Wednesday, April 25, 2007

Mor corporatistii. Cine plateste?

Cazul Raluca Stroescu. Tanara romanca, manager de audit la Ernst & Young, a murit din cauza epuizarii provocate de prea multa munca. S-a scris foarte mult despre asta. EVZ-ul de azi publica un reportaj de la inmormantare: Asa a parasit aceasta lume Raluca Stroescu. Intre un telefon mobil si zgomotul primei lopeti de pamant ce izbeste fara mila cosciugul. In comentariile care au curs dupa primul articol despre moartea tinerei, lumea a infierat capitalismul feroce care a ajuns sa roada bucatica cu bucatica din tineretul roman. Tolo (a ajuns sa imi placa blogul lui) deplange si el soarta baby boomer-ilor Romaniei (tinerii intre 30 si 45 de ani care isi sacrifica viata pe altarul multinationalelor), condamnand "cultura corporatista care isi incalca propriile reguli de HR". Nu stiu ce sa zic... am sentimente foarte amestecate vizavi de intreaga afacere.[***]

Reduse la esenta, multinationalele au (si nu vad de s-ar cuveni sa fie altfel) un singur obiectiv: profitul. Fac CSR nu dintr-un simt superior al datoriei, ci pentru ca angrenandu-se in interactiuni cu societatea din care fac parte rezulta beneficii de ambele parti. In extremis, singura datorie ce se poate prescrie multinationalelor este sa faca profit! Reducerea costurilor de productie este unul dintre mijloacele care servesc acestui scop. De ce sa angajez doi analisti cand pot angaja unul singur, dispus sa munceasca mult? Nu poti sa ii ceri unei companii sa se auto-regularizeze din acest punct de vedere si sa devina un fel de mama a tuturor ranitilor varianta soft. A impune coduri de munca si standarde de protectie pentru muncitori (a le dezvolta, monitoriza si sanctiona) este datoria statului. Le poti cere companiilor sa isi trateze angajatii uman si sa nu angajeze copii in sweat-shop-uri, dar de obligat nu poti obliga decat statul sa monitorizeze respectarea legilor.

Pe de alta parte, ce te faci daca exista angajati dispusi sa se sacrifice, in deplina cunostinta de cauza si semnand contracte ca vor sa munceasca 90 de ore pe saptamana fara sa le fie platite orele suplimentare, intr-o vajnica competitie pentru promovare si cu mirajul parteneriatului in zare? Poate statul sa intervina in acest contract? Raluca si multi alti tineri asemenea ei "si-o fac cu mana lor". Copiii care muncesc pe plantatii de bumbac ca sa purtam noi blugi marca X si Y nu au aceasta autonomie. Si totusi, in conditiile in care toate companiile sunt la fel de "dure" in privinta orarului si conditiilor de munca, mai sunt corporatistii cu adevarat liberi sa aleaga? Daca vor sa faca analiza financiara si aleg sa se mute de la compania A la compania B, se aleg cel mult in plus cu un meci de golf cu sefii o data pe luna, ca "bonificatie". In spiritul liberalismului clasic, omul este suveran asupra propriului corp. Daca indivizii aleg sa se auto-distruga, nu ii poti opri de la sinucidere! Daca Raluca ar fi avut propria afacere si s-ar fi surmenat la fel de tare, ar fi fost cineva invinuit si aratat cu degetul? Nu!

Ce vreau sa spun se reduce practic la urmatoarele aspecte: e de datoria statului, nu a companiilor sa reglementeze conditiile de munca, sa prescrie un numar fix de zile de concediu, un numar de ore de lucru pe saptamana, un salariu minim, samd. Si sa aiba grija ca toti sa le respecte, nu numai prazile usoare, gen IMM-urile, eternii copii oropsiti ai economiei romanesti. Si totusi, daca un subordonat alege de bunavoie sa renunte la toate aceste privilegii si se omoare lent, dar sigur, (cu contract, sub semnatura) are dreptul statul sa-l taxeze pe superiorul ierarhic al acelui om? Mi-e greu sa justific o astfel de interventie.

26 comments:

dh said...

Este foarte trist sa privesti lucrurile din perspectiva asta. Explicatia ta este foarte logica si sunt de acord cu ea.
In schimb ma gandesc ca multinationalele sunt formate si ele din oameni. Oare oamenii astia nu au constiinta? Cum poate o persoana sa munceasca atat de mult incat sa ajunga sa se extenueze la moarte, si nimeni sa nu sesizeze ceva ca oameni, nu ca autoritati. Extenuarea asta este un proces mai indelungat si nu se intampla de pe o zi pe alta si semnele sunt vizibile.
Ma intreb ce gandesc colegii de munca si superiorii ei imediati. Incerc sa ma pun in pielea superiorului ei si nu cred ca as putea suporta sa port acest eveniment pe constiinta.

romania said...

Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
http://ecologie-umana.blogspot.com/2007/04/o-floare-pentru-raluca.html

Salesman said...

Incerc un exercitiu de luciditate!
Sunt de acord cu tine la capitolul "profit", sunt de acord cu tine la capitolul "alegeri". Mai mult decat atat, fiecare dintre noi actioneaza manat de un sistem pe care si l-a construit functie de obiective si de resurse. Observatia mea este urmatoarea: corporatiile ar putea obtine o eficienta mai mare, cu acelasi personal, daca ar inceta sa ceara unui om sa alerge cu 135 km/h. Aceasta viteza o putem atinge DOAR in cadere libera. Orice manager stie ca fiecare om are o limita si e datoria lui sa o gaseasca si s-o exploateze. Daca a sarit peste limita... e vina lui. Ori are vina de a-si fi supraevaluat candidatul in momentul angajarii ori are vina de a se fi lasat prins intr-un joc de "more, more, more..."
Oricum ai lua-o, pe termen mediu si lung, managerul fetei ar fi castigat mai mult de pe urma ei daca incarcarea ar fi fost cu 20% mai mica (presupunand ca astfel ajungem la limita ei). Costurile de transfer de responsabilitati este unul dintre cele mai mari in HR.
Si pentru ca imi place "plasticul" inchei cu un exemplu: iti cumperi o masina pe care o conduci MEREU la limita performantelor. Durata ei de viata este mult mai mica decat a aceleiasi masini condusa in parametri normali. Fa un calcul la costuri... calculeaza si "super"-castigurile de timp din perioada folosintei. Cum e cu P&L??

Matei said...

Povestea Ralucai Stroescu este o noua dovada ca in Romania se poate intampla orice caci nu exista democratie ci libertate. Legile sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire.

Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu prin pseudo-forumul organizat la New Europe College despre comunism discrediteaza orice idee de stanga. Astfel se depriveaza contactul cu ideile social democrate si beneficiile acestora. Dar lui Liiceanu nu ii pasa de stanga caci el "a devenit" burghez. Ma intreb care sunt conditiile de lucru la Humanitas pentru proletari?

Radu said...

... Sa gasim vina! vina! vina! Statu? Multinationala? Manageru inuman? Asta e deformatie socialista; parerea mea.
In fond suntem stapanii propriului corp si, spre deosebire de majoritatea populatiei din lume suntem destul de norocosi sa traim intr-o democratie functionala. Ce inseamna asta? well... inseamna ca avem anumite libertati printre care libertatea de a alege. Alegem sa muncim. Alegem sa muncim putin si prost, sau alegem sa muncim mult si bine. Putem alege sa muncim inconstient de mult.

Daca e sa dam vina pe cineva 80% din votul meu se duce catre persoana care nu a stiu sa zica "STOP! Atata pot eu; take is or live it!" Faptul ca iti recunosti anumite limite nu inseamna ca esti un lucrator de mai mica calitate. Daca stii sa zici "Atata pot eu" nu faci decat sa il ajuti pe manager sa ia decizia cea mai buna. Poate trebuie schimbat ceva in cum isi organizeaza oamenii ceva in cum se desfasoara businessul sau poate trebuie sa angajeze alti oameni. In definitiv asa cum multinationalele urmaresc profitul pt actionari, asa si noi, ca proprietarii corpurilor noastre tre sa urmarim profitul maxim pt noi insine. E un echilibru pe care fiecare e responsabil sa si-l gaseasca.

Restul de 20% se duce (spre satisfactia Corinei) catre un stat care vegheaza la capataiul unei sanatati publice de invidiat (pt o tara africana).

Penny said...

Si eu tind sa spun ca mare parte a vinei o poarta Raluca. E drept, nu cunosc situatia ei si a familiei ei financiara (nu stiu daca avea de hranit 2 copii sau de avut grija de un invalid si ea era singurul provider) si iarasi nu stiu cat de labila psihic era insa orice om isi cunoaste (macar partial) limitele si este imposibil ca ea sa nu-si fi dat seama ca toata aceasta munca o epuizeaza si o termina. In EVZ aratau un sms trimis de ea in care ea se arata disperata sa isi schimbe jobul (acum un an). De ce n-a facut-o? Nu este imposibil sa-si gasesti alt loc de munca. Daca ea a decis sa ramana aici doar pt bani si pozitie atunci vina este in totalitate a ei (si eja ma simt ca o criminala ca spun asta), insa daca nu a putut pleca datorita clauzelor unui contract mult prea strict atunci compania trebuie intr-adevar trasa la raspundere.

Plus ca din articol, femeia pare sa sufere de anorexie.

Cred ca in acest caz compania nu trebuie invinuita 100%. Poate fi biocotata, tot cazul poate trage un semnal de alarma si angajatii isi pot cauta alte locuri de munca insa sa zicem ca Ernst&young sunt principalii responsabili este cam mult.

Salesman said...

@Radu
Cu sau fara vina, solutia sta in optimizare. Sunt de acord cu costurile minime si mai ales cu rezultatele maxime. Dar varianta optima nu este overload-ul!! Oricat de tare ar fi psihicul unui om, eu iti gasesc doua-trei butonase pe care poti apasa pentru a-l aduce la overload. Asta nu inseamna ca respectivul moare, asa cum e cazul Ralucai, dar se duce acasa si isi ignora copii, se scandalizeaza permanent cu sotul/sotia, renunta la placerile de zi cu zi etc.
Absolut orice creier este manipulabil, injectabil cu pofta si falsa impresie de potenta. Ceea ce spuneam eu era ca nici unui manager nu ii foloseste overload-ul unui angajat productiv ;)
@penny
cand spui enough? Dupa ce investesti foarte mult in ceva, exista posibilitatea ca renuntarea sa nu mai fie chiar cea mai buna solutie.
Mereu se va gasi un stimul care sa te impinga peste limita. Orice fin psiholog stie sa gaseasca acest stimul, iar daca el este impachetat intr-un ambalaj corespunzator, nici macar nu il mai percepi ca pe un mijloc de manipulare.
Ca o completare: avand in vedere ca ea era manager, se pare ca a fost supraevaluata. Nu a reusit sa delege corespunzator. Tot vina managerului ei. Solutie: alt manger, URGENT!!

Demos said...

Revoltator! Cine plateste moartea unui corporatist?? Din articol reiese ca Raluca vroia sa-si schimbe job-ul si ca starea ei fizica si psihica nu erau tocmai "comfortabile". Nush daca suntem in masura sa punem in discutie labilitatea ei psihica. Multinationalele au si indatoriri, obligatii fata de proprii angajati, in afara de salarizare. Nu cred ca nimeni nu a observat conditia ei fizica si mentala de-a lungul timpului, simptomele bolii nu s-au instalat brusc. E vina multinationalei ca nu a avut grija de propriul angajat, pentru ca in aceeasi masura cerea de la ea foarte mult. Mai exista si o politica interna a firmelor, nu numai statul trebuie "sa impuna coduri de munca si standarde de protectie pentru muncitori". E trist ca privesti lucrurile asa si mai trist e ca in cazul unora USA nu schimba mentalitati. De ce sa fii impresionat de moartea unui corporatist in Ro cand in State s-au mai intamplat astfel de evenimente?! Raspunsul meu la intrebarea din titlu este: noi, tinerii, daca nu vom schimba "plantatia de negri".:D

Corina said...

uuu... ce imbucurator; speriata ca o iau pe urmele ralucai, azi noapte am dormit 7 ore si acum descopar atatea comment-uri...yummy; sa o luam pe rand

@dh - nu sunt o persoana fara inima, diana, dar nu sunt de acord cu tine; poate au vazut-o si colegii, si sefii; poate i-au zis "du-te, fata, acasa, si dormi"; poate i-au zis asta de 25 de ori. si ce daca? daca ea a stat in situatia aia de bunavoie, fara ca superiorii sa incalce contractul de munca si ea sa protesteze, atunci nu ii poti acuza pe ceilalti ca nu au urlat destul. uite, eu ii spun colegei mele de camera, care are pb de sanatate, ca daca mai continua inca o luna ceea ce face de 9 luni incoace, anume sa doarma 5 ore pe noapte si sa pompeze energizante, o sa o ia pe aratura. si ii tot zic, si ii tot zic... ea vrea sa se faca investment banker... ce pot sa fac? ce trebuie sa fac?

@romania - daca as fi in tara, as face asta pentru ca intr-adevar mi se pare frumos sa iti amintesti de cei morti; si gestul cred ca ar starni ceva valva in presa, caz in care poate s-ar starni un val de interes pt subiect din partea autoritatilor

@salesman... se poate sa ai dreptate; pp ca marele manager il va trage de maneca pe manager-ul de HR si ii va cere sa faca niste evaluari, niste analize, etc. si se poate sau nu sa ajunga la concluzia ta; ideea e ca rotatia cadrelor e mare pe pozitia pe care era raluca, si daca pleaca unul, se gasesc suficienti ase-isti cu vise de cariera sa ii ia locul; uite un post fain despre industrie, din interior: http://www.lifesux.ro/cat00197/art7785728349/

@matei... NEC-ul e prima biblioteca tare in care am intrat, asa ca respect pt Plesu si Liiceanu din punctul asta de vedere; le inteleg si orientarile politice ca reactie la comunismul din care tocmai iesiram; uite un alt articol despre noii intelectuali de stanga care apar in romania; poate se va dovedi ca nu suntem niste copii la joaca: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5935&art=502&cHash=247d48d55o

@radu... eu tot nu m-am lamurit foarte tare care sunt convingerile tale politice (si implicit economice), dar mai discutam pe tema asta. referitor la comment-ul asta, as re-echilibra proportiile, sincera sa fiu; plus ca e vorba si de contracte de munca existau la mijloc, etc. daca superiorul ralucai ii soptea la ureche "you can do it! go girl!"... atunci compania e liable for damages, dar daca privesti fenomenul per ansamblu tot institutii publice trebuie sa regleze fenomenul.

@penny...buna distinctia a stat ca a vrut - a stat dintr-un contract prea strict; la internship-ul pe care l-am facut acum, trebuia sa lucrez 16 ore pe saptamana; am primit o lista de proiecte la care trebuia sa lucrez; dupa o luna am stat cu sefii si am reevaluat lucrurile, pt ca fizic era imposibil la 16 ore de lucru sa le termin; si au inteles perfect, pentru ca in spatele titlurilor proiectelor se casca un fel de jungla administrativa pe care era imposibil sa o descurc in conditiile alea. faza cu alte locuri de munca e tricky in domeniu... toate companiile sunt cam la fel, si ca sa make it de pe entry level la CEO, trebuie sa depasesti un anumit prag... pentru care "trebuie sa tragi tare"... stii expresia. nu prea ai de ales, repet, daca vrei sa lucrezi in domeniu.
@salesman 2 - in legatura cu raspunsul pe care i l-ai dat lui penny... ma uitam si pe raspunsul dat de tine comment-ului meu pe blogul tau... e foarte greu, intr-adevar, sa iti cunosti limitele. eu recunosc ca mi le-am incalcat des. am un organism tare, in schimb. colega mea, la fel de ambitioasa ca mine, nu poate tine un ritm similar. dar vrea, asa ca se chinuie, si mai pompeaza un energy drink... mie mi-au crescut dioptriile cu 1.5 de cand sunt in state (in 9 luni), si am o lista de 15 promisiuni de intalniri cu prietenii (in ultima luna), la care nu mai apuc sa ajung. mi-o fac cu mana mea. e gestionabil? inca e... dar mereu intervin stimulii aia de care vorbesti :)

@demos - cum nu e cazul sa discuti de labilitatea psihica a ralucai, la fel nu e cazul sa discuti de relatia dintre ea si superiorii ei, fara sa ai toate datele problemei; repet, e posibil ca seful/ sefa sa ii fii spus in mod repetat "du-te si te culca"... eu ii spun asta maica-mii zilnici, ea mie... si ce? ne auzim una pe alta? politica interna a firmelor sa stii ca poate fi o carte de jucat... ma gandesc daca reusesc aceste firme de audit, sa zic, intr-un suprem exercitiu de CSR, sa vina la o masa de discutie si sa stabileasca niste coduri de onoare in domeniu... hmm.. dar mereu exista tendinta sa faci blatul, asa ca nu stiu daca ar rezista; politica interna se poate sa exista, iarasi spun, dar intr-un domeniu de oligopol, in care toti se lupta sa lucreze pentru cei 4B... nu poti cere foarte mult de la companii. poti cere altor entitati sa le controleze. si sa stii ca in state rolul statului in stabilirea unor astfel de standarde e mult mai mare decat ai crede. cum se scria azi pe un blog (am dat linkul mai sus), in state familia ar fi dat instant in judecata compania, si ar fi castigat (de ce? pentru ca exista legi si exista sanctiuni. si pentru ca statul - macar prin ramura lui juridica - e acolo sa le impuna). "de sa fii impresionat de moartea unui corporatist in RO cand in State se intampla astfel de fenomene?"... pai, pt ca sunt din Ro (si ma intorc in Ro! mwahahah, si pentru c fenomenul se discuta alanda in Ro); am State de exemplu cei care vor sa lucreze in finance intra in domeniu ca la cursa de maraton; stiu ca vor lucra 100 de ore pe saptamana, sunt pregatiti sa faca asta 10 ani din viata, fac bani multi, si apoi o iau lejer. pp ca o sa apuc sa ies la o cafea cu prietenii mei care tocmai s-au angajat in niste companii de investitii peste vreo 7 ani. si etica asta a muncii face parte din firescul lucrurilor.

dh said...

Tinand cont de faptul ca un om surmenat si nesanatos da un randament mult mai scazut la munca si de faptul ca intr-o corporatie eficienta muncii conteaza foarte mult, nu ar fi in interesul corporatiei sa isi mentina angajatii sanatosi?

Demos said...

dh, asta ma intreb si eu. Sper ca familia Ralucai sa cerceteze nitel cauzele mortii ei. Totusi e clar ca pierduse controlul. "De ce sa fii impresionat de moartea unui corporatist in Ro....?" era oarecum o intrebare ironica,Corina (d'uh!) pentru ca aveam in minte si cazul Japoniei, unde exista un termen pentru moartea survenita in urma stresului cauzat de overwork. Un astfel de "incident" nu cred ca ar fi fost exploatat de presa in Tara Soarelui Rasare.:)Ma intriga felul in care corporatiile isi "dreseaza" angajatii: "Daca nu tragem tare sa terminam proiectele Y si Z, daca nu suntem loiali companiei etc." Din stahanovisti am devenit workoholici?

trainspot said...

capitalisti nenorociti. o data cu integrarea in U.E. iata ca romania a devenit ce e china pentru state. o piata de sclavi. nu conteaza cat muncesc sau cat de bine tot cu un leu jumate sunt platiti.
trebuia sa moara fata asta ca sa se faca ceva? insa avand in vedere ca politicienilor nu le pasa decat de buzunarele lor si de putere.
sa-i ia dracu pe toti!

trainspot said...

si nenorocita de alianta ce a facut? ia ajutat pe bogati sa devina si mai bogati. au bagat ei taxa aia unica. pai iliescu zicea bine ce zicea: pe nenorocitii care castiga bine sa-i impozitam de sa-i uscam ca e clar ca nu o fac pe munca cinstita ci exploatandu-i pe saracii naivi. hua! rusine!

Corina said...

@dh: da, bunul simt economic asta ar zice (vezi ce zice si salesman in comments), dar o combinatie paradoxala intre criza in recrutare si forta de munca foarte dinamica face ca principiul "nimeni nu e de neinlocuit" sa fie valabil in multe companii; plus piata in continua crestere in Romania, cererea tot mai mare pe piata auditului, samd; in astfel de situatii, calculele economice sunt pe termen scurt.

@demos: era firesc sa devenim workaholici; am adoptat o etica occidentala a muncii si sper sa ne tina; desigur ca in timp anumite reguli si limitari se cuvin impuse in goana dupa venit, profit si salarii mai mari, caci altfel se clacheaza pe parcurs

@trainspot: mai ioane, pornind de la ironia ta (in spatele careia nu reusesc sa iti citesc punctul de vedere), cred ca e cazul sa fac doar doua comment-uri: 1. din pacate salariile sunt inca foarte mici la noi proportional cu efortul depus si cu preturile in permanenta crestere (fie si raportat la nivelul imobiliar); in state daca muncesti 100 de ore pe saptamana in servicii financiare, dupa 2 ani ajungi sa faci salariu anual din 7 cifre; in Romania ajungi sa iti poti permite un credit pentru masina/ casa - lucru absolut minimal intr-o economie capitalista dezvoltata; taxa unica pe venit a avut la noi efectul scontat dupa 8 luni de la implementare, si in mod normal ia cam 16 luni; e o masura fireasca intr-o economie careia vrei sa ii dai un impuls puternic de crestere, dar pe masura ce ne dezvoltam mai mult, normal mi se pare sa ne reintoarcem la o cota progresiva de venit, asa cum se practica prin toata lumea civilizata.

trainspot said...

ce vreau sa zic e ca defapt: toata discutia are rost doar daca raluca chiar a murit in urma "overloadului". lucru pe care nu-l cred. poti intr-adevar sa-ti distrugi sanatatea destul de usor. insa cu siguranta ca pe certificatul de nastere nu va sta scris: cauza decesului "prea multe ore suplimentare".

Corina said...

@trainspot... yo... normal ca nu va scrie "moarte din prea multa munca", ca asta nu e o cauza medicala; nu scrie "moarte prin lovitura cu una bucata ghiveci", etc.; ci moarte prin "cxxcxfksflkjsfkjsd" (aka infarct miocardic, plaga intercutanata de whatever); dar la baza poate sta suprasolicitarea din cauza muncii excesive; si ai vazut ca mai nou ITM-ul a declansat o ancheta si i-a penalizat pe astia de la E&Y pentru nereguli in aplicarea codului muncii; so nu il lua pe "nu" in brate la modul ironic si extremist inainte sa stii despre ce e vorba; nici eu nu am tras concluzii in post, ci am facut niste largi generalizari pornind de la o situatie ale carei date nu le cunosc in intregime.

Salesman said...

@corina
frumusica, desteptuta... acum esti si diplomata. Si mai vrei sa salvezi si lumea :)
Pai daca imi aduc eu bine aminte... tu ziceai ca statul tre' sa faca ceva. :P
Usurel, cu manevre de du-te - vino, ai dres-o :)
Toata stima!

Corina said...

@salesman.. comment-ul meu m-a inspirat sa scriu un post despre feminism, corporatii, si diferente US - Rom... dara sta mai pe seara, cand ajung acasa si ma relaxez.

trainspot said...

nerespectarea codului muncii se face inclusiv la noi in firma. nu e vorba de asta. sau defapt daca doar despre asta e vorba mi se pare aiurea de la ce s-a pornit. adica, de la un articol care are un titlu mai mult decat tendentios si extrem de manipulativ. cat despre murit din prea multa munca. repet, nu cred ca exista.

Corina said...

eu zic ca exista. in japonia se cheama karoshi (http://en.wikipedia.org/wiki/Kar%C5%8Dshi) si e motiv de litigation in procese civile; din cate stiu, si in state e la fel. iar pentru a exista un proces pe aceasta tema, dovezile care atesta cauzele mortii sunt foarte tepene.

trainspot said...

vin cu o completare. nu stiu daca stii dar pe net circula urmatoare "stire": un copil a murit dupa ce luat mentos cu coca-cola. intr-adevar daca bagi o pastila de mentos intr-o sticla de cola iese bartai racheta. insa evident, ca asa ceva nu s-a intamplat in stomacul lu' ala micu. cam la fel mi se pare si povestea asta. cola stim ca nu e sanatoasa insa nu e interzisa de lege (ca sa nu mai zic de tigari...).

Corina said...

nu prea vad legatura; oricat de stupid ar parea, coca cola sau mentos ar fi putut fi dati in judecata ca nu au avertizat asupra pericolului amestecarii celor doua; eu una habar n-aveam ca nu ar trebui sa fac asta; tigarile sunt periculoase (de-asta scrie si pe pachete ce scrie), cola e periculoasa; dar nu sunt ilegale. cand le cumpar, fac un contract in care ma expun riscului; am clauzele stipulate (chiar pe pachet); incalcarea contractelor de munca e ilegala... daca cele doua parti nu consimt in scris la modificarea contractului (cu plata de ore suplimentare, direct sau in-kind), fara incalcarea legislatiei in vigoare, atunci au incalcat legea si cazul e justitiabil. daca nu sunt pagube, nu ai caz. dar uite ca uneori sunt pagube. ti-am zis ca vreau doctorat in drept, nu? de-asta probabil am mici obsesii :) oricum, pb e complexa, si amandoi suntem caposi (trebuie sa recunoastem asta), asa ca trec si asta la capitolul de-discutat-pe-larg-la-bere, alaturi de independenta presei.

Emir Ciolan said...

BIROUL este un forma teribila de claustrare moderna, in vreme ce marile corporatii (aglomerari infernale de birouri) incep sa aiba alura unor imense spatii de concentrare. Pentru indivizii adulti care isi petrec vietile in aceste spatii rectangulare, monotone, de un gri imposibil, tot ce se afla in afara BIROULUI devine treptat o abstractiune. Singura realitate este BIROUL care se hraneste cu timpul tau, cu gandurile tale, cu imaginatia ta. Cu intreaga ta fiinta, in cele din urma.

Fiecare BIROU este condus de un mic dumnezeu cu o singura preocupare: sa creeze organizatia perfecta. Din cand in cand, micul dumnezeu se pogoara printre bietii muritori de la etajele inferioare, arborand o atitudine ingrijorata prin care sadeste temeri cumplite in mintile sleite. Nu saluta niciodata pentru ca respinge orice apropiere de angajati, insa are cuvinta sa raspunda, ba chiar zambeste ca o recompensa. Are privirea transparenta de parca s-ar uita in sufletul tau, scormonind acolo ca sa vada cat esti de dedicat companiei.

Iar tu, biet angajat, peon truditor pe campul muncii, stiind cati iti ravnesc ciolanul, esti mereu cu ochii in patru pregatit sa adulmeci orice schimbare de atitudine a sefului si te intrebi oare de ce nu mi-a raspuns azi la salut? De ce nu mi-a adresat nici un cuvant? Oare mi s-a parut doar sau chiar imi evita privirile? Te uiti in jur sa vezi daca vreun coleg nu stie ceva. Faci o gluma searbada doar ca sa vezi cine rade si cine nu. Observi inspaimantat ca nu sunt prea multi cei care se hlizesc alaturi de tine. Presimtiri negre incep sa te bantuie si nu mai poti rabda incertitudinile care te asalteaza.

Corina said...

@emil cioran... interesanta e ca ai inceput sa tii blogul anti-munca inainte de moartea ralucai... hmm... ce premonitii sumbre.

b said...

Vreti sa aflati mai multe despre Raluca Stroescu din diferite surse?
http://www.google.com/custom?hl=en&client=google-coop&cof=AH%3Aleft%3BS%3Ahttp%3A%2F%2Fwww.geocities.com%2Fcautastiri%2F%3BCX%3ACauta%2520in%2520stiri%3BL%3Ahttp%3A%2F%2Fwww.geocities.com%2Fcautastiri%2Flogo.gif%3BLH%3A70%3BLP%3A1%3BBGC%3A%2387CEEB%3BLC%3A%23b22222%3BVLC%3A%23663399%3BGALT%3A%232E8B57%3BGFNT%3A%23FFFFFF%3BGIMP%3A%23FFFFFF%3BDIV%3A%23336699%3B&q=Raluca+Stroescu&btnG=Search&cx=003171372208125298009%3Asidg00xmx-4

Anonymous said...

Au mai murit si alte persoane. Cel mai recent caz este din 2008 (o femeie, sub 40 de ani, cu un copil).

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping