Wednesday, December 27, 2006

Metroul si orasul

Ieri am avut primul soc de cand am revenit in Romania. Soc, epifanie mundana, sau revelatie stiintifica, cum vreti sa-i ziceti. Am calatorit cu metroul. De la Eroilor, pare-mi-se, pana la la Mihai Bravu. Socul nu a fost dat de faptul ca o calatorie cu metroul costa 1 leu, iar in New York 2 dolari, ci de panoramarea metodica si uimita a unui vagon de metrou. Metroul e intruchiparea spiritului citadin par excellence; metroul reda nuantele fine ale personalitatii unui oras, ba chiar nuantele personalitatii colective a locuitorilor lui.

In Bucuresti metroul e linistit si tern. O toropeala balcanica inunda oamenii asezati batraneste pe scaune, fiecare la locul lui. Teoretic, sunt uniti doar de faptul ca folosesc transportul in comun. De fapt, sunt imbracati toti la fel. Blugi capitalisti, prea comuni, evazati si spalaciti pentru a se face remarcati. Pufoaice de munte, in egala masura cuprinzand trupuri de femei si de barbati, de adolescenti si de gospodine obosite. Barele de sustinere ale vagonului sunt taiate dur si unduitor in acelsi timp, usor auster si curat proletcultist. Podeaua e foarte curata si trenul nu face prea mult zgomot. Vagonul e foarte lat, e tihnit si respira un aer banal. Intr-un singur colt sta timid un mulatru, cu blugi un pic mai largi decat media, cu un zambet strengar in coltul gurii, si cu o palarie neasortata cu restul.

In New York metroul e mult mai rapid. Face mult mai mult zgomot. Fiecare din calatori incalca spatiul intim al celorlalti. Nu e loc. Te sufoci si totodata parca respiri un aer proaspat. In statii canta muzicantii, iar oamenii sunt chiar mandri de metroul lor. Unii poarta genti vintage cu harta metroului imprimata pe ambele fete. Metroul e plin de ad-uri colorate, si patrate luminoase. Scaunele nu sunt demarcate pentru posterioarele fiecarui om. Incapem cati putem. The survival of the fittest. O chinezoaica muncita sade cot langa cot alaturi de un tanar corporatist de pe Wallstreet, care tine in mana o cana de carton plina de cafea intr-o mica punga de carton maroniu. Alaturi de el, un negru din Bronx asculta hip-hop la un MP3 player ieftin, iar o freshmenitza de la NYU are IPod-ul bine infipt in urechi, paltonul strans pe talie si cizme italiene retro in picioare. O bunica cu baston sta alaturi de niste oameni dubiosi, cu un miros pronuntat de benzina, imbracati in salopete si pufoaice cu blanita la gat, care transporta niste mari cutii de carton. MTA-ul e eficient si haotic, progresiv si individualizat. Metroul nu doarme niciodata. Are program non-stop, aidoma orasului.

Mi-am amintit de metroul din Washington. Ca si orasul, metroul e elegant si ascuns. Statiile sunt adancite mult in pamant, vagoanele sunt spatioase si pardosite cu un covor moale. Foarte curate si silentioase, ele se opresc din circulatie la miezul noptii. O prietena avea in mana o cafea de la Starbucks. Langa ea, o bunicuta isi ducea nepotica la gradinita. "Grannie, I'm thirsty!" "Sweetie, we have to be patient and wait until we get out of the subway. You are not allowed to drink in the subway" "But... grannie... she has a coffee mug in her hands" "No, no, no... the young lady surely knows the rules. She will not drink her coffee HERE. We are all polite in the subway and take good care of it".

In Boston metroul e foarte curat. E elegant si modern totodata. Strazile coloniale din oras se potrivesc perfect vagoanelor trendy. Statiile sunt personalizate cu expozitii de fotografie sau instrumente muzicale gigantice, ce pot fi actionate de calatori. Metroul e suprinzator, dar mereu sigur. Ca si orasul.

In Berlin metroul era murdar si urban. Zgomotos asemenea unui punker rebel, isi serpuia vagoanele cand prin subteran, cand pe la suprafata, cand in statii arhipopulate, cand in colturi boeme si uitate de turisti. Oamenii erau diversi, dar cu totii aveau cate un un mic accesoriu distinctiv. Cu totii erau berlinezi. Nu o sa il uit niciodata pe japonezul vopsit blond, cu parul taiat in franjuri oblice pe obrazul stang, cu geanta Friday din vinilin, cu skinny jeans bootcut si Conversi rupti in picioare, stand comod picior peste picior si citind o carte de poezii frantuzesti.

6 comments:

Razvan said...

In Paris metroul este simplu prin complexitatea sa (ca orice francez ce se respecta). Tunelurile parca nu se mai termina dar odata ajuns la capat stii ca ai ajuns la statia care iti trebuia. Si au o obsesie sa nu fac statiile prea mari, parca le fac suficient de inguste incat sa aiba o silueta :) Trenurile si ele sunt de multe feluri, evident aproape fiecare linie are un fel de tren care scoate un sunet aproape muzical. Plin la aproape orice ora metroul functioneaza de la 5 A.M pana la 1 A.M. si e plin tot timpul. Cochet, rapid si plin de personalitate metroul parizian e muzeul cetateanului in care descoperi cultura urbana a orasului mult mai bine ca in orice alt mediu...evident alaturi de o apa evian, un covrig cu denumire smechera si de hainele si accesorile mult prea scumpe ale domnilor si doamnelor de langa tine

Cosmin said...

asta e un post pe gustul meu. thanks, corina.

cre'ca am un fetish cu metrourile :))

Murphy said...

@Razvan - 10ks pentru descrierea ta, e exact asa cum imi imaginam parisul

@Cosmin - ma gandeam sa dau un subtitlu de genul "post pentru cosmin" celor scrise de mine despre metrou :) anyway, watch out cu fetisul, ca cine stie ce aflam data viitoare la "I have never" :))

merimeriquitecontrary said...

metroul din paris vine mereu, ca cel din new york. metroul din paris seamana cu o trasura, e patrat si cochet, nu se grabeste, dar vine mereu. tunelurile sunt ovale si statiile de multe ori au pereti curbi si sunt ca interiorul "palariei" lui saint exupery.
poti ajunge absolut oriunde cu el, chiar si 400 de metri mai incolo daca ai chef sa faci "o plimbare in metrou" vorba oribilei poezii dintr-a doua.in ceea ce priveste le quart academique, metroul e cam de la tara, vine la fix ca un japonez.
Dar merge incet, ca sa poti admira peisagiul subteran si sa vezi bine statia si sa poti citi versurile din diversi poeti scrise cu litere de-o schioapa intr-o anume statie. :P


e corina, sunt putine chestii de zis la "i have never" pentru noi. :P

haha ioz cand am fost la paris am facut cateva poze in metrou special pentru tine, dar nici pana in ziua de azi n-am reusit sa developez cele 20 de filme facute acolo. :)

MoniK said...
This comment has been removed by the author.
MoniK said...

metroul din Londra ['tyĆ¼b] e o adevarata provocare..tunelul e ingust, la fel trebuie sa fie si trenul..mysofobii n-au ce cauta in subway, la orele de varf, pentru ca totul se petrecela nivel de atingere:)
dar metroul londonez e o poveste frumoasa..

cine a fost in Moscova sau in Praga? am inteles ca acolo metroul e o adevarata scufundare...
In Budapesta mi s-a parut o baie de lumina, dar vedeam totul cu ochii unui copil de 13 ani,

PS revenisem stergand comentariul precedent din cauza unor dactilo-erori:(

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping