Lucruri frumoase

Si daca unele organizatii nu au altceva mai bun de facut decat sa trimita comunicate de presa ofensatoare, iata ca altele fac lucruri extraordinare.

Primul pe lista e ultimul proiect al Asociatiei "Salvati Dunarea si Delta", o tabara de curatenie care va incerca, timp de o luna, sa adune gunoaiele din delta - iar la sfarsit chiar va manufactura un obiect artistic din multele deseuri stranse in urma campaniei :). Daca vrei sa strigi "Moarte PET-ului", atunci intra pe www.tabaradecuratenie.ro si inscrie-te ca voluntar in proiect!

Si vroiam sa va povestesc mai de mult de "Right To Play", un ONG international care foloseste sporturile si joaca pentru a contribui la dezvoltarea copiilor din zonele dezavantajate ale lumii. O multime de atleti si sportivi celebri sunt ambasadori "Right to Play" - din pacate deocamdata, nici unul din Romania. Asociatia are proiecte in peste 20 de tari, ajutand copiii dezavantajati (refugiati, copii-soldat, copii abandonati, etc.) sa se bucure de ceea ce orice copil ar trebui sa aiba garantat: dreptul la joaca. Mai mult, proiectele "Right to Play" au imbunatatit extraordinar comunitatile locale si au oferit miilor de copii beneficiari ai actiunilor lor cunostinte si abilitati in arii diverse - de la cunostinte despre sanatate pana la educatie primara si educatie pentru pace. Sandra - delegatul de tineret al Olandei la Natiunile Unite - organizeaza acum un proiect in parteneriat cu Right to Play, prin care tinerii olandezi sa se implice ca voluntari directi in Jambo Tanzania, un proiect care va aduce zambetele pe fetele multor copiii din Tanzania. Sper ca si viitorii delegati de tineret ai Romaniei la Natiunile Unite sa se gandeasca la proiecte asemanatoare, fie in zonele dezavantajate din Romania, fie in zonele in care incepe sa se indrepte politica de cooperare pentru dezvoltare a Romaniei.

Citeste mai departe...

Felicitari echipei!

Zilele trecute, proiectul "Youth Delegate la Natiunile Unite" a fost atacat printr-un comunicat de presa care punea la indoiala felul in care proiectul a fost conceput si felul in care el s-a desfasurat pana acum. Nu vreau sa repet intreaga poveste aici... cert este ca un text foarte agresiv, nedrept si nejustificat a atacat un proiect demn de toata lauda, proiect din care fac si eu parte. Va recomand sa cititi stirea postata in acest sens pe site-ul proiectului "Youth Delegate la Natiunile Unite", si mai ales dreptul la replica dat de ORICUM, in care este expusa si pozitia mea.

Postul asta se vrea a fi un "multumesc" mare de tot adresat echipei care contribuie la acest proiect. Andreea, felicitari pentru gestionarea situatiei, Cosmin & Ina - felicitari pentru comunicarea prompta si profesionista, Roxana - felicitari pentru "keeping a clear head" tot timpul. Multumesc mult de tot tuturor! Cu o astfel de echipa minunata in spate si cu parteneri pe masura (vezi-i pe toti pe site!), sunt convinsa ca participarea tinerilor in luarea deciziilor - ceea ce proiectul "Youth Delegate" promoveaza - va deveni o traditie solida si in Romania!

Citeste mai departe...

Youth Delegate la Natiunile Unite

Si uite-asa se naste traditia institutionala. Daca esti interesat de politici de tineret, de dezvoltare internationala si de Natiunile Unite (si indeplinesti o groaza de alte criterii brain-based), atunci concureaza pentru a deveni urmatorul delegat de tineret al Romaniei la Natiunile Unite. O initiativa ORICUM, in parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe si Autoritatea Nationala pentru Tineret, plus alti reprezentanti ai societatii civile care au fost de acord sa se alature proiectului, ca membri ai juriului. Informatii aici! Si un post fain pe blog-ul evenimentului aici.

Citeste mai departe...

Ironii

Lucrez la o cercetare despre Adunarea Generala a Natiunilor Unite. In anii 50, un delegat foarte experimentat dintr-o tara foarte importanta le spune subordonatilor inainte sa ii arunce in negocieri: Whenever possible, use good political arguments. If there are no good political arguments, use bad political arguments. If there are no bad political arguments, use legal arguments. Sa mai spuna cineva ca "it's not all about politics"...

Citeste mai departe...

Emigrare IN Romania?

In cativa ani, numarul de batrani din Europa se va dubla - sursa: UNFPA

In Financial Times un articol vorbeste despre felul in care britanicii sunt inca foarte ostili vizavi de emigrantii din Europa de Est, in ciuda faptului ca economia Marii Britanii a prosperat in ultimii ani in mare parte datorita fortei de munca venite din Europa de Est. In acelasi timp, Gramo mi-a amintit intr-un post despre casatoriile intre persoane de acelasi sex - de parca mai era nevoie - cat de incuiata ramane draga noastra Romanica. Ioana Lupea are un articol excelent despre asta in EVZ, de altfel. Daca romanii ii detesta/ urasc pe unguri, tigani si homosexuali, de-abia astept sa vad cum vor reactiona fata de viitorii emigranti care vor veni in Romania. [***]
E clar ca - asa cum ani de-a randul ne-am exercitat libertatile castigate dupa Revolutie, inclusiv libertatea de a calatori - si am populat tarile vestice, se cuvine sa ne asteptam cat de curand la valuri de emigranti din Republica Moldova, Ucraina, China si - pe termen lung - alte continente mai sarace. Vor veni cu limba lor, cu obiceiurile lor, cu cartierele lor. Cum vom reactiona? Mi-e teama ca urat...

Si toate astea in conditiile in care nici macar guvernul nostru nu recunoaste o problema demografica si economica ce ne afecteaza in mod direct: imbatranirea. Intr-un comunicat de presa mai vechi, Centrul de Informare al Natiunilor Unite in Romania avertizeaza ca in 2050 Romania va avea 16 milioane de locuitori, cu un raport de dependenta de 9 (pensionari) la 1 (angajat). Daramite poporul by and large... Europa are nevoie disperata de imigranti... Europa - inclusiv Romania - trebuie sa invete ca statul-natiune nu mai e self-sufficient. Si ar fi bine sa invatam ca cel de langa noi poate foarte bine sa nu vorbeasca aceiasi limba ca noi, sa nu aiba aceleasi preferinte sexuale, aceiasi religie si asa mai departe. Pentru ca diversitatea ne va asigura supravietuirea.

