Sunday, January 28, 2007

Losing it


Azi am revazut Fightclub. Nu mai e un secret pentru nimeni ca filmul e excelent, ca actorii sunt superbi (mi se pare ca Brad Pitt joaca rolul vietii lui in Fightclub), ca montajul e de mare clasa, iar scenariul e demential prin complexitate, si in acelasi timp prin claritate. Fightclub m-a pus de data asta pe ganduri din alte motive. Cati din noi au curajul sa isi construiasca macar a 10-a parte dintr-un Tyler Durden? Cati din noi au curajul sa isi lase pentru cateva minute macar vietile asezate, cuminti, rationale si ordonate la o parte, si sa se lase purtati pe aripile inconstientului nu numai cu gandul, dar chiar cu fapta? Razvan, pe cat il stiu eu de rational si control freak (poate e prea dur "control freak", dar nu am gasit o varianta mai soft), spunea ca ii place sa faca bungee jumping pentru a-si lasa inconstientul sa zburde si sa preia pentru cateva minute fraiele.

Mi-ar placea sa vad oamenii abandonandu-si mai des cumintenia. Spre exemplu, sa-si pocneasca seful enervant fix in fata si sa isi dea apoi demisia. Sau sa isi tranteasca de perete colegul de birou, intre doua rapoarte candva, si sa il sarute pasional. Sau sa alerge de fericire pe strada, pe Magheru sau pe orice alt mare bulevard. Sa isi vanda toata mobila din casa, sa isi ia o vacanta de doua luni, si sa se plimbe pana in Siberia. Sa se duca singuri intr-un club si sa agate necunoscuti. Sa se rada in cap si sa apara la serviciu la patru ace si tunsa zero (in cazul unei doamne). Sa intre intr-un cazino si sa isi joace banii pe o luna. Si tot asa. Mie personal mi-e greu sa ma vad facand astfel de gesturi. Mi-e greu sa imi las inconstientul sa ma domine. Poate o sa incep cu sporturile extreme. Poate cu un backpacking usor mai neconventional. Ma mai gandesc...

15 comments:

merimeriquitecontrary said...

puf. la mine nu se pune. :-<

Cosmin said...

been there in highschool...

would do it now again.

i'm a corporate bitch now

merimeriquitecontrary said...

been there all my life. :) never managed to get out...in ciuda...responsabilitatilor and such.

Murphy said...

@cosmin... pai da mai, tocmai pentru corporate bitches e reteta Tyler Durden, nu pentru highschool kids discovering themselves; aici e provocarea.

Penny said...

inca nici unul nu suntem corporate bitches in adevaratul sens al cuvantului ca sa ne permitem sa fim milionari excentrici... sau ma rog... excentrici. Deocamdata cred ca toti avem de pierdut in aceasta etapa a vietii noastre daca ne dam drumul fanteziilor si impulsurilor de moment la modul pe care il descrii tu. Oricum... we'll get there too.

Penny said...

acum... suntem si conditionati: sa-ti dai demisia si sa iesi ca o furtuna pe usa... we can do that? But do we want to? Si ce facem dupa?
Sa iesi prin baruri si sa agati necunoscuti... hmmm... what about the boyfriend/girlfriend most of us have?
Sa alergi de fericire... what's stopping you? Pe mine personal... lenea ma opreste :p
Sa te razi in cap zero... depinde de gustul si interpretarile estetice ale fiecaruia.

Ideea e ca nu suntem chiar atat de incorsetati si de incapabili sa fim wild... poate pur si simplu avem alte idei si alte notiuni de letting go. Depinde de persoana. Ceea ce unora li se pare expresia suprema a libertatii si a indraznelii 9vezi sporturi extreme) altora li se poate parea o pierdere de timp (de exemplu mie).

Vreau sa spun ca fiecare e diferit si fiecare are alte nevoi asa ca cel mai sanatos este sa nu te deprimi comparand viata ta cu a altora. (si nu te vizez pe tine, corina, in mod special ci mi-e mai usor sa vb cu un interlocutor) :)

Murphy said...

@penny - corporate bitch nu inseamna sa fii excentric sau milionar; dimpotriva, inseamna sa fii prea comod/ temator ca sa let go; si de pierdut, nu ai niciodata nimic de pierdut, decat eventual viata; in rest, atat timp cat esti sanatos, poti sa reconstruiesti totul de la capat; ma uit la colegii mei de aici; au curajul sa let go; sa isi ia 6 months off de orice si sa duca in africa; sa abandoneze facultatea un an, sa munceasca ca chelner si sa isi faca intre timp o trupa rock; si asta la 21 de ani, in pragul absolvirii, cu o oferta de job din partea JPMorgan sa zicem la usa. De ce? Pentru ca au curajul sa sfideze niste norme, sa piarda un pic controlul perfect asupra a tot si a toate... o sa se intoarca, dar pentru cateva luni traiesc niste experiente pe care altfel nu le-ar fi trait niciodata. si la intoarcere interesant e ca angajatorii privesc asta ca o calatorie spre descoperirea de sine, nu ca irositul de ocazii. iar in ceea ce priveste gesturile mici, sunt membrii unei culturi a neconventionalului cu totii... vineri la ONU o tipa superimportanta dintr-una din agentii a aparut cu o freza roz... just because she felt so. iar sefa serviciului de comunicare publica a ONU in europa e o doamna la 50 de ani, care de vreo 5 ani a descoperit punk-ul, si are pierce-uri accordingly. un prieten bun de-al meu de aici a abandonat scoala, a decis sa lupte pentru justitie sociala, a intalnit toti liderii lumii in 10 ani ca youth activist, si acum tocmai s-a facut actor. si are chiar succes.

Penny said...

eu vad lucrurile putin mai diferit... mai plictisitor poti sa spui :)

Penny said...

si uneori ai lucruri de pierdut... ideea e ca niciodata nu stii ce pierzi daca iti urmezi anumite instincte si ce pierzi daca nu ti le urmezi.

NetBoy said...

Ceea ce am inteles eu este ca inconstientul tau ar vrea sa dea un coleg de birou de perete si sa-l sarute pasional, printre randuri :P

Adevarul este ca nu multi oameni au curajul sa "let go", sa traiasca experiente noi. Sa lasi totul in spate, sa iei o pauza din viata ta confotabila este o experienta foarte violenta si nu este pentru oricine...

Pe de alta parte... mie mi-ar placea partea din Tyler Durden cu demolatul cladirilor... Sunt un mare fan al filmului, cred ca se vede si din "titlul" blogului meu... Not a corporate bitch, yet...

Murphy said...

@netboy... ai mare dreptate (la partea cu dificultatea de a te angaja in experiente noi, caci la partea cu colegul de serviciu, noi suntem mai mult fete la birou, singurul baiat fiind un contabil blondut si grasunel... not exactly a turn-on :)). poate daramatul cladirilor ar fi un pic cam nerealist, dar cu siguranta se gasesc multe alte gesturi compensatorii.

NetBoy said...

Maybe it's time for me to search for a job in a woman-dominated office :P :D

E foarte bine pentru mine ca sunt inca student si-mi permit anumite "escapade"... poate gandul sa aman cativa ani de facultate pare unul indraznet dar cu siguranta ar fi mai bine decat sa renunt de tot pentru ca mi s-a facut scarba... (planific sa iau o pauza de un an, sa ma plimb un pic cu un bilet europass prin europa, si apoi sa ma intorc si sa termin facultatea - automatica)...

Cum plimbatul pe suprafata globului este ceva foarte important pentru mine as putea face din asta o scapare de realitatea de zi cu zi... sper sa fiu in stare si mai tarziu sa-mi iau concediu fara sa anunt pe nimeni si sa trimit sefului meu o felicitare din desert sau din mijlocul oceanului...

Murphy said...

@netboy... hehe, tentante planuri/ ganduri; mult succes si curaj in a le duce pana la capat. si eu ma simt foarte tentata sa plec pentru cateva luni din europa... ma rog, acum sunt in state, sa plec in lumea mai putin civilizata zic.

merimeriquitecontrary said...

mi se pare o prostie sa mi se spuna ca sunt un highschool student. hm. dar ma rog, daca asa sunt...

Murphy said...

@meri... cine ti-a zis mai, ca esti high-school student? ai inteles asta de la mine? darling, cat de mult te-as iubi, tot imi dau seama ca ai crescut fata de acum hehe... cativa ani, back in the good old times. comentariul se lega de ce spusese cosmin.

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping