Consulatul Mexicului in Statele Unite este localizat pe strada 43, intre Madison si Park. Adica in Midtown, cartierul corporatiilor cu bani multi si corporatistilor cu costume bleumarin. Totusi, atmosfera din interiorul consulatului este intristatoare. De cum te apropii de strada 43, esti asaltat de cersetori care iti vorbesc in spaniola, de oameni in carucioare si de femei simple cu bebelusi in brate. Sunt mexicani cu totii. Au pielea smeada, ochii alungiti si pometi aplatizati. Iti dai seama ca sunt mexicani de la distanta. Au acel aer al sudului, al sudului importat in nord, cu blugi si canadiene Fubu trantite ilegitim parca peste poncho-uri si baticuri colorate.
Inauntrul consulatului nu exista nici urma de masurari de securitate sau vreo minima organizare. Sunt zeci de barbati si femei, mexicani cu totii, cu aceiasi ochi lungi si tristi, si buze uscate. Au sacosi multe in mana, copii mici, jucausi si cu parul impletit in codite. Sunt veniti la munca in State. Cu miile, cu milioanele. 12 milioane, mai precis, toti veniti ilegal. Sunt la consulat sa isi plateasca reinnoirea pasaportului, sa mai plateasca alte zeci de taxe, sa iasa uneori din ilegalitate, alta data sa isi accepte expulzarea. Sunt spalatori de vase, femei si barbati de serviciu, soferi, gunoieri, vanzatori ambulanti, in cazurile fericite chelneri si bucatari. Fac muncile pe care nici un american alb nu le-ar face. Sunt izolati si segregati si de foarte multe ori discriminati. Nu au acte, nu au asigurare sociala, nu au asigurare medicala. Sunt nimeni. Singurul lor atribut este ca muncesc. Ma privesc cu ochi mari, ca pe o aratare rara. Barbatii, usor salbaticiti, se uita cu pofta la fiinta blonda care tocmai isi face loc printre ei, prezumtiv mult mai bogata si mai fericita decat ei. Copiii mi se impleticesc printre picioare si rad senin. Femeile se uita la mine cu ochi goi, cu jind, unele cu ura.
Administratia Bush a inceput ridicarea unui zid la frontiera dintre Mexic si SUA. Multi americani, intr-o ipocrizie rar intalnita, sprijina constructia zidului. S-a scris mult despre asta. Nu sunt constienti ca tot ce tine de serviciile de jos in State functioneaza numai si numai multumita lor. Pe de alta parte insa, sunt multi americani constienti de anomalie si care incearca sa o rezolve. Sa ii integreze pe hispanici in comunitatile lor, sa ii scoleasca, sa ii introduca in marea familie imigranta americana. Sunt constienti ca mexicanii sunt discriminati. Si inca foarte tare.
De cateva zile incoace principala tema a prime time-ului la CNN este discriminarea. Suntem noi, americanii, rasisti? Problema e discutata in varii contexte. Discriminare etnica, rasiala, religioasa, sexuala. Exista recunoastere! In Romania, daca intrebi pe cineva despre discriminare, iti va spune ca poate exista, dar ca el/ ea nu discrimineaza. Apoi vine intrebarea: "Dar despre Rromii care traiesc in Romania ce parere ai?". "Sa se intoarca de unde au venit sa fie ingropati pe fundul oceanului, sa se duca in Siberia, sa fie rezolvati!" Si asta e valabil pentru toate minoritatile. Nu exista recunoastere din partea publicului larg, din partea presei, din partea autoritatilor. Daca ingropi problemele sub pres, ele cresc si se dezvolta; daca nu oferi informatie, necunoasterea duce la ura si la discriminare. Si cercul vicios se tot largeste, se tot invarte, se tot intuneca.
Citeste mai departe...
.jpg)