Citeste mai departe...

Discursul de la ONU

Va promisesem mai de mult discursul pe care l-am tinut saptamana trecuta la ONU. Am avut destul de mult succes cu el, a fost crisp & nice, i-a trezit pe onorabilii delegati din amortire si a vorbit despre trei probleme esentiale si legate intre ele: educatie - somaj/angajare - migratie. In plus, m-am bucurat pentru ca discursul meu a fost aprobat cap-coada de reprezentantii Ministerului de Externe, si nu am fost cenzurata in nici un fel, asa cum s-a intamplat cu declaratiile altor delegati de tineret, care au fost destul de mult periate si politizate. [***] Iata si intreg discursul:

Mr. Chairperson, Distinguished Delegates,

I have the honor of addressing you today as Romania’s Youth representative to the 45th Session of the Commission for Social Development. It is the first time Romania has youth representatives at the United Nations, and I commend my Government for its commitment to youth participation in decision-making. Unfortunately, less than 10% of UN member states have taken this important step. I call upon all Governments to include youth delegates in their permanent missions at the UN during relevant discussions in the General Assembly and in the Economic and Social Council and its functional commissions.

Mr. Chairperson,

When discussing the theme of youth employment and decent work for all, we have to bear in mind the urgency of addressing this issue: more than half of the unemployed throughout the world are young men and women according to figures provided by the International Labour Organization at the ECOSOC High Level Segment in July in Geneva.

As stated in the Copenhagen Plan of Action, we need to develop a comprehensive and integrated approach of social development for youth. From this perspective, it is crucial that we link educational policies with policies for reducing unemployment. Apart from achieving education for all, we have to ensure the provision of a quality education. As the World Youth Report 2005 stresses, governments must develop new approaches to the educational needs of youth, to meet the demands of an evolving global labor market. In Romania we have recently organized a high-level summit on education and employment that brought together educators, private sector representatives, youth, and the Government. The conclusion of all relevant stakeholders was that we must reform our educational systems urgently! The current formal learning systems must adapt their educational curricula and bring it in line with the labor market, by facilitating both the acquisition of ICT skills and of “life competencies”. Leadership and entrepreneurship training, e-learning, peer-education, creative (non-formal and informal) educational methods, partnerships with the private sector in the field of education – they all represent effective solutions for reducing youth unemployment.

Secondly, since a main driver of youth migration is unemployment, governments must harmonize migration strategies with strategies for reducing youth unemployment. As participants at the recent High Level Dialogue on International Migration and Development agreed, migration could be a positive source for development in both countries of origin and countries of destination for young migrants. The need to generate jobs with decent work conditions at local and national levels is urgent in many parts of the world. In addition to this, a carefully crafted set of migration and unemployment policies should take into account issues such as the contribution of young migrants to reducing labor shortages, the positive impact of migrant entrepreneurship, as well as private flows of capital and remittances deriving from, inter alia, youth migration.

Young people are a key actor in unemployment reduction, poverty eradication, migration management and educational reform. Please support us to become real partners in making decisions which shape our future! Thank you for the opportunity to address you today.

Citeste mai departe...

My mission

Delegatii de tineret la ONU sunt niste hibrizi – potential foarte puternici, potential foarte vulnerabili, ca orice hibrid. Lichenii sunt niste entitati fascinante, dar nu sunt nici ciuperci, nici alge. Nu stau nici intr-un picior, nu plutesc nici in ape albastre. Se agata insa cu incapatanare de copaci, modifica metabolismul si peisajul padurii, par foarte vii si foarte progresivi. Exact asa sunt si delegatii de tineret.

Delegatii de tineret vin la ONU reprezentand tineretul din propria tara. Sunt selectati si sponsorizati atat de o institutie de tineret (agentie nationala de tineret, consiliu national de tineret, asociatii non-guvernamentale), cat si de un minister de externe. Se consulta cu tineri si organizatii de tineret din propria tara, le asculta parerile, si primesc un mandat.O data ajunsi la ONU insa, nu mai reprezinta atat tineretul, ci incep sa faca parte din delegatia oficiala a tarii respective la ONU. Poate badge rosu, ceea ce le ofera acces oriunde in cladire. Au statutul unui ministru sau parlamentar care vine in delegatie la misiunea permanenta a tarii respective la ONU. Au depline puteri, pot ridica placuta cu numele tarii lor ca sa vorbeasca sau ca sa voteze, au dreptul de a participa la negocierile informale si de a spune: “My capital can agree or cannot agree with this and we would like to see in the body of the resolution this instead of this”.

Pe de alta parte, inca reprezinta tineretul, asa ca pentru orice din ceea ce fac trebuie sa obtina permisiunea delegatiei permanente, si implicit a ministerului de externe. Fac lobby si presiuni continue pentru ca pozitia oficiala a tarii lor sa fie modificata in anumite chestiuni, astfel incat sa fie reflectate mai bine interesele tinerilor. O data obtinuta permisiunea de la patria-muma, delegatul iese in arena cu lei si incepe sa-si negocieze pozitia in grupurile regionale. In continuare, dupa ce reuseste sa mute un continent sau o uniune, interesele lui sunt reflectate de grupul lui regional in negocierile informale extinse… cele mai dure si cele mai inflexibile.

Intre timp se intalneste cu directorii diverselor agentii ONU si incearca sa schimbe pozitia acestora fata de tineretul din propria lui tara, sau din grupul regional din care face parte. Totodata e delegat de tineret, astfel incat formeaza o micuta grupare informala alaturi de ceilalti delegati de tineret, si reprezinta interesele delegatilor de tineret in general. In aceasta postura se intalneste cu Secretarul General al ONU, de exemplu. Aceasta afiliere se suprapune vechilor afilieri – fata de tineretul din propria tara, fata de organizatia care l-a trimis, fata de propriul guvern. Apoi se intoarce acasa si prezinta tot ce a facut tinerilor pe care i-a reprezentat si ale caror pareri le-a ascultat. Face lobby in continuare pentru modificarea politicilor de tineret, si pentru o voce mai puternica a tinerilor in toate deciziile care ii privesc.

Un conglomerat de interese – adeseori discutabile si disputabile –, mult entuziasm, multa eleganta, multa hotarare. Produsul final se spera a fi o situatie mai buna pentru tinerii din intreaga lume.

Anul acesta am experimentat cu aceasta postura. Am fost delegat de tineret al Romaniei la ONU. Mandatul meu principal a fost sa invat si sa aflu toate micile si marile detalii nescrise ale sistemului si sa ma asigur ca an de an va exista un tanar care sa reprezinte interesele tinerilor la ONU. ORICUM ma ajuta acum sa fac asta si sper ca totul sa iasa excelent.



United Nations youth youth participation

Citeste mai departe...

Yey! Ne miscam!

Lucrurile se misca frumos la ONU. Sunt din ce in mai ocupata, dorm foarte putin, alerg mult (si pe tocuri), dar sunt foarte multumita de impactul pe care il avem anul asta ca delegati de tineret la Comisia pentru Dezvoltare Sociala. Mi-au pus o alta descriere pe net :) Cei de la Misiunea Romaniei la ONU sunt foarte deschisi propunerilor mele, mai cu seama dl. Traian Filip, ministru consilier si totodata adjunct al reprezentantului permanent al Romaniei la ONU (stiu, stiu, ONU e o institutie care iubeste titulaturile), o combinatie interesanta si foarte eficienta intre un om de business si un politician cu multa experienta, si in acelasi timp unul dintre cei mai mari sustinatori ai participarii tinerilor la procesul de luare a deciziilor.

De cateva zile negociem doua rezolutii in cadrul Comisiei, una care discuta problema tinerilor in economia globala, si o alta care prezinta de fapt o serie de recomandari politice pentru gestionarea celor 5 noi arii prioritare, conform ONU, pentru tineri (globalizare, comunicare si tehnologii, HIV/SIDA, conflictele armate, parteneriate intergenerationale). Negociem pe toate culoarele, scriem propuneri peste propuneri, ne reprezentam guvernele, reprezentam totodata interesele tinerilor, incercam sa facem mamutul sa se miste! Si propunerile noastre sunt luate in seama. E foarte greu sa fim mai curajosi decat suntem deja, pentru ca rezolutiile nu ar fi adoptate. Cum poti de exemplu sa adopti o rezolutie care sa ceara guvernelor sa instituie reproductive rights depline, cand pentru multe din tarile lumii sexualitatea a ramas un tabu?

Sunt fericita ca luni voi face o declaratie oficiala. Fac parte din delegatia oficiala, si tot tacamul! Discursul meu e inca in ultimele faze de slefuire; cert este ca va comunica la cel mai inalt nivel parte din concluziile Youthsummit (pe scurt, ca cea mai buna cale pentru a reduce somajul in randul tinerilor este sa realizezi un parteneriat durabil intre sectorul privat si guverne, astfel incat sa se elimine disonanta dintre cererea de pe piata muncii si educatia oferita in scoli). Am incercat sa duc mai departe mesajul asta si la negocieri, la nivel global. Ce e cel mai interesant insa este ca am facut cunostinta cu doi parlamentari romani veniti aici in vizita oficiala, carora le-am povestit despre Youthsummit si despre ce facem noi la ONU, si care vor sa ma ajute sa intermediez niste legaturi intre tinerii romani si comisiile parlamentare din Parlamentul Romaniei care - legislativ vorbind - le decid soarta.

Va tin la curent, ca maine avem cea de-a doua sesiune de negocieri informale, si saptamana viitoare votam!

Photo: Diego Goldberg, Cover World Youth Report 2005

United Nations youth youth participation

Citeste mai departe...

Hai sa emigram :)

Vorbeam nu de mult- cu un ton probabil prea sentimental, pentru a se observa argumentatia - despre migratie. Totul pornea de la zidul care se ridica la granita dintre SUA si Mexic. Alex mi-a dat un link spre Dilbert blog, un blog care discuta exact problema migratiei ilegale. Care e pozitia mea in toata chestiunea...

Migratia este inevitabila si punct. Nu cred in sisteme coercitive care sa limiteze migratia; cred in libera circulatie (poate impinsa pana la absurd, ar zice unii) si cred in mecanismele regulative ale pietei. Liberalizarea migratiei scade somajul in randul tarilor din care pleaca emigrantii, si dezvolta economia in cadrul tarilor unde sosesc imigrantii. Daca la un moment dat se petrece un dezechilibru economic (gen "vin prea multi imigranti, nu mai sunt locuri de munca suficiente", etc.), piata se va autoregla la foarte scurt timp. Liberalizarea migratiei inseamna si reducerea multor belele care in prezent acompaniaza migratia ilegala (traficul de persoane, prostitutia, formele moderne de sclavie).

Am eu un poster cu Beck in camera: "The war against drugs is cruel, wrong, and unwinnable". Cam asa si cu migratia. Migratia e mai nou un fenomen global foarte complex, care are potentialul de a deveni un element esential in dezvoltare, daca e propulsata de politici corecte, excluzandu-le pe cele de tipul "hai sa construim zidul si sa aruncam gunoiul sub pres".

Apropo de asta, merita citite concluziile Dialogului la nivel inalt despre migratie, care a avut loc in septembrie 2006 la Natiunile Unite, marcand un moment istoric, in care in sfarsit un mamut cum e ONU a recunoscut necesitatea de a gestiona corect un fenomen pe care societatea civila il semnala de vreo 15 ani incoace.

Coperta de la Moving Young, ultimul raport despre migratie si tineri (scris excelent) al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie (contine de fapt 12 povesti ale unor tineri emigranti, inclusiv romani)

[migratie][UN]

Citeste mai departe...

Sa agresam, sa n-agresam...

Azi am asistat la una din cele mai fine si mai interesante negocieri in materie de politica si drept international pe care am vazut-o vreodata. Statele membre ale Curtii Penale Internationale s-au intalnit la New York, in reuniune extraordinara, pentru a discuta posibilitatea de a include sub jurisdictia curtii si crima de agresiune. Deocamdata, Curtea poate judeca (si tocmai o face; spre exemplu, luni tocmai a inceput judecarea lui Thomas Lubanga, mare lord in Congo, acuzat de a fi recrutat, sedat, amenintat, folosit, batut si de multe ori ucis copii-soldat) cazuri de crime impotriva umanitatii, crime de razboi, si genocid. Inca o data, Curtea ramane cea mai mare si mai palpabila realizare a cooperarii internationale din ultimii ani.

Agresiunea inseamna practic invadarea unui stat de catre alt stat. Iaca actul de agresiune. Cel care comanda aceasta agresiune nelegitima ar urma sa fie judecat - ca individ - de catre Curte, de data asta pentru crima de agresiune. Spre exemplu, Ehud Olmert sau George Bush ar fi putut foarte bine deferiti curtii pentru faptele comise in ultima vreme, daca statele ai caror nationali sunt ar fi recunoscut Curtea. Mai mult decat atat, Curtea - desi teoretic organism judiciar total independent de orice alta influenta, mai ales de un mamut politic precum ONU - este destul de imbarligat amestecata in diverse chestiuni politice ce tin de ONU (are nevoie de avizul Consiliului de Securitate, in mod normal Consiliul decide daca s-a comis un act de agresiune, si tot asa).

Cei mai mai juristi ai lumii in drept penal international erau asadar adunati azi in aceiasi sala, unii trebuind sa apere independenta curtii pana in panzele albe (evident spre a da o lovitura marilor giganti politici ai lumii, dar mascand totul in consideratii etice), altii trebuind sa isi sustina interesul national (greii mai cu seama, si cei bandwagoning cu ei, Romania printre ei, in mod evident), imbracand totul in chestiuni de practica si de pragmatica - dar neuitand nicicand de morala. In cel mai fin limbaj diplomatic posibil s-au ciocnit sisteme politice diferite, totul sub masca legii.

La sfarsitul a doua zile de dezbateri formale si negocieri informale - cele mai suculente, ca de obicei - s-a ajuns la consens numai cu privire la definirea crimei de agresiune, chestiunile cu adevarat importante (gen jurisdictia curtii) ramanand in aer. Si toata treaba se discuta de vreo patru ani, apropo.

Oricum, morala zilei: justitia internationala avanseaza incet si timid, insa politica - vorba poetului proletcultist - "e-n toate cele ce sunt si cele ce maine vor rade la soare". O fi de bine, o fi de rau... Noi ii alegem, noi ii crestem, noi ii batem, si tot asa :)

Citeste mai departe...

Youthsummit vine!

Mare eveniment mare! Pe 19 ianuarie voi participa ca guest speaker la Youthsummit, un alt eveniment marca ORICUM.

Ideea acestui eveniment este de a aduce laolalta tot felul de interested and smart stakeholders pentru a discuta cum s-ar cuveni schimbat sistemul educational din Romania pentru ca Romania sa devina competitiva pe piata europeana si internationala. Eu voi participa la sesiunea de deschidere, alaturi de nume mari printre care - speram cu totii, si Il Presidente, Dl. Basescu. In continuare doua workshop-uri vor explora potentiale arii in care Romania ar putea castiga un avantaj competitiv in regiune si in Europa in general, anume industriile creative si stiinta & tehnologia. Cititi totul pe site-ul evenimentului (hint: click pe poza!).

Personal, am de gand sa prezint felul in care se vede sistemul educational din Romania din strainatate (de la specialistii care lucreaza sau invata acolo), dar si cum (si de ce) ar trebui imbunatatita participarea tinerilor in luarea deciziilor - domeniu in care va interveni experienta mea de delegat la Natiunile Unite. So, daca exista cetitori ai blogului meu care au opinii/ experiente de viata pe aceste teme, please go ahead and share them.

Citeste mai departe...

Revolta

Photo by Antoine de Villiers

Sunt revoltata. Mi-e greu sa inteleg de oamenii nu pot sa distinga intre bine si rau atunci cand atat binele, cat si raul, sunt evidente. Comunismul e rau, democratia e buna. Liberalismul e bun, autoritarismul e rau. Pluralismul e bun, intoleranta e rea.

Citeam azi pe Hotnews despre procesul comunismului in Romania. Cum a iesit un circ in parlament, cum Vadim si PSD-ul si PC-ul au dezaprobat mesajul lui Basescu si raportul lui Tismaneanu prin proteste ce incalca orice norma a civilizatiei europene moderne. Eu nu pricep cum lucrurile nu apar clare ca lumina zilei dupa ce citesti bunaoara articolul lui Cristian Ghinea "despre cum am condamnat comunismul in fluieraturile lacheilor comunismului". Nu inteleg cum de nu este clar pentru orice cetatean rational al Romaniei cine sunt baietii buni si cine sunt baietii rai din intreg peisajul.

Ce s-a intamplat azi in parlament este foarte asemenator cu ce se intampla de obicei la sedintele formale de la ONU. Baietii rai incearca sa blocheze miscarile baietilor buni. Cuba si Iranul, dar si actori mai putini negri precum Egiptul, incearca sa saboteze munca Consiliului pentru Drepturilor Omului si condamnarile exprese pe care acesta le face la adresa incalcarii drepturilor omului din tari precum Belarus si Myanmar, spunand ca rezolutiile de tara sunt prea specifice, ca impun standarde duble , ca sunt unelte politice si tot asa. Si la ONU am asistat zilele trecute la acelasi circ ca si in Parlamentul Romaniei. Batai cu pumnul in masa, vociferari, rautati. Problema este ca tarile aflate la mijloc (swinging vote-ul) sunt foarte influentate de asa ceva. La fel si romanii care asista la show-urile oferite gratuit de Vadim si Becali. Si ce e mai ingrijorator este ca din grupul de like-minded countries, putine au curajul sa condamne explicit ceea ce se petrece. Uniunea Europeana se scalda mereu in ape caldute, la fel si democratiile din Asia. Singurii care au curajul sa ia taurul de coarne si sa denunte stupiditatea atunci cand ea e evidenta sunt americanii.

Asta e tragic si in Romania. Ca nu sunt suficient de multi oameni, suficient de hotarati, care sa spuna sus si tare ca Becali & co. sunt rai, ca Vadim & co. sunt rai, ca e bine ca in sfarsit condamnam comunismul, ca e bine ca in sfarsit se face dreptate. De-asta e de datoria societatii civile si a altor autoritati guvernamentale cu intentii bune sa faca educatie. Sa le arate copiilor ce e bine si ce e rau. Propaganda? Poate, dar it would pay off. Altfel, daca repet in 3 ani de acum incolo focus grup-urile pe care le-am facut in primavara, nu voi mai avea 5 din 10 persoane care sa imi spuna ca ar vrea ca toti rromii din Romania sa fie trimisi pe fundul marii sau in Transnistria, ci 8 din 10. Si voi vedea din nou cum copii de 15 ani imi spun ca modelul lor in viata e Irinel Columbeanu. Why can't we have American balls for once?

Citeste mai departe...

Am cu ce ma lauda... :)

Nu am vrut sa spun nimanui, ca nu cumva sa nu se implineasca. Am vrut ca in primavara sa fac un al treilea internship in State, de data asta pe cealalta latura a triunghiului. Am lucrat la o agentie ONU, la misiunea permanenta a unei tari la ONU, si tot ce mai lipsea era sa vad cum arata lucrurile si din ograda societatii civile. Aveam destul de multe optiuni, dar vroiam ceva special. And there it was: the one!

Un internship la departamentul de communications and development al Coalition for the International Criminal Court (ICC NOW). Sansa de a lucra cu o organizatie-umbrela care aduce laolalta 2000 de ONG-uri, cu scopul de a imbunatati cea mai mare realizare a dreptului international din ultimele decenii, anume Curtea Penala Internationala (International Criminal Court). Este singura institutie din lume capabila sa aduca in fata justitiei pe toti cei care au comis grave abuzuri la adresa drepturilor omului, de la crime de razboi, la crime impotriva umanitatii si acte genocidare. CPI s-a nascut in principal datorita eforturilor neintrerupte ale societatii civile, iar acum are jurisdictie de adjudecare si de implementare, chiar si atunci cand statele nu au semnat statutul curtii, ori cand tribunalele domestice NU VOR sau nu pot sa judece anumite cazuri delicate din punct de vedere politic. Administratia Bush, la presiunile partenerilor comerciali, a semnat statutul, dar acum nu vrea sa recunoasca jursdictia curtii, si duce in permanenta o campanie de subminare a autoritatii acesteia.

ICC NOW are, printre altele, si obiectivul de a schimba aceasta politica a administratiei americane. Si are toate sansele sa reuseasca. In afara de asta, duce campanii de advocacy pentru ratificarea statutului, pentru independenta, transparenta si eficienta curtii. Are birouri in toata lumea, face cercetare, advocacy, si grassroots work.

A fost singura institutie la care mi-am trimis CV-ul, dupa ce Sneji, cu vocea ei cea suava si accentul ei bulgaresc ma tot incuraja sa incerc, spunandu-mi "Dude, you are so marketable... really... as in dude... marketable I mean"; ea saraca tot cauta sa ma convinga sa intru in business si sa raman la Morgan Stanley pe vara, sau sa ma duc la Price Waterhouse Coopers la Londra. Nesimtindu-ma tentata sa fac pasi spre producerea banilor, ci dornica sa ii reinvestesc in oameni si schimbari sociale, am decis sa raman - macar primavara asta - de partea ONG-istilor. Asa ca am aplicat! Resume, references, writing sample, cover letter. CV-ul in format american nu are voie sa depaseasca o pagina, asa ca am facut mari eforturi sa comprim esentialul inauntru. Am fost chemata vineri la interviu, unde Esti - communications officer al ICC NOW -, o elvetianca ce locuieste de cativa ani in NY, super deschisa si incantata de cate facusem/ intentionez sa fac, m-a prins intr-un dialog frenetic de aproape o ora despre drept international, educatie, societate civila, ORICUM, Media Monitoring Agency, politica americana, tehnici de comunicare, drepturile omului, Romania, youth delegates la ONU, etc, etc. Am plecat stiind ca voi fi acceptata, iar peste vreo patru ore am primit un mail in care eram intrebata daca vreau in mod oficial sa accept pozitia ce mi-a fost oferita. :)) Primavara mea se anunta a fi ocupata!

Citeste mai departe...

Farewell, Kofi!

On Friday, my ambassador asked me to attend an insightful (and rather exclusivist :P) discussion on Kofi Annan's mandate as Secretary-General of the United Nations. The discussion, hosted by the International Peace Academy brought together a panel of experts (mostly NYU and Columbia law and politics professors: Simon Chesterman, Ed Luck , Shepard Forman) to comment on Jim Traub's (contributing writer for the New York Times Magazine) recent book "The Best Intentions: Kofi Annan and the UN in the Era of American World Power".

The discussion was quite interesting, and so were the questions that came from the audience (composed mostly of UN experts, ambassadors and heads of various think tanks). Kofi received his fair share of criticism: not being confident enough in the organisation, not being confident enough in himself (his reaction to the "Oil for Food" programme/scandal is self-explanatory in this respect), being overly optimistic and handling global affairs with a sense of naivete, not adapting his expectations to the size of what's possible (see the case of the UN reform for that), carefully having PR specialists construct his image as some sort of iconic figure, and so on and forth.

Still, the panel failed to answer the question that started the whole discussion. What should we demand in terms of leadership from the world's "most hallow and perhaps hollow organisation" (Shepard Forman)? What do we want the next UN Secretary to do? Pay attention... not who! The whole debate before Ban Ki-Moon was finally chosen as Secretary-General was "Who should be the next Secretary-General?". And this is not what we should talk about. Do we want the new Secretary-General to be a technocrat? Do we want him to incline more towards balancing the whims and wills of the member state, as a political actor, or do we want him to be more concerned with the technicalities of the organisation? Do we want him to be as glamourous as Kofi? Do we want him to attempt at reforming the UN on a large scale or should he try piecemeal reforms? How should he push towards the implementation of the one thing that's considered a biggie right now at the UN, namely the responsibility to protect?

I believe specialists and the public at large really need to explore this questions before we can move forward with the newly elected Secretary General. Otherwise, the UN will continue to be as highly personalized an institution as it already is. And we'll deal again with "best intentions only"...

Citeste mai departe...

Creatives of the world, unite!

Tinerii producatori de film, cu varsta minima de 18 ani, sunt invitati sa creeze un film video de nu mai mult de 120 de secunde, care sa transmita mesajul ca, pana in 2015, nici un copil nu trebuie sa mai sufere de foame.

Filmul video castigator va fi folosit de Fight Hunger: Walk the World'' in cadrul campaniei sale mediatice, pentru ca nici un alt copil sa nu mai sufere de foame pana in 2015. Aceasta actiune se inscrie in primul obiectiv de dezvoltare al mileniului. Vor exista mai multi castigatori, iar marele castigator va avea sansa sa viziteze una din scolile incluse de cei de la Natiunile Unite in programul lor de eradicare a saraciei.

Concursul este organizat de Fighthunger, o divizie a programului alimentar mondial al Natiunilor Unite.

Citeste mai departe...

Ciocnirea civilizatiilor la scara mica

Am absentat de la datorie o perioada destul de indelungata. Stiu. Dar am scuze consistente: am dormit mai putin de 20 de ore in 5 zile. :) Am fost ocupata cu un eveniment foarte interesant, in ciuda faptului ca nu si-a atins intr-o foarte mare masura scopul, anume accelerarea procesului de atingere a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Anume, the first ever United Nations Global Youth Leadership Summit. Au fost dificultati organizatorice nenumarate, multa confuzie, insa pana la urma la nivel european am reusit sa organizam o retea destul de puternica si sper sa lucram impreuna la misiunea la care ne-am inhamat. Misiunea Permanenta a Romaniei la ONU ne-a consemnat implicarea, ba chiar ne si ajuta construirea unei imagini.

Problema de substanta pe care am intalnit-o in timpul summit-ului a fost diferenta culturala enorma intre mentalitatile si stilurile de lucru ale tinerilor din diferite parti ale lumii. Am fost acolo mai bine de 350 de tineri din peste 180 de tari. De mult nu s-a mai creat un astfel de for. Desi cu totii legati de interese comune, de niveluri de energie si entuziasm asemanatoare, pur si simplu nu am reusit sa comunicam si sa lucram la nivel interregional. Am vazut pe viu "ciocnirea dintre civilizatii". Europenii s-au adunat imediat laolalta, si-au suflecat manecile si au inceput sa gandeasca cu hartia si creionul in mana planuri de actiune. Fiecare interventie pe care o aveau in plen sau in grupurile mai mici de lucru era tintita, concisa, orientata spre actiune, fezabilitate si evaluare. Africanii si cei din America Latina pe de alta parte parca nu au stiut sa profite de 4 zile, in care ei - cei mai afectati de saracie si de lipsa de parteneriate globale cu tarile dezvoltate - sa reuseasca sa creeze legaturi concrete cu tarile dezvoltate. Discursuri prelungi, lamentari, cultura aplaudatului inutil si a felicitatului oricui pentru orice. Pe masura ce summit-ul inainta, prapastia dintre noi devenea din ce in ce mai mare. Noi ii consideram incapabili de colaborare, ei ne considerau aroganti. Stereotipurile culturale pe care presupuneam ca noi - ca tineri lideri, vorba aceea - nu le avem, au lucrat impotriva noastra si si-au ascutit taisurile in fiecare zi. A fost trist sa fiu martor la intregul proces.

Totusi, sunt convinsa in continuare de necesitatea crearii unui parteneriat global pentru dezvoltare. Sunt convinsa ca intr-un cadru organizational corespunzator dificultatile de comunicare si barierele culturale pot fi depasite. In chestiuni ce tin de progres economic si de sustenabilitate nu vad un alt mod de lucru decat cel european. Putem sa il adaptam, recunosteam greutatile prin care trec alte continente, dar totusi trebuie sa lucram eficient si rapid si productiv impreuna.

In momentul de fata am fost numita Romania's Youth Spokesperson for the MDGs. Am un mandat de doi ani pentru inceput, si chiar sper sa fac ceva treaba. Am pornit de la summit dezamagita, dar apoi mi-am amintit ca am 20 de ani, ca am niste valori si ambitii in care cred si cunosc oameni extraordinari, asa pana la urma cred ca va fi bine.

Citeste mai departe...

Tanar in lume

Ce inseamna sa fii youth delegate la Adunarea Generala a Natiunilor Unite? Este aceasta "functie" ceva mai mult de o calatorie la New York pe banii guvernului, o serie de discursuri plictisitoare si dineuri oficiale cu vin bun si aperitive frumos decorate? Noi, delegatii pe 2006 la AG, credem ca da. Am stat aici timp de doua saptamani, am facut lobby pentru ca fiecare tara sa includa un reprezentant al tinerilor din respectiv tara in delegatia oficiala a statului la Adunarea Generala, am discutat fata in fata cu ambasadori si inalti oficiali ONU problemele cu care se confrunta tinerii. Fiecare din noi a tinut un discurs in cadrul sesiunilor dedicate dezvoltarii sociale din Comitetul al Treilea. Fiecare a incercat sa discute cu ambasadorii si cu ceilalti delegati ai tarii lui la Natiunile Unite si sa prezentam cat mai clar posibil problemele cu care ne confruntam noi, ca tineri, astazi. Cand ne vom intoarce la casele noastre, vom incerca sa aratam si celor de acasa ce inseamna Natiunile Unite, ce poate sa faca aceasta institutie pentru tineri si mai ales ce putem sa facem noi - ca tineri - sa ne ajutam atat pe noi, cat si pe colegii nostri de generatie nascuti in spatii mai putin fericite chiar si decat amarata noastra de Romanie.

Putini stiu ca actuala generatia de tineri este cea mai mare generatie din istorie. Peste un sfert din populatia lumii are intre 15 si 25 de ani. In tarile subdezvoltate procentul atinge aproape 50%. Oricum, 80% din tineri in general traiesc in tarile subdezvoltate. Peste 200 milioane traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi, 80 milioane sunt someri, iar SIDA omoara zilnic aproape 8 tineri in Africa. Toate astea pot fi citite intr-un excelent raport al ONU: World Youth Report 2005. Tinerii sunt victimele migratiei, traficului de persoane - apropo, conform ultimului raport 60% din victimele traficului de persoane in Europa sunt femei si copii din Romania, si abuzurilor de tot felul.

Guvernele tarilor noastre, care s-au angajat prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului sa dedice 0.7% din PIB (0.3% in cazul Romaniei) asistentei pentru dezvoltare - care, apropo, nu e o forma de caritate, ci e o investitie si nu inseamna sa dai peste oamenilor, ci sa ii inveti sa pescuiasca - in mod sistematic refuza sa faca asta. La cat de interdependenta a devenit lumea asta mare, nu prea ne mai putem permite sa ignoram ceea ce se intampla in afara granitelor tarisoarei noastre. La nivel micro, precum bine stim, tinerii din Romania au probleme multe. Si nu e cazul ca liderii politici (ai Romaniei si ai lumii) sa ignore toate astea. Tinerii sunt probabil cea mai mare resursa umana a lumii si totodata cea mai vulnerabila.

Aceasta ar fi misiunea unui youth delegate la GA. Sa fie veriga de legatura intre tineri (cu multele lor probleme) si guverne. Colegii mei din Olanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Australia - tari care au de cativa ani buni incoace youth delegates la GA in mod constant - chiar reusesc sa faca asta. La anul, cand ma voi intoarce in Romania, planul meu este sa implementez o colaborare interinstitutionala foarte teapana intre Ministerul Afacerilor Externe, Agentia Nationala pentru Tineret si ONG-uri de tineret si sa incepem sa construim veriga lipsa. Imi fac temele acum la NY si la primavara ma intorc pregatita. Promit.

Astia suntem. Am muncit cu totii aici si greul abia incepe. Kofi e la mijloc! :)

Citeste mai departe...

De ce? (indice unu si doi si trei)

In ultimele zile am avut sansa sa asist la acele negocieri informale de care vorbeam nu demult. Bunaoara, am reusit sa vad cum o agentie ONU care isi doreste finantare in continuare trebuie sa iasa in fata, sa-si ajusteze vocea si sa realizeze o lunga dare de seama asupra prezentului si viitorului, explicand cum vede dezvoltarea pe viitor, pe ce vrea sa cheltuiasca banii si in general sa raspunda unui terifiant si pe alocuri existential "De ce?" venit din partea statelor membre si finantatoare totodata. Totul s-a desfasurat in spatele usilor inchise, dupa unul din pranzurile specifice diplomatilor, numai bune pentru impingerea sucurilor gastrice intru prapastia gastritelor si ulcerului. Mi-am dat seama cat de negru pe alb se rostesc lucrurile, cata franchete exista in diplomatie si pana la urma cat de elegant iti poti da jos mastile.

Sinistru a fost cand eu insami am fost inchisa intre patru pereti si a trebuit sa imi pun pe tava optiunile pentru viitor, in fata unuia dintre oamenii aceia minunati si carora ajungi sa le datorezi multe, care te trateaza autoritar si franc din momentul in care iti incredintezi aspiratiile mai mult sau mai putin revolutionare in masina lor de tocat. Asa a facut cu mine Cristina, cand eram prea orgolioasa si naiva sa imi dau seama ce pustiu de bine imi poate face prin atitudinea ei. Sentimental vorbind, am mai avut parte de astfel de zguduiri si cel care mi le-a provocat se cunoaste, intrucat a fost o data demult denuntat, la zi de toamna-iarna. Acum ambasadorul Romaniei la ONU m-a invitat la o discutie in biroul lui in care intrebarile pe care mi le-a adresat nu au continut nici o vorba parazitara. "In ce calitate te afli aici?"; "Care sunt pozitia si planurile tale in calitate de delegat de tineret?"; "Reaminteste-mi de ce tu esti cea mai potrivita persoana sa ocupi aceasta functie"; "De ce vrei sa ramai intern la misiune?"; "Ce ne vei aduce tu noua ca intern; ce speri sa obtii de la noi?". Raspunsurile se cereau a fi scurte, complexe si bine articulate, eventual presarate cu crampeie de fraze memorabile. Catre finalul conversatiei, miezul a fost dezvaluit: "Ce vrei sa faci pe viitor? Concret".

Am senzatia ca intrebarea "Ce vrei sa faci cand te faci mare?" se acutizeaza cu fiecare zi pe care o petrec aici. Ma framanta, imi roade capacitatea de analiza si de predictie, imi da puseuri de depresie, imi adoarme spiritul hiperactiv, si imi deconstruieste orgoliile. Vreau sau nu, e timpul deciziilor. Detest amanarile si mai am putine luni sa decid ce vreau sa fac cu viata mea. Am norocul (partial construit) sa intalnesc oameni care sa ma ajute in aceasta decizie. Mi-am deschis prea multe carari si prea multe optiuni se deschid la orizont. Acum trebuie sa iau decizia de a roti carma intr-o singura directie. Se contureaza din ce in ce mai concret optiunea de a intra in serviciul diplomatic. Practic, am ajuns sa cunosc si sa fiu apreciata de suficient de multi oameni astfel incat sa ajung sa patrund intr-un club destul de select. Greul vine insa abia acum, pentru ca trebuie sa decid nu numai ce vreau si "daca vreau cu adevarat", precum si "de ce vreau sa fac asta". O data cu intrebarea "de ce" analiza se rafineaza si mai mult, pentru ca trebuie sa raspund celor doua de ce-uri: "De ce vreau asta" si "De ce spun ca vreau asta". Analitic si justificativ trebuie sa ma conving eu pe mine ca ceea ce am ales e just. Trebuie sa ma hotarasc daca sa invat rusa sau spaniola, in spatele fiecareia dintre optiuni deschizandu-se ramificatii si limitari specifice. Trebuie sa ma hotarasc daca vreau sa raman o suma buna de ani in diplomatie, o activitata fundamental dezradacinanta, si mai ales in ce domeniu sa fac asta. Deocamdata continuumul drept international - dreptul drepturilor omului - interventii umanitare si responsabilitatea de a proteja e prea putin fin decupat. Trebuie sa ma decid daca ma alatur MAE de indata ce termin facultatea sau daca ma duc la Geneva/ Strasbourg/ Bruxelles pentru un masterat. Ambele decizii implica o suma de consecinte cu un impact profesional, dar mai ales personal, diferit si totodata nesubsumabile concluziei "e mai bine sa.../ e mai rau daca...".

Pe termen scurt jocurile sunt facute. Pe termen lung punctele si virgulele trebuie puse cat de curand. Rabdare si tutun (nu, nu m-am apucat de fumat - pentru mama) si mintea cea de pe urma.

Citeste mai departe...

Relatii internationale (susanele de culise)

De cateva zile m-am alaturat Misiunii Permanente a Romaniei la Natiunile Unite. Iau parte la sedintele Comitetului al Treilea, care se ocupa principal vorbind de dezvoltare sociala, drepturile omului, inteventii umanitare si alte chestiuni asemanatoare. Comitetul al Treilea face parte din cel mai inalt for de discutii din lume, anume Adunarea Generala a Natiunilor Unite, aflata acum la cea de-a 61-a sesiune. Toate tarile lumii au un vot in cadrul Adunarii Generale, insa din nefericire rezolutiile AG au statut orientativ. Astfel, exista un risc relativ considerabil ca ele sa ramana doar cuvinte insiruite in discursuri adeseori interminabile. De altfel, lipsa de capacitate pentru implementare este principalul lucru ce se reproseaza Natiunilor Unite. Sa speram ca reforma ONU - cea atat de indelung dezbatuta - va reusi sa forteze mana statele membre si sa delege organizatiei mai multa forta si autoritate pentru implementarea in practica a rezultatelor negocierilor.

Desi abia fac primii pasi in lumea negocierilor internationale, incep incet-incet sa imi dau seama ce inseamna relatiile internationale pe teren, departe de teoriile variilor autoritati academice in domeniu. Astfel, in ciuda reprosurilor care se aduc Adunarii Generale, rezolutiile si luarile de pozitii adoptate in cadrul sedintelor sunt foarte importante. Practic, e suficient sa asisti la cateva dezbateri si iti dai imediat seama de raporturile de putere din lume si de aliantele formate sau de cele ce sunt pe cale sa se formeze. Treptat, inveti sa citesti printre randuri si iti dai seama imediat unde sunt zonele gri, punctele de conflict, si asa mai departe. Mai mult decat atat, rezolutiile AG sunt "soft law", insa acest "soft law" (un fel de gentlemen's agreement extins) constituie baza viitoarelor tratate bilaterale si multilaterale. Practic, la AG poti descoperi radacina "hard law". Dintr-o singura privire iti dai seama cat de mica este Uniunea Europeana si cat de putina putere are la nivel global. Cum exista o intreaga miscare nealiniata (77 de tari in curs de dezvoltare constituie mai bine de o treime din statele lumii care pune serioase obstacole "aliantei greilor"), cum Mexic bunaoara este o tara in plin avant care investeste o groaza de bani si resurse umane pentru a se distanta de pozitia SUA - si cel putin la nivelul ONU, reuseste -, cum America Latina face jocurile de multe ori, cum Romania nu sta atat de prost pe cat ne-am fi imaginat, si in general iti dai seama ca deciziile cu adevarat importante se iau in spatele usilor inchise.

Sedintele Adunarii Generale au loc de la 10 la 13, si apoi de la 14.30 la 17. Timp de aproape un an. In afara acestui interval orar au loc asa-numitele negocieri informale. Cat de curand sper sa asist la o micuta reuniune inchisa a reprezentatilor UE si o sa va pot povesti mai multe. In aceste reuniuni se decid pozitiile, se confirma raporturile de putere, iar sarmul diplomatic devine mai important decat oricand. Din nou mi se confirma importanta elementului "resurse umane" in cadrul oricarei institutii. Din cate imi dau seama, diplomatii ca indivizi chiar pot schimba directia negocierilor si intr-un final pot influenta rezultatul unei politici. Componenta sistemica ramane importanta, dar nivelul individual joaca un rol mai important decat mi-as fi imaginat. Am foarte multe de invatat si incerc sa prind cat mai multe din zbor. Pana la urma, afacerile internationale nu sunt atat de scrobite pe cat par; in spatele intregii fatade impenetrabile si tehnice se ascund de fapt niste simple raporturi individ-individ. In concluzie, dragi tovarasi si prieteni, aveti grija pe cine votati, pentru ca pana la urma oamenii construiesc institutiile.

Citeste mai departe...

Cultura organizationala

Desi aseara am avut parte de inca o noapte wild out there in the Village (Greenwich Village, cartierul boem al NY-ului, cu blocuri micute, pub-uri mustind de lume 24 din 24, teatre off Broadway, narghilele, muzicanti, carti, postere si alte cele, este denumit The Village), voi incerca sa creionez in linii mari lacunele enorme de cultura organizationala pe care le-am intalnit acolo unde lucrez in prezent. So beware... post serios.

Asadar, lucrez intr-un departament al ONU. Cea mai mare organizatie internationala creata vreodata in lume, un gigant care face lucruri minunate (gen hraneste locuitorii unei tari intregi), desi este adeseori legata de maini si de picioare de deciziile statelor membre, si impiedicata astfel sa creeze lucruri si mai frumoase. Departamentul nostru este una din infinitele rotite care fac sistemul sa se invarta. De cateva luni, departamentul nostru pregateste un summit la care vor participa delegati din 192 de tari, reuniti timp de trei zile la NY, pentru a discuta felul in care tinerii pot utiliza cultura si sportul pentru accelerarea procesului de atingere a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. De la o echipa de patru oameni, ne-am inmultit la aproximativ cincisprezece. Eu m-am alaturat noii echipe de o saptamana; colegii mei lucreaza acolo de doua luni si mai bine. Directorul biroului este un lider extraordinar, care are viziuni minunate si - ce este mai important - are suficient de multe relatii in sistemul ONU si in varii multinationale si fundatii din afara sistemului ca sa poata sa dea o forma concreta viziunii pe care o are. Greseala cea mare din intregul joc este ca liderul nu s-a inconjurat de manageri (si executanti) capabili in jurul lui. Au fost recrutati oameni foarte faini, cu multa experienta in diplomatie si in general oameni foarte prietenosi si deschisi. Problema: nici unul din ei nu este inzestrat cu abilitati organizationale si practice. Sunt toti micuti vizionari la randul lor, insa atunci cand vine vorba de disecarea si executarea la punct si virgula a sarcinilor ce trebuie duse la bun sfarsit, cu totii sunt in impas. Imaginati-va ca este nevoie de comunicare cu misiunile tarilor la ONU pentru nominalizarea delegatilor, de negociat adeseori la doua mese cu privire la cine plateste deplasarea delegatilor, de trimis scrisori de invitatie, de demarat procedurile pentru viza, etc, etc, si asta pentru circa patru sute de oameni din intreaga lume. Este nevoie de finete, rapiditate si precizie chirurgicala. Nimic din toate acestea nu se regaseste la cei mai multi dintre colegii mei, mai ales la cei care deleaga sarcini. Imi vine sa explodez cand vad ca eu, ca simplu intern parasutat in birou de patru zile, ma descurc mai bine decat oameni special angajati pentru a lucra in departamentul de comunicare.

Ma intreb de ce institutiile publice nu realizeaza ca trebuie sa isi trateze angajatii si misiunea in general in acelasi fel in care companiile private isi deruleaza activitatea. Angajatii eficienti sa fie pastrati si platiti pe masura, angajatii ineficienti - si mai ales incompatibili cu postul pe care il ocupa - sa fie dati afara si inlocuiti. E trist cum afacerile publice nu sunt privite ca "afaceri pe bune". Din punct de vedere psihologic se petrece cred o mare eroare: banii rulati nu se vad la fel de bine cum se vad in companii, profitul nu se traduce in bani si in felul acesta un intreg sistem de masurare a eficientei se duce naibii. Astfel, sistemul public - de altfel cel care gestioneaza mare parte din lumea in care traim - e disfunctional. Iar companiile sunt afectate la randul lor si tot asa cercul vicios se extinde si se perpetueaza. And that's simply wrong!

Citeste mai departe...