Asta e primul dintr-o serie de post-uri pe care simt ca trebuie sa le scriu acum, cand mai am putin si plec din locurile care mi-au fost "casa" timp de aproape 10 luni din viata :)
M-am gandit sa incep cu New York University, pentru ca marti am avut ultimul curs aici. Si pentru ca imi pasa de educatia mea! Si cred ca educatia in general e unul dintre cele mai importante bunuri pe care le poti dobandi; in termeni de capital uman, in ciuda celor pe care tin minte ca le spunea Felix Tataru de la GMP la Youth Summit... ca el, cand se uita la un CV, sare peste sectiunea "educatie", educatia ramane esentiala. Si NYU pune un accent extraordinar pe calitatea educatiei.[***]
Sunt mai destepti profesorii de la NYU decat cei de la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti (voi vorbi numai despre FSP, caci cunosc cel mai bine aceasta institutie si mi-e destul de jena de restul facultatilor din Romania, asa ca probabil evaluarea mea la adresa invatamantului superior din Romania (comparativ cu SUA) ar fi mult mai dura daca as lua alte facultati in considerare)? Categoric nu! Intelectual, profii (in special cei tineri) pe care i-am avut in Romania, sunt extrem de bine pregatiti. M-au indrumat spre o gramada de lecturi bune, si mi-au raspuns la intrebari extrem de profesionist. Insa profii de la NYU au fost altfel. Mai dedicati profesiei, mai atenti cu felul in care isi alcatuiesc cursurile si syllabus-ul, mai atenti la nevoile studentului, mai apropiati de studenti, cu o mai mare disponibilitate de interactiune in afara cursului, mai amuzanti, mai destinsi, mai experimentati, MUUULT mai exigenti. Nu am intalnit nici un prof care sa stea la catedra si sa vorbeasca... Nici nu mentionez infamul "sa citeasca", pentru ca nu ii incadrez din start la categoria "profi" pe cei care fac asta. De ce au fost ei altfel? Pentru ca sunt destul de bine platiti, pentru ca sunt educati cu o altfel de etica a muncii in minte, pentru ca sunt socializati intr-un sistem care crede in educatie!
De ce altceva am mai iubit NYU-ul? Pentru ca s-a straduit mereu sa fie la curent cu tot ceea ce se intampla. Discutii publice pe teme actuale, guest lecturers controversati, cluburi peste cluburi de studenti - care dintr-un spirit civic destul de subtire prezent in Romania- reactioneaza in mod constant la tot ceea ce se intampla in jur, ultimele carti aparute achizitionate imediat de biblioteca (pentru ultima lucrare scrisa, jumatate din bibliografie era alcatuita din carti publicate in 2006 si 2007). Pentru ca are o baza materiala extraordinara - in comparatie cu Romania, nu cu celelalte universitati din State. Cred ca cel mai greu imi va fi sa ma descurc cu lipsa de carti ca lumea din BCU sau alte biblioteci din Romania. Cred ca nici acum, de exemplu, nu au fost in stare sa achizitioneze John Rawls la BCU - o carte fundamentala in stiintele sociale.
De asemenea am mai iubit NYU-ul pentru ca este o comunitate (mult mai putin unita ca alte universitati din State), dar incomparabil o comunitate fata de Universitatea Bucuresti. Cu un campus (cam imprastiat, ce-i drept), cu tricouri, cu multe cluburi studentesti, cu multe cantine faine, cu ziare (chiar citite de studenti), cu un set de valori, cu sali de gimnastica, cu identitate! Si mai ales orientata in primul rand catre student si nevoile lui (de la consiliere in cariera la burgeri vegetarieni).
Cel mai mult insa mi-am iubit colegii. Pentru ca au fost concurenta pe care nu am avut-o niciodata in tara. Pentru ca din 100, mai bine de jumatate sunt extrem de competitivi (inca o data, unitatea de referinta sunt eu, adica o persoana competitiva :)), pe cand in Romania sub 10 sunt asa. Pentru ca au fost incisivi si interesati de ceea ce se discuta la curs, pentru ca s-au angajat in dialog si dezbatere, pentru ca au venit intotdeauna cu textele citite, pentru ca au venit la cursuri (!), pentru ca stiau ca timp de patru ani sunt in primul rand studenti.
O sa spuneti ca asta se datoreaza banilor. Pentru ca la NYU (unde educatia costa in medie 200000 de dolari pe patru ani), atat cel care plateste, cat si cel care primeste banii sunt foarte constienti de termenii in care se desfasoara afacerea. E si asta, dar nu e numai asta. E vorba in primul rand de respectul acordat educatiei (de catre studenti, profesori, angajatori) si de concurenta acerba existenta intre institutiile de invatamant superb. Mi-ar placea sa ajungem la niveluri asemanatoare si in Romania... Incet-incet :)
Saturday, May 05, 2007
Ganduri despre NYU
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://rpc.technorati.com/rpc/ping
7 comments:
Interesant post! Pe mine ma intriga faptul ca absolventi ai facultatilor din Romania devin masteranzi, doctoranzi in diferite colturi ale lumii si nu ne fac de rusine deloc. Oameni care au fost formati in sistemul educational romanesc care are atatea hibe! Un prieten, informatician, a fost plecat cu bursa la Universitatea Nationala din Singapore si imi povestea, printre altele, ca studentii de acolo nu sunt straluciti comparativ cu ai nostri, cu toate ca sistemul e foarte bine pus la punct si dotat. Unui alt prieten, doctorand in SUA in fizica, adviser-ul i-a marturisit ca studentii romani i-au lasat o impresie foarte buna, fiind extrem de bine pregatiti. Paradoxal, sunt bursieri Erasmus, Leonardo etc. care ne reprezinta cu succes. In alta ordine de idei, sunt in mare parte de acord cu ceea ce ai scris si astept cu interes alte post-uri similare.:)
cred ca in invatamantul romanesc e o diferenta gigantica intre 10% din studenti (studentii de top, cei care ajung sa se duca la masterate si doctorate in afara) si restul de 90% care o ard pe la facultate. ideea e ca in state - caci aici am apucat sa invat mai mult - un procent mult mai mare e foarte constiincios (nu zic neaparat stralucit, caci mi se pare mult); dar citeste, se zbate, vine la cursuri, e foarte activ, samd. si de fapt si testele nationale din clasa a 8-a indica acelasi lucru; 10% din elevi sunt realmente straluciti, pe cand aproape 40% se incadreaza pe nivelul cel mai de jos pe o scara de la 1 la 5 in privinta literatiei si numeratiei (cred ca asa s-ar traduce competenta in domeniul lingvistic-gramatical-literar si competenta in dom matematic); Ministerul Educatiei de la noi s-a mirat foarte tare cand a aflat rezultatele astea, facute pornind de la grile standard valabile pe tot teritoriul UE.
Bine punctat, Corina. Intr-adevar doar pt ca elita de 1-5% din studentii romani care merg pe la universitati cu burse se descurca mai bine decat majoritatea nativilor nu inseamna nimic. Pentru ca si ei au un procent de 1-5% care e absolut stralucitor. Calitatea educatie nu se regaseste in acei 1-5% care ar fii de succes orice ar face si oriunde ar fi ci vine din restul de 95% pe care poti sa ii imbunatesti.
In contrast cu folclorul romanesc, doar pt ca avem niste elite nu inseamna ca suntem un popor de destepti. (Am intalnit pana acum 3 romani care au venit aici cu preconceptia asta: suntem romani si direct mai destepti ca ei. Foarte surprinsi au fost sa vada cat de rau au dat cu bata-n balta bazandu-se pe acest folclor.)
da... educatia din romania mi se pare o tesatura nesfarsita de mituri:
"ce bine era in comunism... copiii invatau atunci" (spusa la Romanian Conference de la Columbia de o tanara de maxim 25 de ani)
"invatamantul romanesc e excelent; uite cate olimpiade, cata genialitate, cata inspiratie"
Eu zic ca daca am introduce teste standardizate in loc de bacalaureat, am plange... in masa!
Cred ca gresesti. Nu am plange. In masa. Ci am copia/trisa. In masa.
@radu... loooool; nu mai... teste standardizate cu procedee anti-copiat standardizate; asa... sa fie totul 100% fair and square. atunci iti garantez ca rezultatele ar fi deplorabile (a se citi "foarte demne de plans")
eu as vrea sa dau anul asta la nyu dar stiu foarte putine lucruri despre universitate.cum e in general, ca atmosfera, elevi...eu stiu...ce ar trebui sa mai stiu despre ea?
Post a Comment