca de cand am baut-o (adica acum 8 ore), mi se misca mainile pe taste ca si cum as fi un mic robotel. Yeye... energy!

Maine trec la industrii creative. Keep you updated on that, too :)


Citeste mai departe...

Tuesday, May 01, 2007

Calendar


Deci da. Cred ca mai greu cu blogging-ul in urmatoarele zile. Asa sta treaba. Prietenii mei se distreaza pe la mare - Andreea & ORICUM - (aglomerat, neaglomerat, tot mi-e dor de Vama) sau prin Sibiu - Cocoon si John. Eu imi suflec manecile, mai pompez niste picaturi de Visine si trag tare. Am avut de predat azi o lucrare de 10 pagini, despre experienta internship-ului la Coalitia pentru Curtea Penala Internationala. Am vorbit de cultura organizationala, de loialitatea fata de misiunea organizationala, de falsa dilema pace v. dreptate.

Maine am examen la American Constitutional Law. Iarasi un hypothetical fact pattern a carui rezolvare va dura vreo 8 ore. Nu avem limita de timp sau de spatiu pentru respectivul examen. Prize, laptop-uri si dibuit imprimante gratis in campus la 3 dimineata. Va fi greu, dar nu imposibil.

Vineri apoi am de predat o lucrare la politici publice in domeniul cultural. "The Advancement of Creative Industries in Romania" (cum sa facem noi ca guvern, din punct de vedere al politicilor publice, ca Romania sa devina lider regional in domeniul industriilor creative pana in 2027, inspirandu-ne din strategia inaugurata in 1998 de Marea Britanie si de la politicile publice in domeniu derulate de Consiliul Municipal din New York). Luni am de predat o alta lucrare la "Normative Issues in International Relations"; vreau sa creez un cadru normativ care sa depaseasca dihotomia realism - idealism in relatii internationale si sa fie baza teoretica a Obiectivului de Dezvoltare a Mileniului nr 8 (parteneriatul pentru dezvoltare Nord - Sud). Cam multa economie la mijloc, dar sper sa ma descurc. Apoi trebuie sa impachetez. Am deja vreo 40 de carti de trimis acasa si sambata ma mai duc la vanatoare prin anticariate. Intre timp am promis sa iau cine cu vreo 6 prieteni, sa ma duc la 2 petreceri si la un film.

Joi pe 10 am avion spre Mexic. Va fi frumos :) Stau pana pe 22 mai. Intre timp am de predat o alta lucrare, cu privire la evolutia rezolutiilor pe drepturile omului in Comisia a Treia a Adunarii Generale a ONU, dupa atacurile teroriste de la 11 Septembrie. Si am de facut si un raport pentru Misiunea Permananenta a Romaniei la ONU. Intre o bucatica de soare (poate Coasta Pacificului, cine stie) si o pagina de raport, sper sa apuc sa ma si odihnesc.

Vin apoi inapoi in New York. Mai stau vreo 2 zile. Vad alti cativa prieteni, fac fotografii oficiale, vizite oficiale si plec. Ajung in Londra (nu stiu unde stau inca... am doua oferte, nici una in Londra se pare... ci in Oxford sau Cambridge; oricum vreau sa cercetez terenul... deh, ambitii de viitor - grin!-, asa ca nu e rau). Stau cateva zile si cheltui o groaza de bani (ros de unghii!) Apoi iau un avion spre Stockholm. Apoi un tren de 17 ore spre Kiruna. In continuare sper sa petrec vreo cateva zile in Scandinavia. Vreau sa ajung la Helsinki, Oslo si Bergen - singurele orase mari pe care nu le-am vazut pe acolo. Dar trebuie sa negociez abil :) Hehe! Si apoi ajung in Romania. Pe 5 iunie! Covor rosu. Da, mama? De-abia astept sa va vad pe toti! Clar! Gata. Inapoi la munca. 1 Mai. Vivat!


Citeste mai departe...

Tuesday, April 24, 2007

Incompetenta Optinova

Coco (la subscriu Clara si Irina) vorbeste de incompetenta sistemului medical din Romania. La ea, discutia porneste de la anticonceptionalele care se prescriu la noi dupa ureche, de la cele mai ilustre clinici pana la cabinetele de planificare familiala pentru elevi, studenti si alte categorii sociale oropsite. Eu in prezent ma pregatesc sa dau in judecata
Optinova! Si cu riscul de a fi catalogata drepta "aia desteapta care vine din America sa ne invete ea pe noi", chiar o voi face! Dupa cum unii din voi stiti, prin luna ianuarie mi-am facut aparitia in public cu o mandrete de pereche de ochi albastri, "bluer than the bluer skies and deeper than the deepest seas" (compliment via Andreea/Kreti).[***]

Respectivele lentile de contact (concomitent optice si cosmetice) fusesera achizitionate de la Optinova, cea mai veche si mai titrata optica din Romania. Pentru ca rareori prinde copilul pe acasa, mama a decis in ianuarie sa imi satisfaca micutul capriciu de a avea ochi albastri, asa ca mi-a platit consultatia cu "specialistul" Optinova, lentilele de contact (care mi s-au dat pentru 3 luni, desi ma indoiesc ca trebuiau purtate mai mult de o luna), si solutiile de curatare. Total: circa 9 milioane (lei vechi), daca mai tin minte bine.

Trecand cele trei luni de ochi albastri ca azurul, am vrut sa imi cumpar lentile noi din State, unde cateva seturi valabile pentru un an (in acelasi timp optice si cosmetice) m-ar costa cca 130 de dolari/ an, adica aproximativ de 4 ori mai putin decat in Romania. Cand sa ma duc sa imi comand lentilele... surpriza. Aveam nevoie de reteta din Romania. Sun-o pe mama, trimite-o pe mama la Optinova, roaga-i sa imi trimita copii dupa "documentele" ramase la ei (nu numai ca nu imi dadusera fisa/ reteta, dar nu imi dadusera nici cutiile in care venisera lentilele, cutii de pe care as fi putut afla caracteristicile lentilelor), si tot asa.

To cut a long story short, se pare ca marii specialisti ai Optinova mi-au prescris lentile de contact dupa ce au facut numai un consult pentru ochelari, pe o fisa care nu are valabilitate internationala, desi obligatia (conform, se pare, unor acorduri internationale) este sa elibereze o reteta (format universal), valabila timp de un an, oriunde in lume. Confruntati cu o samanta de scandal, si-au cerut scuze si au inceput sa o dea cotita... "cum ca, vedeti, s-a schimbat doctorul... cel vechi nu a lasat decat hartiile astea [total lipsite de valoare medicala, si fara date de contact pe ele], dar eu AS INTUI ca acestea sunt caracteristicile lentilei... stiti, asa sunt la toata lumea" [opinie rostita de una bucata doctor oftalmolog]. Caci se pare ca in Romania daca moare/ dispare doctorul, automat mor toti pacientii, intrucat de memorie/ arhiva institutionala nu s-a auzit. Din cate banuiesc, smecheria era sa ma faca sa vin tot la Optinova pentru urmatoarea pereche de lentile, unde iarasi sa mi se prescrie ceva "dupa ureche", cu cel mai profesionist zambet de customer care pe buze.

Concluzionand, in momentul de fata le-am scris o scrisorica amenintatoare si ma pregatesc sa vorbesc cu cei de la Protectia Consumatorului, apoi cu un avocat. Am vorbit intre timp cu medici oftalmologi ai New York University si cu administratorul clinicii de oftalmologie de la NYU (care mi-a explicat greselile juridice comise de "expertii" romani).

Ca si cu politica romaneasca, mi se pare ca si in servicii trebuie ca la un moment dat sa se impuna niste standarde de calitate. Un consumator platitor merita mult mai mult decat primeste in prezent in Romania, unde "merge si-asa!" (Sper ca nu pentru prea multa vreme...)

PS: Cutiutele sunt variatiuni amuzante pe tema "eterna si plictisitoare cutie pt lentile de contact" :)


Citeste mai departe...

Sunday, April 15, 2007

Pestisori


Stiu ca probabil Maria si Cosmin ma vor trage de urechi pentru ca nu raspund loviturilor lor de leapsa, insa sunt receptiva provocarilor similare venite de la bloggeri pe care nici nu ii cunosc personal... si nici nu am baut beri impreuna si alte cele (desi nu a intrat vremea in sac). De fiecare data cand m-au provocat mai sus-numitii eram ingropata intr-o tona de hartii la birou, iar acum sunt blocata in casa din cauza unei pseudo-tornade/ furtuni care matura New York-ul. Si totusi nu uit leapsa cu "De ce tii un blog" venita via Cosmin, pentru ca mi-am pus destul de des aceasta intrebare in ultima vreme. Asa ca raspund loviturii de leapsa venita via Gramo... E vorba de pestisorul de aur si de trei dorinte pe care le-ai vrea devenite realitate. Gramo si-a pus sase, ca deh... ei sunt doi (si mai sunt si poetici pe deasupra avand in vedere cum au intors din condei povestea cu pestisorul). Eu am spirit birocratic si in general scriu cu bullets-uri, asa ca iata cele trei aprige dorinte care ma bantuie in momentul de fata. [***]

1. Vreau eliminarea tuturor vizelor de pe pamantul asta. Uite asa... vreau si eu sa vad unde ne vor purta picioarele daca nu mai exista nici o viza care sa ne desparta de pamantul fagaduintei... oricare ar fi el. Si va garantez ca nu vom fi mult mai mobili decat suntem acum. :) Personal, as vrea una bucata viza SUA (de tranzit!) la mine in pasaport, care sa imi permita planurile de revizitare a tarilor calde in mai. Si apoi tari nordice si frumoase si tot asa. E prea lunga si scarboasa istoria ca sa v-o povestesc acum.

2. Vreau o zi de 30 de ore... ba nu, de 35, de 45, de 1025... Vreau sa pot dormi jumatate din ea, iar restul de ore sa fiu setata pe red-bull si pe treburi pentru scoala... Nu de alta, dar in momentul de fata incep sa ma dezintegrez de cat de multa treaba am.

3. Vreau ca in urmatorii doi ani sa calatoresc in China/ Hong Kong/ Nepal (ma multumesc cu una singura) si in Brazilia/ Columbia/ Peru (in America Latina ar merge parca doua destinatii). Si cum eu nu vizez nici la pestisori de aur, nici la alte entitati aurifere, s-ar putea ca aceste micute dorinte sa nu fie chiar atat de intangibile. Hehe... :)

A... si-as mai vrea sa prevad viitorul. Sa vad prin ce cercuri profesionale ma voi invarti peste 10 ani. Inspirata de conversatia cu Clarice. Dar ar fi plictisitor sa stiu asta, nu? Mai departe pestisorul sa inoate la Clarice, Miruna si Maria... Si promit sa revin la pestisori mai vechi veniti pe filiere zirristice.


Citeste mai departe...

Thursday, April 05, 2007

Vagi arome de acasa

Mandra-s de mine si dor mi-e de casa :) Mi-am facut timp sa dau o fuga pana in Queens, la o cofetarie romaneasca, un loc de care am aflat de la Lola (thankee!), dintr-un post despre bunatati romanesti ce pot fi cumparate in inima NY-ului. La Krystal European Bakery am stat si m-am minunat in fata unei vitrine pline de savarine, amandine, cartofi, torturi diplomat, cornulete... un rai zaharisit... si romanesc! La 30 de minute de mers cu metroul de NYU. Imi pare rau ca nu am avut aparatul foto cu mine :( Cel mai dulce mi s-a parut faptul ca am auzit un copil, o fetita scumpa rau, strigand in romaneste dupa taticul ei... Acel "tati, tati, imi iei si mie cornulete" mi-a inmuiat picioarele, pur si simplu. Cred ca mi-e dor de casa...

Intr-un final am luat patru cozonaci! Si nu m-am putut abtine de la alte bunatati romanesti - stiu ca ma vei uri pentru asta, Diana, dar promit sa mergem la un restaurant romanesc curand, si luni tot vin pe la voi ca Scufita Rosie in zi de scoala-, asa ca m-am mai incarcat si cu salata de icre (mai buna ca aia de acasa!), si cu doua savarine insiropate si aromate ... yummmy :)

Nu am mai fost niciodata in Queens si acum imi pare rau... Mi-a placut mult zona. Extrem de multa diversitate, pravalii etnice si colorate, fara marii retaileri care in Bucuresti deja au inceput sa ucida micul comert, culoarea, savoarea si initiativa privata. In jurul meu auzeam bulgara si poloneza si ceva ce cred ca era rusa... si romana! De la necunoscuti!

Acasa am incercat sa vopsesc oua, si am constatat ca din setul de vopsele pe care il cumparasem cineva furase rosul si il inlocuise cu galben. Rezultatul il puteti vedea: oua galbene, albastre, verzi, verde tip iarba uscata, plus coji de portocale ca sa imi aduca aminte de oua rosii. Vreau cozonaci facuti de bunica! Voi resarbatori Pastele in iunie! Am zis.


Later edit: Americanii NU ciocnesc oua de Paste! Le fierb, le vopsesc si le ascund in spatii verzi. Nici nu le ciocnesc, nici nu le mananca! Hey... where's the spirit? NO fun!


Citeste mai departe...

Wednesday, April 04, 2007

Post pentru mama

Da... asta e un post personal! Aveti voie sa il cititi, dar sa stiti ca este dedicat unei singure persoane :) Puteam sa il spun/ scriu, dar vreau sa ramana pentru posteritate pe acest blog. Mama, saru'mana ca ai fost aici cu mine si ca m-ai facut sa ma simt atat de bine timp de doua saptamani. Multumesc mult pentru ca ma intelegi si pentru ca esti alaturi de mine. Si pentru ca ma critici si ma zgudui, caci am nevoie si de asta. Poate m-am schimbat, poate am crescut, dar asta nu inseamna ca relatia noastra trebuie sa schimbe si ea. Si sa nu te indoiesti nici un moment ca astea doua saptamani care tocmai au trecut au fost extraordinare. Si sa nu iti para nici un moment rau ca ai venit. Te iubesc mult. Ai grija de tine si ne vedem acasa curand, cu totii.

Momster et moi


Citeste mai departe...

Tuesday, April 03, 2007

Conspiratia

In seara aceasta am fost victima unei conspiratii. Ieseam de la birou pe la 6 si ceva, in zona Midtown (Grand Central) ca sa ma intalnesc cu un amic sa mancam ceva si sa mai catch up. Avand in vedere ca inca traiam/ traiesc micutele mele depresii din ultima vreme, am intrat la Strawberry - un magazin de toale unde (culmea!) eu nu am intrat niciodata pana acum de cand sunt in NY, iar mama l-a vizitat de doua ori. Inauntru am descoperit tricoul care imi reda perfect starea de spirit:


Apoi, m-am lovit de cea mai dragalasa amintire pe care as fi putut sa mi-o cumpar din orasul asta demential si stresant si seducator si zgomotos si vesel:

Cel mai tare suport de creioane ever

M-am intalnit apoi cu Samid, care era imbracat intr-un costum demential, si ne-am dus sa discutam undeva in Midtown... Ce e funny la relatia mea cu Samid e ca ne-am descoperit relativ recent. Mai mult decat atat, in aceiasi zi doua persoane mi-au spus mie ca sunt varianta lui feminina, iar alte doua persoane i-au spus lui ca el e varianta mea masculina! Conspiracy, I know. Si cu Samid am stat si am povestit vieti si planuri si dileme... si am constatat ca suntem cam in exact aceiasi oala apropo de starea noastra de spirit si de viitorul nostru. Mai simtim ca suntem aici doar ca sa wrap up... ne leaga o multime de lucruri de continentul american, adoram viata noastra de aici, si totusi vrem acasa... vrem sa construim lucruri... vrem sa ii revedem pe toti ai nostri (chit ca stim ca ne-am schimbat si ca si ceilalti vor percepe asta), si totusi vrem sa ramanem mereu la fel cum suntem acum... We want everything! Si pentru ca trebuia ca mareata conspiratie sa mearga mai departe, am ajuns sa mancam sushi si sa bem ceva in Therapy, unul din cele mai funky localuri gay din NY. Si sa ne impartasim din sperante si temeri si frustrari (exact, ca la terapie!)... intr-un loc numit Therapy! Deviza locului e "a cocktail cure for what ails you". Grrr... my life is a conspiration :)


Citeste mai departe...

Friday, March 30, 2007

A Time Out of Time - Coney Island

Omul e facut 80% din apa, parca. Eu cred ca sunt facuta 80% din apa, si 20% din nisip. Am fost miercuri la Coney Island, un loc din Brooklyn pe care Walt Whitman il considera un nas de balena :) De fapt, daca te uiti pe harta asa arata lucrurile. In 45 de minute de mers cu metroul - a si sa nu uit, multumesc Vivi pentru inspiratie - am ajuns la mare... la plaja. Mi-era atat de dor... Zburdam si topaiam ca un copil de 5 ani dus de parinti in parc la vata de zahar ars.

Coney Island e o statiune deschisa prin anii 20, initial singurul loc din New York populat cu trei parcuri de distractii, faleza si promenada. Intre timp, parcurile de distractii au disparut partial, dar daca te duci in Coney Island ai senzatia unei intoarceri in timp. Asa cum imi imaginez Constanta prin anii 50... de fapt, pe faleza de lemn din Coney Island (faleza pe care mi-am purtat si eu piciorusele) a fost filmata celebra scena in care fusta cea alba a lui Marylin se ridica periculos de indecent in aer.

Pe plaja din Coney Island timpul s-a suspendat cateva clipe... eram doar eu si oceanul si gandurile mele... ganduri multe, mult prea multe. Mi-e dor de vama si mi-e dor de romantism.. In curand se pare ca parcul de distractii - anacronic si boem, si totusi functional - din Coney Island va disparea, la fel si firmele pictate manual in anii 70.. Vreau o Salvati Coney Island! Music, love, oceanwaves.. ehe.. :) (click pe imagine pt albumul foto!)

Coney Island


Citeste mai departe...

Sunday, March 25, 2007

Din capitala cea imperiala

Tocmai termin de revizitat nu batrana Roma, ci Washington DC-ul... Cu muma-mea, de data asta... Revin cu impresii, mai mature si mai "la rece" cu privire la societatea americana, pe care incep sa o vad in ce in ce mai critic. Am chef de blogging, asa ca asteptati-va la post-uri noi, evident daca supravietuiesc unei noi calatorii cu suicidalul Chinatown Bus.


Citeste mai departe...
Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping