Parfum neparfumat

Dupa un festin cu soy chicken si ciuperci la Red Bamboo, un local vegetarian foarte sic de pe West 4th Street, am fost la Angelika Film Center sa vad Perfume - The Story of a Murderer, dupa romanul lui Patrick Sueskind. Filmul nu mi-a placut, cu exceptia scenelor usor scabroase, care macar au reusit sa imi transmita un scurt fior prin vene. Totusi, Ben Whishaw, cel care il interpreteaza pe senzorialul Grenouille, e foarte convingator, iar Dustin Hoffman isi face treaba excelent si cu mult umor in rolul parfumierului ratat Baldini. Cum de altfel era si de asteptat, regizorul nu reuseste sa faca imaginile sa devina purtatori de cuvant ai lumii olfactive ce constituie substanta romanului lui Sueskind, astfel incat inlocuieste inovatia cu o voce narativa plictisitoare si insistenta, dar macar simpatica prin prisma accentului de mosnegel britanic. Filmul m-a obosit nepermis de mult, astfel incat micutul meu dezmat de vineri seara va fi amanat pentru seri mai calde. Sunt -13 grade afara.

Revenind, totusi nu imi dau seama cum ai putea ecraniza un roman ca Parfumul... Cum sa ecranizezi un caleidoscop fantastic de imagini si explozii ale simturilor? Cum sa ecranizezi bunaoara nuvelele lui Cartarescu? REM sau Arhitectul? Cred ca de la un punct incolo, atunci cand fantezia depaseste orice hotar al palpabilului si ridicolului, e mai bine sa ramana acolo, cuibarita caldut si bine in inconstient, in stadiul de fantezie efervescenta, numai buna sa invioreze trip-uri si alte viziuni colorate. Fara sa capete contururi, si doar in cel mai rau caz litere si note muzicale.