Omul e facut 80% din apa, parca. Eu cred ca sunt facuta 80% din apa, si 20% din nisip. Am fost miercuri la Coney Island, un loc din Brooklyn pe care Walt Whitman il considera un nas de balena :) De fapt, daca te uiti pe harta asa arata lucrurile. In 45 de minute de mers cu metroul - a si sa nu uit, multumesc Vivi pentru inspiratie - am ajuns la mare... la plaja. Mi-era atat de dor... Zburdam si topaiam ca un copil de 5 ani dus de parinti in parc la vata de zahar ars.
Coney Island e o statiune deschisa prin anii 20, initial singurul loc din New York populat cu trei parcuri de distractii, faleza si promenada. Intre timp, parcurile de distractii au disparut partial, dar daca te duci in Coney Island ai senzatia unei intoarceri in timp. Asa cum imi imaginez Constanta prin anii 50... de fapt, pe faleza de lemn din Coney Island (faleza pe care mi-am purtat si eu piciorusele) a fost filmata celebra scena in care fusta cea alba a lui Marylin se ridica periculos de indecent in aer.
Pe plaja din Coney Island timpul s-a suspendat cateva clipe... eram doar eu si oceanul si gandurile mele... ganduri multe, mult prea multe. Mi-e dor de vama si mi-e dor de romantism.. In curand se pare ca parcul de distractii - anacronic si boem, si totusi functional - din Coney Island va disparea, la fel si firmele pictate manual in anii 70.. Vreau o Salvati Coney Island! Music, love, oceanwaves.. ehe.. :) (click pe imagine pt albumul foto!)
 |
| Coney Island |
No comments:
Post a Comment