Saturday, September 02, 2006

Inceputuri

Sunt in State de o saptamana. In aproximativ cinci ore se vor implini fix sapte zile de cand locuiesc intr-o cu totul alta lume decat cea in care am crescut pana acum. Don't get me wrong. Nu sunt fata de la tara care nu a depasit granitele proprieri tari. Dimpotriva, asa cum spuneam mai multor amici, plecarile mele dese se datoreaza unei mentalitati de "citizen of the world" pe care o am. De data asta insa, povestea este fundamental schimbata.

Pentru cine nu a fost niciodata plecat mai mult de cateva luni de acasa, just picture this. Cladiri de zeci de ori mai inalte decat cele din Romania, incaperi supradimensionate, engleza cu accent american peste tot in jur, counter culture-uri peste tot - de la caraibieni la hispanici, coreeni, gay, transgender, bisexuals, vegetarians, vegans, punkeri, hippies, homeless, funk, mii de zambete false in jur, engleza vorbita cu alt accent decat ai auzit-o vorbita in orice alta tara, un cer deasupra Manhattanului mai gri decat in orice alta parte a Europei, pop culture impinsa fie la extremele rafinamentului, fie la extremele stupiditatii, mancaruri care nici macar vag nu au acelasi gust ca cele de acasa, fructe si legume injectate cu zeci de chimicale, o universitate cu 50000 de studenti, dintre care 5000 de studenti internationali din 194 de tari, peste 400 de cluburi si organizatii studentesti, o saptamana de bunvenit care a presupus evenimente organizate de peste 300 de voluntari, toate prezentate intr-o brosura cu scris mic - care btw depasea 30 de pagini -, noi prieteni din Bermude, Dubai, Hong Kong, Bulgaria, Mauritania, India, Danemarca, Marea Britanie, si cred ca as putea continua cu aceasta insiruire forever.

Pentru cine nu a vazut niciodata NY, i-as sugera sa se inchipuie pe sine cocotat intr-un carusel ce se invarte cu de vreo sase ori acceleratia - sau forta, nu stiu sigur cu fizica - gravitationala. NY este cel mai divers melting pot pe care l-am vazut vreodata. In cinci minute de asteptat autobuzul in fata caminului meu din Chinatown pe langa mine trec urmatorii: un hip hopper afroamerican de peste 150 de kg, un "lucrator" pe Wallstreet in costum de cel putin cateva mii de dolari, un student cu Ipod in urechi, o bunicuta japoneza, un transexual, un security officer hispanic, un homeless care imi spune ca arat ca un inger, un reprezentant al unei secte religioase care imi zice ca sfarsitul lumii e aproape, o tipa de 40 de kg si 1.70 cu creasta de 40 cm si machiaj de Manson la puterea a treia, un roman care ma cunoaste si imi vorbeste in limba mea, ultima tipa pe care am cunoscut-o in campus care e jumatate jamaicana, jumatate japoneza, un buldog englez, un teckel si un pitbull.

Sunt ametita de atata diversitate. Sunt fericita ca zilele astea doarme la mine un prieten din Romania. Sunt fericita ca pot sa barfesc in romana, ca pot sa rad de stupiditatea commoner-ilor americani si de idiosincraziile unui sistem care m-au facut sa alerg pana acum peste 14 ore pe zi ca sa finalizez toata paperwork. Si inca mai estimez ca mai dureaza o saptamana.

Alte impresii: Brooklyn Bridge cu privelistea zgarie norilor din financial district e fabulos, Empire State Building vazut de la etajul 15 al bibliotecii cu 4.3 milioane de volume a universitatii mele e extraordinar, sa stai in mijlocul Washington Square Park pe jos si sa asculti jazz dintr-o parte si Joplin din cealalta e iarasi o experienta care merita. A... si Statuia Libertatii e supraponderala.

Si mi-e dor de casa. Si de voi toti. Aka prietenii mei de acasa. Si sper sa imi scrieti si sa cititi ceea ce simt si gandesc pe aici.

10 comments:

Razvan Crisan said...

Eu sunt foarte curios cum o sa reusesti tu sa te adaptezi la Romania peste un an? Very curious...

Kreti said...

Bun, pai se pare ca ai fost turista in prima saptamana. Adica te-ai pus la curent cu mai toate 'cliseele' new yorkeze. Azi m-am gandit la tine fiindca am mers sa reinramez un tablou si, in fine, acolo erau mai multe fotografii din NY si zic, bai, aici trebuie sa fie si Corina acum. Suferind de acelasi sindrom 'citizen of the world', dar cu mai putin acces la calatorii (presupun ca nu am fost suficient de insistenta in ceea ce priveste bursele), incercam sa-mi imaginez senzatiile pe care le-ai avut vazand atata diversitate care ti se perinda prin fata ochiilor. Astept cu interes relatariile despre oameni si modul in care interactionezi cu ei...poze cu transexuals, bisexuals, gay si alte forme de manifestare umana (cat se poate! :-))). Si...sa te distrezi in tot timpul asta, sa nu obosesti prea tare de atata melting pot si sa inveti tot ce n-ai putea invata nicicand aici! Cat despre comentariul tau Razvan, eu cred ca o sa-i fie dor de Ro.! :-) Pupiken! :-)

yoz said...

hm :)

nice!

sunt curios cum ar reactiona cei din barlad/zimnicea pe care i-am avut la focus group :)) - apropo de capitolul cu diversitate din studiu.

enjoy mai corina enjoy ;)

yoz said...

a, si umbla la setarile blogului ca sa poata posta comments si cei care n-au cont pe blogger :)

ina said...

observa, tine minte si foloseste: )

foarte misto scriitura. cu inca putin antrenament si cu chef de joaca impreuna cu dragutele de cuvintele iti iese un roman bun de publicat.

razvan, io cred ca o sa ii fie bine Corinei: )

ps corina ce gust au fructele?:D cum ciripesc pasarelele dimineata? ce fel de lumina fac felinarele noaptea? cum zambesc oamenii dimineata?

ina said...

a,k da si poze!

daca nu, merg si desene;)

savoire vivre said...

me gusta za idee cu caruselul. sa nu ametesti fato. baga mare cu scriitura, din cand in cand mai aminteste-ti si de cumpatarea romanului, precum si de pasiunea sarbeasca. acum cateva ore, cufundata in studiul nocturn mi-am luat la revedere si de la alex... devine kinda lonely here. btw - clara sunt :) - cu aprofundate cunostinte intr-ale organizatiilor internationale. tchus!

Murphy said...

Ce va pot spune? Imi dau seama ca adaptarea acasa va fi grea. Sa stiti insa ca disfunctionalitatile sistemului din Romania nu sunt contrabalansate de o functionare prea smooth a sistemului american. Birocratia e infernala. Regulile sunt cea mai mare pain in the ass inventata vreodata si devin in anumite momente absurde. Si mi-e foarte dor de Romania si sunt fericita cand vorbesc cu romani. Si v-am spus ca vizita lui Matei zilele astea (un fel de duce de Ghencea - Clara, cocartierenii tai ajung departe) m-a binedispus total.

Ina, in legatura cu gustul fructelor si descrieri citadine, incerc sa fac doua posturi separate doar pe asta, pentru ca e f mult de spus.

Multumesc mult ca imi scrieti!

V-am pupat.

Penny said...

Corina... gandeste-te ca in 4 luni o sa poti vorbi, barfi, rade in romaneste... caci vei veni inapoi :) Si o sa te astepte toate legumele, fructele si soriciul fundulian, un pom mare de craciun atat acasa cat si la noi, o seara de starcraft, iesiri la munte si mai ales, toti prietenii tai de aici!
O sa incerc sa te tin up to date cu tot felu' de poze si filmulete pe care o sa le fac p'acilea... (plus ca o sa-ti trimit filmuletele de la pescuit) ;)
te-am pupat!
ps:coco

brandusa said...

matei war da?
wow!
sper ca nu te-a contaminat cu pesimismu-i caracteristic.
te pup si profita de context cat se poate si ramai *un inger* in disguise.

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping