Vorbeam cu mai multi colegi de-ai mei care suntem implicati in the Undergraduate Exchange Program al Open Society Institute. Toti suntem din Europa de Est, Balcani, zona aceasta de picior de plai si gura de rai. Incercam sa facem comparatii intre universitatile de acasa si universitatile de aici. Universitatile din State castiga de departe batalia, dar nu din motive care ar parea evidente, de genul laboratoare mai bune, dotari mai bune, viata de colegiu mai amuzanta, etc, etc.
Profii nu sunt mai destepti in State. Am intalnit in Romania, in magistralul FSP (Facultatea de Stinte Politice, Universitatea Bucuresti), profi cel putin la fel de destepti, ba chiar cu mai multe carti publicate, si tot asa. Poate nu la fel de deschisi si de dispusi sa isi transforme job-ul intr-o pasiune, dar nu asta e esential aici. Formatul de curs e in mare la fel ca cel de acasa. In ceea ce priveste colegii de aici in comparatie cu cei de acasa, in mod fundamental nu exista diferente de inzestrari neuronale. Care ar fi deci diferenta?
In primul rand, in State 90% din studenti iau scoala in serios. In Romania procentul se inverseaza. La mine in facultate existau maxim 10% pentru care scoala era pe primul loc. Orice prilej de chiul era exploatat la maxim, cu o nonsalanta ce friza nesimtirea. Aici insa, studenii sunt altfel. Sclipitori sau nu, cu totii se agita. Nu lipsesc de la nici un curs, ii scriu profului email-uri de lamurire dupa ore, stau nopti intregi in biblioteca. In plus au si joburi si party-uri. Dar scoala e intotdeauna prioritara. Exista un spirit de competitie feroce si fiecare incearca sa isi mareasca GPA-ul in termeni absoluti, fara neaparat sa se raporteze la ceilalti.
Asta se datoreaza pe de o parte faptului ca platesc undeva intre 55000 si 60000 pe anul de scoala. Copiii minune, overachievers-ii din liceele americane, primesc burse enorme. Restul fac imprumuturi la care ajung sa plateasca si 20 de ani dupa absolvire. Dar in felul asta, asa cum bine spunea proful meu de Civil Liberties, fiecare isi face treaba. Ne spunea la un curs: "So... this class as you've realised by now, deals with law. Well.. you might don't give a shit on law, but this class is meant to teach you how to think well. And the hell with it. How much are you paying for it? About 6000, right? Well... that's about $400 per class. So I got to take it seriously. And so do you". Pe de alta parte, sa fii student la NYU sau la oricare alta universitate de top este o mandrie enorma pentru orice student din State. Inseamna prestigiu social, dar si ascensiune (economica si sociala). Education matters! Cand am fost in vizita la Cornell University, toti studentii purtau jachete cu Cornell University, umbrele, brelocuri, sosete, ba chiar cred ca si chiloti cu numele si logo-ul universitatii. Cati dintre noi am spus acasa cu mandrie "Sunt student la Universitatea X", nu vorbesc de alte gesturi publice de genul purtat vreun tricou al universitatii?
Per total, cred ca diferenta esentiala este ca educatia nu este luata in serios in Romania, pe cand in State este fundamentala. Si asta nu pentru ca in State nu ar exista si mijloace mai usoare de a face bani. In nici un caz. Dar asta e alta discutie, pe care o voi amana, caci ma grabesc spre biblioteca :)
Thursday, October 26, 2006
Scoala in State
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://rpc.technorati.com/rpc/ping
7 comments:
Cred ca ai atins un punct interesant aici. In SUA exista o delimitare clara intre lucrurile care necesita seriozitate si restul. In Romania (si nu neaparat doar in scoala facuta acolo) aveam mereu impresia ca tot ceea ce faceam era un pretext pentru a avea de la ce trage chiulul.
Pai din cate mi-am dat eu seama pana acum, romanasii nostri incearca tot timpul sa pacaleasca ceva sau pe cineva astfel incat - aparent - sa-si faca viata mai usoara. Ca nu e scoala prioritara dar pentru multi nici serviciul nu e prioritar. Doar banii sunt prioritari si scopul scuza mijloacele... plus ca la noi, diversele personaje asa numite VIP-uri au demonstrat intregii populatii ca nu-ti trebuie diplome sau cunostinte pentru a deveni un om cu bani (si ca odata ce ai banii, tot restul se cumpara, inclusiv diploma de facultate). Nu zic ca nu exista gigei d'astia si la ei (in primul rand toti actorii care n-au decat liceul).
Nu stiu... poate ca romanii n-au destula rabdare sa treaca prin toate fazele si atunci vor tot timpul sa sara peste, sa smechereasca si sa ajunga mai departe mai rapid sau poate ca pur si simplu scoala noastra nu ne invata sa ne ordonam prioritatile (intr-un mod ideal). Na... acum mai sunt si profii (nu de facultate ci de generala sau de liceu) care chiar daca sunt destepti si ar avea atatea de transmis sunt plictisiti si prefera sa frece menta decat sa se chinuie sa lumineze niste minti (am avut o gramada de profi care preferau sa citeasca ziarul sau sa vorbeasca despre ultimele barfe). Plus ca la noi nu exista notiunea de a respecta niste reguli elementare.
Imi spunea Ion acum cateva zile ca are un profesor care le-a dat niste teme de referate, lucrari sau ce or fi, la inceputul semestrului si a cerut ca la data de x noiembrie sa le aiba pe toate pe catedra. Cine intarzie si o zi are din start 2. Ei bine, colegii lu' Ion au zis ca acest prof este comunist datorita atitudinii lui. Asta e o mare hiba la noi... in scoala suntem invatati ca putem amana orice ba chiar sa fraierim profu si pana la sfarsit sa nu mai predam nimic si tot sa luam o nota buna. Profesorii nu sunt destul de rigizi/exigenti si sunt anumite momente in care aceasta atitudine este necesara. Ba chiar unii prefera sa nu aduca toti elevii lucrari pt ca au mai putin de corectat iar aia care nu aduc... eh... se poate rezolva ceva. Iar a doua problema este plagiatul. La noi nu se pedepseste (sau se pedepseste doar de catre foarte putini profesori). Nu mi se pare normal sa ai un assignment si sa fie 20 de lucrari identice (pentru ca au fost luate de pe referate.ro) iar profesorul in cauza sa nu zica nimic si eventual singura sanctiune sa fie un 8 in loc de 10.
Asadar eu tind sa dau vina pe profesori (pe langa educatia familiei sau mass media care promoveaza all these low lifes care ajung miliardari prin smecherii si fraude sau prin taticu'... a la irinel sau jiji). Atata timp cat profesorii vor tolera (ca sa nu zic incuraja) nerespectarea termenelor, plagiatul in masa, copiatul pe rupte si trecerea ca gasca/ gascanul prin apa nici atitudinea elevilor fata de scoala nu se va schimba in nici un fel. Este adevarat ca aici mi se poate aduce argumentul salariilor foarte mici asa ca ajungem intr-un cerc vicios. Plus ca in occident elevii, pe langa cursuri au si o gramada de activitati practice organizate de scoala. Scoala gaseste lucruri atractive, amuzante si in acelasi timp educative cu care sa-i atraga si sa-i formeze. La noi se pune foarte putin accent pe altceva decat cursurile clasice, in sala de curs cu profesorul la catedra si elevul in banca. La ei exista tot felul de cercuri menite sa dezvolte mintea tanarului respectiv conform propriilor lui alegeri si placeri (drama club, orchestra, sports etc).
Oricum prea curand nimic nu se va schimba pentru ca nu are cum... it's a long process but it can be done. Sper ca noi sa putem avea un cuvant de spus pe viitor si in acest domeniu. :)
sorry for the huge post :)
e o discutie cam veche care nu duce nicaieri, trist
Pentru Ovidiu - in ultima vreme, mie mi s-a parut ca in Romania in companii/ institutii/ locuri unde oamenii au job-uri lucrurile s-au mai schimbat. Dar sistemul educational a alunecat din ce in ce mai tare pe o panta foarta periculoasa. Si asta va eroda cu timpul totul.
Pentru Coco - ai mare dreptate in multe din comentariile tale; intr-adevar romanii vor sa arda unele etape (tot fac asta de vreo 300 de ani incoace) si tot spera ca forma sa creeze fondul. Dar la noi chiar si forma (scoala) este viciata, astfel incat este greu sa ne asteptam ca fondul (atitudinea fata de educatie) sa se schimbe. Si totusi cred ca nu e numai vina profesorilor; totul porneste in primul rand de la noi, de la studenti si de la felul in care noi insine ne putem educa sa privim educatia altfel :). In vocabular marxist :)), oprimatii trebuie sa se elibereze ei singuri de sub oprimare, si nu sa astepta asta din partea oprimatorilor. Poate unii din noi vom fi profesori, poate unii din noi vom ajunge factori de decizie pe ici pe colo, poate unii din noi vom fi parinti. Si din toate posturile astea trebuie sa incercam sa schimbam ceva. Macar acolo, in parcela noastra de camp. Iar unele proiecte facute de Oricum sau de British Council sau de atatea alte institutii din Romania chiar incearca sa ofere scoala pe bune. Si pentru asta trebuie salutate.
Pentru Clara - discutiile duc undeva in sensul ca trag niste semnale de alarma; ca trebuie trecut de la actiune la practica, asta e o chestie care tine de vointa individuala, si nu trebuia asteptata para malaiata care sa pice in gura stim noi cui.
Este foarte posibil ca in ceea ce priveste universitatile de profit IT sa ai dreptate, dar aici intervine ca factori foarte important chestiunea dotarilor tehnice, laboratoare, etc, unde in mod evident nu exista termen de comparatie. Si cred ca si din acest motiv profii par mult mai destepti.
Altfel, diferentele nu mi se par esentiale. Sunt profi geniali aici, dar am avut parte si acasa de cateva exemplare foarte reusite, care din pacate ajungeau sa faca ora cu 4 studenti.
Corina, felicitari pentru entry. Ai descris foarte bine toate lucrurile pe care le-am simtit si eu pregnant. Nu stiu daca accesul la resurse sau calitatea profesorilor in medie (binenteles ca avem si profesori foarte buni, dar cred ca majoritatea sunt mediocri si plagiatori) nu conteaza deloc in calcul, dar este absolut adevarat ca studentii romani nu au nici un incentive sa invete, in afara de noi astia care ne-am invatat "tocilari" (asa cum suntem numiti). Vorbeam cu colegii mei europeni din campus: situatia din tarile lor este similara. Chiar daca ar fi scoala foarte scumpa in Romania, cine ar plati (zeci de) mii de dolari sa faca o facultate? Ca sa ce? E suficient sa fii un Gigi Becali cu patru clase ca sa ai succes..
Post a Comment