Espresso, chocolate chip, politica

Sambata dimineata Wilco, reprezentatul de tineret al Olandei la Adunarea Generala a Natiunilor Unite, si cu mine ne-am dus la o mica discutie cu organizatorii UN Global Youth Leadership Summit, eveniment la care vom participa si noi incepand de sambata. Premonitoriu poate, ne-am dus imbracati in tinuta de strada, fara costume, camasi si pantofi eleganti. Inainte de asta ne-am dus la cafea, sa punem la punct cateva detalii ce trebuiau atinse in timpul negocierilor. Dupa o discutie de 30 de minute, cu creionul in mana si notitele tabelate in fata, ne-am oprit si am inceput sa avem o discutie despre noi.

Wilco are 23 de ani; adica e mai intelept decat mine cu 3 ani. A inceput in mare ca mine. Foarte interesat de politica, foarte increzator in el, convins de faptul ca trebuie sa ajunga in prima linie a politicienilor si diplomatilor pentru a schimba lucrurile in Olanda si in alte locuri din lume. Ca nota de subsol, si Olanda se confrunta cu o crestere spectaculoasa a intolerantei si xenofobiei, iar Wilco si Consiliul Tineretului din Olanda duc de ceva vreme o lupta impotriva acestor vicii. Intre timp, Wilco si-a intrerupt studiile, a lucrat in Ecuador, Columbia si India, cu tineri expusi traficului de fiinte umane, muncii fortate, conflictelor (in calitate de copii-soldat). De un an de zile negociaza cu inalti oficiali ONU, face lobby in cel mai puternic sens al cuvantului si chiar reuseste sa faca auzita vocea tinerilor. Dupa un an de discutii si negocieri, Wilco imi spune ca vrea sa renunte la politica. Ca prin lobby si prin decizii de sus in jos ajungi sa misti cativa milimetri. Vrea sa faca un masterat in peacekeeping si sa lucreze in misiuni de mentinere a pacii. Nu crede ca toti politicienii sunt corupti, dar ma priveste parinteste si amuzat cand ii povestesc ca politica nu poate fi evitata, ca politica este in tot ceea ce facem, ca deciziile care ne afecteaza sunt luate de politicieni, ca pentru a fi eficiente pe teren politicile trebuie gandite bine acolo sus, etc.

Wilco vrea sa miste lucrurile de jos in sus. Sunt convinsa in continuare ca in Romania lucrurile pot fi inca miscate - si se cuvine sa facem asta - de sus in jos. Salut miscarile societatii civile din Romania, insa mi se pare ca inca suntem prea imaturi (democraticeste vorbind), ca sa putem renunta la politica atunci cand putem sa o schimbam. De aceea cred in continuare, ca intr-o tara care abia acum incepe sa isi creeze si rodeze institutiile democratice, este esential sa avem o clasa politica de calitate. Mi-ar placea ca cei care simt ca au inteligenta, tactul si priceperea sa faca lucruri mari acolo sus, sa aiba curajul sa o faca.

De destindere si colorarea blogului, anexez o fotografie cu mine si Wilco. Cam melancolica. Poate peste trei ani, cand si eu voi avea 23 de ani, voi gandi altfel. Sau poate Wilco va incepe sa creada din nou in politica.