Arta moderna

Duminica trecuta am fost cu Sneji la MOMA. In ciuda protestelor mai mult sau mai putin sonore ale multor personagii la care tin, imi place arta moderna. MUMOK din Viena mi s-a parut fascinant in primul rand prin arhitectura si in al doilea rand imi ramane drag prin faptul ca a fost primul muzeu occidental (deci ingenios, organizat, suprinzator, viu) pe care l-am vizitat.

MOMA asadar nu m-a mai suprins prin profesionalism - desi scoala moderna de a pune pe picioare muzee foarte profi e la ea acasa la MOMA, ci prin anume exponate specifice care mi-au ramas in minte si care ma bantuie de o saptamana incoace. Vitrina cu micute instalatii dadaiste, eclectice si noir, mi-a ramas foarte clar intiparita in minte. Joseph Cornell este un artist american care se pare ca a facut cariera in assemblage, iar la MOMA are expusa o papusa superba, de portelan, cu ochi aposi si naivi, cu buze mici si rosii, captiva in spatele unui labirint de gratii - de fapt, crengi de copac incarligate care par casante si solide in acelasi timp. In fata respectivei cutii am avut senzatia ca stau pe banca acuzatilor la un proces al intregii omeniri impotriva mea. Desi nici pe departe la fel de expresiva ca atunci cand te priveste fata in fata, iat-o pe Bebe Marie.
A doua micuta obsesie este intretinuta de sculpturile lui Giacometti. E incredibil cum acest artist reuseste sa aduca bucatele mici de material laolalta si sa modeleze siluete, subtiate si despuiate de orice element parazitar, ramase acolo pe soclu in esenta lor cea mai intima, transmitandu-i emotii pure si nimic altceva in plus. O data ce ai vazut una singura din sculpturile lui Giacometti e imposibil sa nu te treaca fiorii oricand te gandesti la ele, sa nu simti o durere in stomac si un usor tremur in degete. De cele mai multe ori suferinta construita si deconstruita, sculpturile lui Giacometti de la MOMA sunt o bijuteria pentru cunoscatori. Cei de la muzeu au realizat si un proiect online foarte fain despre Giacometti si operele lui.

Needless to say ca Brancusi e la loc de cinste in State, avand o jumatate de sala de muzeu plina cu sculpturile lui si fiind aproape la fel de fotografiat ca Picasso. Probabil prea autohton pentru a ma suprinde, Brancusi ramane de referinta. Si cum in MOMA poti face poze, iata doua - relativ nereusite, dar landmarkuri nonetheless, facute de Sneji.