Sunday, April 22, 2007

Piedici si inegalitati

Photo: Erik Eckholm pentru NY Times

In New York Times-ul de ieri a fost un articol foarte interesant si foarte convingator scris despre trista veste ca in statele cele mai sarace din SUA mortalitatea infantila a crescut vertiginos in ultimii doi ani. ONG-urile care dezvolta diverse programe de dezvoltare in comunitatile cele mai sarace din aceste state, comunitati alcatuite in mare parte (cum altfel!) din minoritati (in special negri si hispanici) leaga acest trend alarmant de taierea fondurilor in programe de tip Medicaid (servicii de sanatate pentru saraci) si alte programe de asistenta sociala. In acelasi timp, unul din reprezentantii statului sustine ca minoritatile sunt acelea care "nu cauta" programele de asistenta sociala si sanitara. Asta mi-a amintit de o replica venita din public ce mi-a intrerupt brutal prezentarea pe care am tinut-o vineri in cadrul Romanian Conference de la Columbia University.[***]

Vorbeam in cadrul prezentarii "Re-thinking Romanian Education is Re-thinking Its Future" (in curand disponibila online) de accesul inegal la educatie pentru anumite minoritati din Romania (persoane cu dizabilitati, copii romi). Imi scosesem datele din statistici oficiale ale Ministerului Educatiei si Cercetarii. Cand am rostit aceasta fraza, din public a sarit foarte agresiv o voce, a unei tinere din Romania ramasa la studii in SUA: "It's their fault, they are not seeking education". Am fost destul de uracioasa si cu cel mai dragalas zambet posibil am raspuns (exact asa am frazat): "We will gladly answer all comments and questions coming from the audience, as soon as we will finish the presentation, if we may do so".

Ulterior am discutat cu ea si am reusit sa purtam un dialog destul de coerent in care sa ii explic ca situatia socio-economica a comunitatilor de romi din Romania este atat de complexa, incat a spune "they are not seeking education" e o simplificare grosiera a problematicii. Si mi-am amintit de asta atunci cand am citit articolul din NY Times, care vorbeste, prin intermediul povestilor de viata ale unor femei, si fara comentarii parazitare, despre ce inseamna sa traiesti in Sud. Ce inseamna sa trebuiasca sa mergi 60 de km pana la prima clinica, unde de cele mai multe ori serviciile de sanatate maternala sa nu fie disponibile... ce inseamna sa nu poti merge la o clinica pentru ca ar insemna fie sa lipsesti o zi de la munca, fie sa lipsesti o zi de la scoala... ce inseamna sa nu poti manca decat mancare extrem de nesanatoasa, pentru ca nu iti permiti ceva mai bun... ce inseamna sa traiesti intr-un ciclu perpetuu al lipsei de educatie, lipsei de informare (cu privire la ocrotirea sanatatii, la metode contraceptive, la consiliere profesionala si personala), si lipsei de sanse reale de a trai mai bine. Tot vineri, American Cancer Society publica un raport in care arata ca minoritatile din New York (in special asiatici si hispanici) sufera in mod disproportionat de cancer, pentru ca nu beneficiaza de consultatii si tratament la timp. Cauzele sunt iarasi extrem de complexe: stigmat social, necunoasterea hatisurilor sistemului asigurarilor de sanatate, lipsa de consiliere, etc.

Exact aceleasi disproportionalitati se petrec si in Romania cu toate piedicile pe care le intampina categoriile sociale mai putin fericite. A... si cu ocazia asta mi-am amintit de programul "Cornulet cu lapte". Mai tineti minte ce misto s-a facut de el? Tin minte ca pustanii din 45 (scoala generala din cartierul rezidential Dorobanti, de langa liceul meu) isi luau cutiutele cu lapte si le puneau in fata masinilor cat timp semaforul de la benzinarie din Dorobanti arata rosu. Pentru ca masinile sa treaca peste ele, sa imprastie laptele pe carosabil, iar ei sa chicoteasca fericiti de pe trotuar. Timp in care se pare ca in comunitatile din sudul Romaniei, procentul de copii alfabetizati a crescut pentru ca cei mici au inceput sa vina constant la scoala ca sa manance gustarea guvernamentala. Ironic, nu?

De-asta ma voi bucura atunci cand voi auzi ca situatia politica se va normaliza, si ca vom fi capabili sa dezvoltam proiecte, sa absorbim fonduri comunitare, sa pompam bani in educatie si infrastructura in mediul rural, si tot asa. Dream on, dear, dream on! :)

7 comments:

Diana said...

Corina,

Tocmai am citit postul tau si mi-am amintit un lucru ce l-am remarcat venind aici.
Am observat ca studentii americanii (nu le-as zice "copii" pentru ca au aceeasi varsta cu mine) beau mult mai mult lapte. Sa fie oare din cauza ca primesc lapte la scoala in timpul mesei? Sau doar o diferenta de cultura?
In orice caz, eu cred ca programul "cornul si laptele" este o initiativa reusita. Chiar inainte de a se pune in aplicare programul vorbeam cu niste prieteni de familie din Ungaria unde a fost initiat un program similar, dar care a fost abandonat dupa cativa ani. Si intrebarea era daca istoria se va repeta si la noi. Se pare ca programul a durat mai mult in Romania decat se asteptau unii si sa speram ca va continua.

Radu said...

Stii ce mi se pare foarte interesant si nu am prea vazut in scrieri despre tiganii din Romania? In momentul in care tiganii reusesc sa rupa ciclul saraciei sau pozitie lor sociale inferioare, devin automat, outcasts si/sau ei insisi "uita" voit de apartenenta la etnia roma (imbratisand romanismul). Implicatiile sunt multiple: lipsa "povestilor de succes" in "folclorul curent" al comunitatilor de romi, lipsa influentei pozitive pe care ar putea-o avea indivizii/familiile prin puterea exemplului propriu...
Situatia lor e ca un fel de studiu statistic de proasta calitate: romii din romania sunt defavorizati, dar pe mesura ce cate unii reusesc sa rupa cercul vicios, ies din grupul "romi" si urmatoarele statistici despre romi sunt eronate, pt ca nu iau in considerare aceeasi populatie. Chestia asta afecteaza mai mult cum abordam integrarea/educatia si la scara macro dar si la nivel grass-roots. Daca am reusi un fel de "re-engagement" al tinganilor de succes ar fii super tare.
(Oarecum similara situatie se intampla pana nu de mult si in SUA, si de fapt inca se mai intalneste. Nu rare sunt situatiile cand negrii instariti si educati prefera sa o arda cu alti albi instariti decat sa le pese de negrii oropsiti. Negrii oropsiti la randul lor se incruntau la cei ajunsi vazandu-i ca tradatori ai cauzei lor. Doar ca e vizibil mai usor sa treci ca "non-tigan" in romania decat ca "non-negru" in state.)
Scuze daca nu am explicat foarte clar viziunea mea, dar mi-a fost imposibil sa o explorez si sa o finisez, pt ca nu am avut cu cine sa o dezbat sa cu cine sa vb despre ea inca.

Radu said...

@diana
Eu zic ca nu e nici o diferenta culturala. E doar educatia pe care o primsc de vina... ii invata de mici ca e bine sa bei lapte (calciu, si fluor al un moment dat) si l-au facut "marketable": baubil chiar si pt cei nazurosi (nu e mare diferenta intre skimmed milk si apa, plus practicarea laptelui rece, pe cand eu nu am pomenit lapte rece in copilatie.) Cultura laptelui eu o pun in aceeasi categorie cu cea a igienei dentare impecabile (combinata cu floriz(d)area apei potabile) si a hidratarii constante: americanii stiu sa faca din populatia lor lucratorii perfecti. Prin masuri minime (bea lapte, bea apa, spala-te pe dinti), avantajele pt sanatatea pe termen lung sunt gigantice.

Anonymous said...

Timp in care se pare ca in comunitatile din sudul Romaniei, procentul de copii alfabetizati a crescut pentru ca cei mici au inceput sa vina constant la scoala ca sa manance gustarea guvernamentala. Ironic, nu?

Exista statistici care sa arate asta? Nu te contrazic, as fi doar interesata sa ma uit la datele respective. Merci!

Corina said...

@diana... mai, si eu sper sa dureze programul in continuare; iar faza cu laptele nu poate decat sa ma bucure, pentru ca stiu ca eu nu am fost crescuta in acest cult, desi ar fi trebuit

@radu... f precisa remarca ta, foarte, foarte precisa; ultimul BOP facut de FSD vorbeste de acesti tigani "ridicati dintre ai lor" si care nu se mai identifica cu etnia din care fac parte. iar faza cu lipsa povestilor de succes am remarcat-o de mult si am comentat-o indelung. ideea e ca aceasta lipsa a imaginilor pozitive dauneaza atat interactiunilor dintre tigani si mainstream population (pentru ca discriminarea persista, in lipsa unor modele de succes in afara, poate, de Madalin Voicu) si in cadrul comunitatilor de romi in sine, pentru ca nu exista modele aspirationale pentru tineri. Am discutat indelung cu ai mei colegi de la ORICUM cum sa facem sa rebranduim aceasta etnica si sa re-implicam romii care au reusit in viata in acest proiect. Proiectul pe care il voi derula cu sprijinul Soros in Romania in anul care vine se ocupa oarecum de asta. O sa iti povestesc la un moment dat mai multe despre el.

dar sa stii ca nu sunt de acord cu paralela pe care o faci cu situatia negrilor in SUA, pentru ca aici m observat ca exista o miscare destul de puternica de solidaritate (de la MLK incoace as putea zice) intre persoanele de culoare educate, cu succes in cariera, etc, si semenii lor mai putin norocosi. ma uit la tot felul de ong-uri care se ocupa de asta, la diversi primari/ congresmeni de culoare care deruleaza tot felul de programe care au drept beneficiari tot persoane de culoare, samd.

@radu (cu laptele) - haioasa si cinica explicatia, dar functioneaza. citindu-ti comment-ul azi m-am indreptat in seara asta spre sleazy deli round the corner si mi-am luat o cutie cu lapte :)

@anonymous... in momentul asta sunt cam presata de timp si nu pot sa iti spun de unde am luat datele; cert este ca ele provin fie din Planul National de Dezvoltare 2007-2013 publicat pe site-ul Ministerului Educatiei, fie din Strategia Post-Aderare publicata pe acelasi site. Sunt statistici guvernamentale de unde am scos concluzia, pentru ca nici eu nu as fi fost altfel convinsa intuitiv de o astfel de concluzie.

Radu said...

@corina

heh. de aia am zis se "intampla" (cu accent pe al doilea "a")... si-ti dau dreptate: intr-adevar de la MLK incoa lucrurile s-au schimbat radical (de unde si gramada de ONG/programe/etc calate pe chestiunea re-engagementului astuia) Dar exact asta vroiam sa pun in evidenta: se intampla in America ce se intampla si la noi, si reactia a fost de a contra trendul din anii 60-70. Acum, in America, exemplele de genul asta sunt sporadice. Doaaaamne da sa ajungem si noi asa in cursul vietii noastre. Sau poate nu o sa se intample pana nu avem un Marin Gipsy King totusi.

Corina said...

da... martin gipsy king indeed... nu stiu, situatia e foarte complexa si are multe aspecte, cum ar zice dinica... si totusi cred ca in continuare exista si in state pui de MLK si alti de acelasi soi.

Locations of visitors to this page http://rpc.technorati.com/rpc/ping