Despre credinte si alti demoni

In ultima vreme este denuntata o tensiune din ce in ce mai mare in State intre liberalism si religie. Mediile academice americane se arata destul de preocupate de aceasta problematica si discutiile legate de libertate religioasa, libertati civile, multiculturalism, si asa mai departe, sunt contrapunctate o radicalizare evidenta a tensiunilor interconfesionale si interetnice in parti ale Americii precum Midwest, Sud si chiar California. Noua dreapta castiga teren, crestinismul radical devine tot mai pregnant, iar buna intoarcere la valorile crestine propovaduita de republicani chiar este reala in multe parti ale Americii.

Unul din cursurile mele de aici este "Civil Liberties". De cateva saptamani incoace discutam de freedom of religion, si de cum a evoluat aceasta libertate in contextul constitutionalismului american si in contextul practicii juridice de aici. De la excluderea treptata a rugaciunii din scoli, pana la ridicarea unui zid intre stat si biserica, de la acomodarea tuturor confesiunilor si credintelor posibile, incepand cu martorii lui Iehova si sfarsind cu conscientious objectivism.

Cu toate acestea, asa cum arata Stanley Fish in New York Times, intr-un editorial publicat dupa aparitia caricaturilor in Danemarca, se poate ca impacarea liberalismului cu religia/ religiile sa fie un mare balon de sapun. Toleranta liberala inseamna in fond si la urma urmei o neintelegere a religiei. Orice religie se bazeaza pe asumptia exclusivismului si infailibilitatii: exista un singur Dumnezeu, atotputernic, infailibil si preabun. Acele religii tolerate in masa de liberalism sunt de fapt variante diluate ale conceptului "religie". Pentru ca in fond, un liberal nu tolereaza agnostic, ci accepta acele aspecte ale religiei/ religiilor in perfect acord cu gandirea liberala. In felul asta, pe de o parte toleranta liberala apare drept intoleranta, si pe de alta parte religia apare ca fiind incompatibila cu secularismul. In aceste conditii poti sa fii bun crestin si bun cetatean in acelasi timp? Ori bun musulman si bun cetatean bunaoara?

Cand am vazut evolutia secularismului in State si cum a dus treptat la o afirmare din ce in ce mai puternica a religiozitatii, am crezut totusi ca ar putea exista o cale de mijloc. Un fel de ecumenism generalizat intr-o societate liberala. In realitate, mi se pare ca lucrurile astea nu pot fi impacate si, sincera sa fiu, nu stiu cat de puternic este statul liberal in fata diverselor credinte si religii. Si de fapt nu stiu cine ar trebui sa castige din intreaga batalie. Sau poate stiu, dar mi-e frica sa o spun sus si tare, pentru ca probabil as afirma prea raspicat un ateism de care nu sunt in intregime convinsa.