Tuesday, September 12, 2006

Sa vezi cerul

Citeam blogul unei colege care este plecata cu aceiasi bursa ca si mine. Ea invata la un colegiu mic, in creierii nicaierului si se simte foarte presata de acel cadru in care traieste. Referindu-se la o chestiune sentimentala, isi incepea postul din blog cu "the beast has shown its fangs". Desi sentimental vorbind sunt usor sedata, si pentru mine bestia a inceput sa isi arate coltii. Din alte motive. Cum ii spuneam si lui Alex. El daca vrea poate sa iasa din casa, sa mearga 100 de metri, sa se aseze in mijlocul unei pajisti, sa isi indrepte privirea spre cer si sa vada cerul. Si stelele. Sa taca si sa nu mai fie decat el si cerul. Ca pe autostrada spre Fundulea. Ioz stie. :) Eu nu pot face asta. Parca Manhattan-ul nu are cer. Manhattan-ul te forteaza sa respiri atat de rapid, sa iti misti picioarele frenetic, sa iti iei pranzul in fuga, sa alergi dupa autobuz, sa alergi la munca, sa pierzi metroul spre facultate, sa injuri si sa o iei la fuga, incat... incat nu mai vezi cerul. Nu mai vezi nimic din ce este in jurul tau. Si incet-incet te obisnuiesti sa nici nu te mai uiti. Nu stiu daca e dorul de casa, nu stiu daca a inadaptarea. Nu cred ca ma adaptez greu la mediul din jur. Mai degraba ma obisnuiesc greu cu noua "eu". Care trebuie sa isi poarte singura de grija, care vorbeste mai putin decat de obicei, care isi organizeaza agenda si mai draconic decat alta data.

Desi sufleteste vorbind sunt un pic debusolata, profesional inregistrez succese peste succese. In doar doua zile am fost la prima mea petrecere in Empire State Building - etajul 69, implicit vedere superba spre sudul Manhattan-ului, districtul financiar si Statuia Libertatii. Cu viitorii mei colegi de la ONU. Maine o sa incep prima mea zi de munca la UN Office of Sport for Development and Peace. Iar din octombrie fac parte oficial din delegatia Romaniei la ONU. O sa mi se schimbe viza din J1 (viza de student) in G1(visa de diplomat). Instrumental nu stiu cat se vor schimba lucrurile, dar vanitatea mea are ocazia sa se simta mangaiata. Profesorii ma remarca la cursuri. Sunt elementul exotic care priveste intotdeauna lucrurile dintr-o perspectiva internationala si mult mai larga decat colegii mei americani. Plus ca mai tin minte ceva logica - danke, Herr Sandoiu - astfel incat incerc sa fac fata (uneori si reusesc) unui curs foarte solicitant de drept.

In weekend am fost in Pennsylvania, la Matei si la Jane - o rusoaica aclimatizata (sau nu, inca am dubiile mele) societatii americane. Colegiu micut, campus plin de liniste si verdeata si veverite. M-am simtit foarte bine. Danke, Matei! Si danke canapelei celei pufoase a lui Jane. Care m-a ajutat sa am un somn plin de vise despre Romania, si despre viata mea de acasa, in care imaginile voastre ale tuturor s-au perindat pe indelete. Ceva a lipsit sederii mele in Lancaster. Nu umorul, nu relaxarea, nu stiu exact. Poate cealalta latura a coltilor bestiei. Sunt un pic confuza si parca nu imi gasesc locul.

Sa imi tineti pumnii sa fiu mereu suficient de ocupata si sa pot uita de melancoliile mele.

6 comments:

plug said...

Stiu ca nu ti-e usor. In olanda, cand nu-mi mai gaseam locul si dorul nu ma lasa sa mai fac nimic, m-asezam in fata calculatorului, cu castile infundate in urechi, si cu Fanfara Ciocarlia la maxim. Si inchideam ochii.

savoire vivre said...

Ceea ce nu inteleg este sugestia urarii - sa fii indeajuns de ocupata incat sa uiti... dar de ce sa uiti? why not face it? think about it! cred ca e mai bine sa infrunti monstrii de sub pat decat sa ne visezi pe canapeaua pufoasa.

Murphy said...

Vreau, nu vreau, I face my demons. Ceea ce vroiam eu sa spun prin fraza finala, este ca imi doresc sa fiu foarte ocupata, sa fac tot felul de proiecte minunate aici, astfel incat sa pot sa ma scufund de-a binelea in noua mea viata care incepe aici. Nu imi place sa am melancolii si confuzii,astfel incat keeping myself busy este probabil cea mai buna optiune. Ca sa ma pot gasi pe mine in my brand new little universe.

Kreti said...

Bai, melancoliile trec. Si starile prin care treci nu mi se par atat de nelalocul lor, e firesc sa te intrebi 'dar de fapt eu carui mediu apartin?' atunci cand esti obisnuita cu un anumit stil. Insa uita-te in jurul tau, u're doing fucking great, faptul ca ai ajuns unde ai ajuns si ca lumea te remarca te face sa deschizi ochii si sa-ti dai seama ca esti unde trebuie. P.S. Azi a fost lansarea studiului sociologic si ne-am gandit cu totii la tine, A iesit f bine. Razvan a fost rpezent si la stiri la TVR, iar maine dimineata va fi la B1 TV. Lucrurile merg din ce in ce mai grozav si pt ORICUM, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. A fost si ambasadorul Marii Britanii acolo, ne-a felicitat, we're heading up! Sky....here we come! :-)

Murphy said...

That's the kind of spirit I want! Danke, Kreti. You've made my day. Vreau sa imi spuneti in detaliu tot ce s-a intamplat; cine si in ce fel a reactionat; cine ne-a remarcat, cine ne-a felicitat. Vreau sa stiu ce follow-up putem avea la tot proiectul, pentru ca dupa cum stiti m-am atasat foarte tare de el. So... do write an executive summary :)) of how things went. Please! Saru'mana mult.

Cosmin said...

fanfara ciocarlia:)) haha@alex!

dap, l-am vazut pe razvan pe b1tv acum o ora. e secsi ;)

corina, acesta e un mesaj de incurajare > keep up za good work!

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping