Sa agresam, sa n-agresam...

Azi am asistat la una din cele mai fine si mai interesante negocieri in materie de politica si drept international pe care am vazut-o vreodata. Statele membre ale Curtii Penale Internationale s-au intalnit la New York, in reuniune extraordinara, pentru a discuta posibilitatea de a include sub jurisdictia curtii si crima de agresiune. Deocamdata, Curtea poate judeca (si tocmai o face; spre exemplu, luni tocmai a inceput judecarea lui Thomas Lubanga, mare lord in Congo, acuzat de a fi recrutat, sedat, amenintat, folosit, batut si de multe ori ucis copii-soldat) cazuri de crime impotriva umanitatii, crime de razboi, si genocid. Inca o data, Curtea ramane cea mai mare si mai palpabila realizare a cooperarii internationale din ultimii ani.

Agresiunea inseamna practic invadarea unui stat de catre alt stat. Iaca actul de agresiune. Cel care comanda aceasta agresiune nelegitima ar urma sa fie judecat - ca individ - de catre Curte, de data asta pentru crima de agresiune. Spre exemplu, Ehud Olmert sau George Bush ar fi putut foarte bine deferiti curtii pentru faptele comise in ultima vreme, daca statele ai caror nationali sunt ar fi recunoscut Curtea. Mai mult decat atat, Curtea - desi teoretic organism judiciar total independent de orice alta influenta, mai ales de un mamut politic precum ONU - este destul de imbarligat amestecata in diverse chestiuni politice ce tin de ONU (are nevoie de avizul Consiliului de Securitate, in mod normal Consiliul decide daca s-a comis un act de agresiune, si tot asa).

Cei mai mai juristi ai lumii in drept penal international erau asadar adunati azi in aceiasi sala, unii trebuind sa apere independenta curtii pana in panzele albe (evident spre a da o lovitura marilor giganti politici ai lumii, dar mascand totul in consideratii etice), altii trebuind sa isi sustina interesul national (greii mai cu seama, si cei bandwagoning cu ei, Romania printre ei, in mod evident), imbracand totul in chestiuni de practica si de pragmatica - dar neuitand nicicand de morala. In cel mai fin limbaj diplomatic posibil s-au ciocnit sisteme politice diferite, totul sub masca legii.

La sfarsitul a doua zile de dezbateri formale si negocieri informale - cele mai suculente, ca de obicei - s-a ajuns la consens numai cu privire la definirea crimei de agresiune, chestiunile cu adevarat importante (gen jurisdictia curtii) ramanand in aer. Si toata treaba se discuta de vreo patru ani, apropo.

Oricum, morala zilei: justitia internationala avanseaza incet si timid, insa politica - vorba poetului proletcultist - "e-n toate cele ce sunt si cele ce maine vor rade la soare". O fi de bine, o fi de rau... Noi ii alegem, noi ii crestem, noi ii batem, si tot asa :)