Wednesday, December 06, 2006

Palme

Ieri am invatat o lectie foarte utila. Foarte dura si foarte utila. Orgoliul meu a fost destul de zguduit, dar ma bucur ca mi-am demonstrat mie ca sunt suficient de matura ca sa plasez invatatul din greseli (calm, cu moderatie, cu analiza cost-beneficii si fara precipitari vanitoase) deasupra iritarii de moment.

Stiti ca aveam de predat lucrarea respectiva. Am amananat pana in ultimul moment scrierea ei. Ma rog, au fost si niste factori obiectivi care pana la urma au contribuit la datul in bara (deadline-ul a fost ceva mai devreme decat ar fi trebuit, iar schimbarea a fost de ultim moment), insa situatia de baza ramane aceiasi. Aveam ipoteza, nu aveam inca variabilele foarte bine definite, am facut documentare pana in ultimul moment si am amanat redactarea propriu-zisa. Am stat incuiata in biblioteca o zi o noapte, insa nu am reusit sa fac o planificare foarte buna a subpunctelor si pana la urma am intrat in criza de timp. Dupa vreo 35 de ore de nesomn mi s-a facut rau, am ajuns acasa usor ametita, la 8 dimineata. Am dormit 40 de minute si am continuat scrisul. Am inceput sa dau rasol, imi tremurau mainile, timpul trecea si eu nu mai ajungeam la analiza datelor. Pana la urma am reusit sa finalizez o lucrare catastrofala, cea mai proasta mostra de academic writing pe care am produs-o pana acum. Deadline-ul era ora 14. Daca o predam la ora 16, picam tot cursul. Am reusit sa o predau la ora 14.20. Sunt convinsa ca o sa iau o nota foarte proasta, pe buna dreptate.

In ultimul semestru in Romania am facut doua chestii asemanatoare. Am reusit sa finalizez cu brio doua lucrari nedormind doua nopti. Mi-am imaginat si acum ca sunt Wonder Woman, ca eu pot si fara sa ma chinui ca toti muritorii cu planificare in avans, si asa mai departe. De data asta nu mi-a mai iesit.

Am fost foarte suparata pe mine. Am plecat de la curs aproape plangand. Ma usturau ochii si mergeam pe Broadway. Era un vant foarte puternic, care imi intra in ochi si ma ajuta sa combin lacrimile de furie (pe mine), cu lacrimi pur fizice. Si asa am inceput sa ma gandesc la "lessons learned". Si au fost multe.

Nu sunt Wonder Woman. Trebuie sa las orgoliul la o parte. Trebuie sa invat din greseli. Trebuie sa imi planific mai bine timpul. Nu le pot face pe toate. Nu la standardele la care trebuie. Merg inainte.

2 comments:

andreea said...

Concluzia utila: Nu le pot face pe toate. Intrebarea utila: De ce ar trebui sa le fac EU pe toate?

Concluzia inutila: Nu sunt la standardele dorite. Intrebare utila: Standardul dorit e ala de Wonder Woman?

Asa ca, dormi noaptea, munceste ce e de muncit si nu uita, ca si altii stiu si pot sa faca parte din ceea ce stii si poti si tu sa faci. It's just a matter of trust! E greu, stiu :-)))

Murphy said...

Nu... aici nu era vorba de munca de echipa. Toate proiectele pe care le avusesem si care s-au suprapus erau individuala. Chestia cu "let go" in munca in echipa am invatat-o mai demult. Aici a fost o chestiune de time management si, repet, de orgoliu (lasa mai, ca eu pot si in ultima secunda, ca sunt mai smechera decat toti colegii mei, care se tot invart in jurul cozii de doua saptamani).

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping