Tuesday, March 27, 2007

(In)constienta sociala (sau lectii invatate in State, numai bune de rumegat in avionul spre casa)

Sambata ma plimbam cu metroul in Washington DC. Mama remarca: “Ce multi negri… In New York aveti mai putini!” Duminica mi-am baut cafeaua intr-una din zonele cele mai “posh” din DC; stateam pe o banca in campusul uneia dintre cele mai prestigioase universitati americane, anume Georgetown University. Furnicar de studenti iesiti la siesta sau studiu pe pajistile campusului. Mama remarca ingenuu: “Auzi… dar stam aici de o ora… cum de nu am vazut nici un negru trecand pe langa noi?”[***]

Washington DC… mareata capitala a maretului imperiu american. Locul in care mandria republicana – transpusa in constructii marete, gen memoriale, monumente, si galerii de arta care abunda in opere ale marilor maestri europeni – se imbina cu mizeria adusa de politicile americane (fie ele vechi segregari rasiale, fie politici sociale lipsa in prezent). Washington-ul este unul dintre cele mai nesigure orase din lume, rata criminalitatii fiind dezarmanta. Ghetourile din sudul orasului (apartinand in general persoanelor de culoare, fie ei negri – ca sa fim politically incorrect, fie hispanici) sunt de 5 ori mai mizere si nesigure decat Ferentariul nostru. Iar centrul orasului este o enclava a puritanismului si republicanismului, cu bulevarde curate si linistite, cu parcuri publice si cladiri guvernamentale.

Seara, pe lista de discutii in care mai schimbam impresii si idei cu Soros kids, Ivan – un viitor regizor sarb, un tip foarte reflexiv si relativ stangist – schimbase deja 15 mesaje cu Sasa – un alt sarb, student la stiinte politice, mare libertarian si la fel de reflexiv si el. Ivan punea la indoiala ratiunea noastra de a fi aici, copii intretinuti in State de banii filantropului Soros, si ulterior folositi ca agenti de schimbare in tarile noastre de bastina… ce lectii valoroase din punct de vedere instrumental invatam noi aici, inchisi in campusuri de tip “safe haven”, si avand acces la toate bunurile minunate la care au acces copiii americani, albi, crescuti in suburbii rezidentiale si cu educatie universitara care costa in medie 200000 de dolari? Ce lectii sa invatam dintr-o tara in care inegalitatea sociala abunda, in care statul are serioase probleme in asigurarea standardelor de calitate in servicii, si in care corporatiile spala cu o mana (la Starbucks toate canile sunt reciclabile) ceea ce murdaresc cu cealalta mana (God knows cati copii lucreaza pe plantatiile de cafea care produc café latte-ul pentru care eu platesc cam cat castiga parintii lor in doua saptamani)?

A doua zi l-am citit Amartya Sen, un tip care a castigat premiul Nobel in economie relativ recent. In “Development is Freedom”, Sen arata, printre altele, ca o viziune larga asupra dezvoltarii economice demonstreaza ca un segment mare al populatiei Statelor Unite traieste intr-o stare de dezvoltare inferioara populatiei din China, India si Sri Lanka. Go ahead and read Sen! He’s illuminating.

Si totusi experienta SUA a meritat din plin… probabil am devenit mai critica (de parca mai era loc pentru si mai mult spirit critic!) decat am fost vreodata. Am invatat sa vad lucrurile in perspective mult mai largi. Mi-am schimbat destul de mult vederile politice… si cum intr-o zi voi ajunge sa influentez politici sau sa schimb valori (poate voi ajunge vreodata in mediul academic), experienta de aici ma va ajuta mult. Ma intreb insa cat de departe e Romania de ceea ce gandim si discutam noi aici. Ma infioara gandul cat de inconstienti social sunt majoritatea tinerilor romani… ma intreb daca fair trade, protectia mediului, voluntariat, participare (yup, voting dude, voting!), sustenabilitate, dezvoltare, protectia minoritatilor, globalizare, educatie, etc. spun ceva masei critice de cetateni romani cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 de ani…

6 comments:

Radu said...

"masei critice de cetateni romani cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 de ani..." :)

Corina said...

crede-ma ca nu am fost ironica... doar am tradus expresia "critical mass"... pentru ca suntem ditamai generatia care, daca alegem sa locuim in romania, putem schimba (in bine sau in rau) tara in care locuim.

Radu said...

Te cred ca putem. I've been getting my flippin hopes up for the past 6-7 years. Abia astept sa ma intorc si sa fiu culcat la pamant izbit fiind in plex de realitate dezarmmanta din teren.

Dar wtf, speranta moare ultima.

Matei said...

Marea majoritate a celor care vin din state centralizate, asa cum sunt cele Est Europene, tind sa vada Canada si SUA, care sunt federatii, ca o entitate generala. De fapt aceste tari sunt compuse din mai multe forme de guvernamant: federal; statal/provincial; municipal; etc. Americanii si canadienii isi conduc viata zilnica dupa legile emise de guvernele statale/provinciale si cele municipale. Rolul guvernului federal este sa acopere vidul de responsabilitati care nu este acoperit de catre state.

Faptul ca rata criminalitatii este ridicata in Washington D.C. nu are nimic de a face ca acest oras este capitala SUA si vice versa. Totul depinde de administratia buna sau proasta a primarului si a consilierilor municipali.

Accesul la studii universitare si programe sociale este reglementat de politica guvernatorilor si legislativelor statale care difera de la stat la stat.

Vorba aceea: "All politics is local."

Si in sfarsit o intrebare la care se poate reflecta: ar functiona Romania mai bine fiind un stat federal si cu un suport imens de e-government?

Corina said...

@radu.. presimt ca vom bea multe beri impreuna discutand despre Romanica noastra :)

@matei.. nu am gandit niciodata lucrurile in termen de federalism - centralism; in ceea ce priveste rolul guvernului federal, cel putin in statele unite, unde am studiat ceva constitutionalism american, te contrazic... evolutia state-centric federalism arata o tendinta tot mai puternica de a da tot mai multe puteri (mai ales police powers) guvernului federal; practic, ceea ce nu acopera congresul in asa-numitele executive powers sau ceea ce nu poate demonstra ca acopera prin teoria "implied powers" - adica in practica, foarte putin - se duce inapoi la state. deci, legal vorbind, e invers fata de cum zici tu. prin urmare, responsabilitatile guvernului federal se extind intr-o arie mult mai mare, iar politicile de care vorbesc si care au dus la actualele probleme sociale din state sunt o consecinta a administratiei federale (ma gandesc acum in primul rand la recenta discutie in jurul Medicare/ Medicaid si "taierea" - de catre guvernul federal - a mai multor social safety nets).

In ceea ce priveste asigurarea unor standarde si in ceea ce priveste trasarea directiei generala a unei administratiei (hei, hai sa fim neoliberali, hai sa fim mai stangisti, samd) "not all politics is local"... si nici nu ar trebui.

Romania ca stat federal.. m-am gandit de mult la asta; personal, I cannot see it happening, desi mi-as dori, macar in termeni de transparenta si accountability a utilizarii banilor publici... e ridicol cum 80 din taxe se varsa intr-o mare gaura neagra care e bugetul central; cu e-government... nu prea ma pricep, asa ca ma abtin de la comentarii pe aceasta tema.

cezar said...

nu e aia masa critica.....:(

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping