Ciocnirea civilizatiilor la scara mica

Am absentat de la datorie o perioada destul de indelungata. Stiu. Dar am scuze consistente: am dormit mai putin de 20 de ore in 5 zile. :) Am fost ocupata cu un eveniment foarte interesant, in ciuda faptului ca nu si-a atins intr-o foarte mare masura scopul, anume accelerarea procesului de atingere a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Anume, the first ever United Nations Global Youth Leadership Summit. Au fost dificultati organizatorice nenumarate, multa confuzie, insa pana la urma la nivel european am reusit sa organizam o retea destul de puternica si sper sa lucram impreuna la misiunea la care ne-am inhamat. Misiunea Permanenta a Romaniei la ONU ne-a consemnat implicarea, ba chiar ne si ajuta construirea unei imagini.

Problema de substanta pe care am intalnit-o in timpul summit-ului a fost diferenta culturala enorma intre mentalitatile si stilurile de lucru ale tinerilor din diferite parti ale lumii. Am fost acolo mai bine de 350 de tineri din peste 180 de tari. De mult nu s-a mai creat un astfel de for. Desi cu totii legati de interese comune, de niveluri de energie si entuziasm asemanatoare, pur si simplu nu am reusit sa comunicam si sa lucram la nivel interregional. Am vazut pe viu "ciocnirea dintre civilizatii". Europenii s-au adunat imediat laolalta, si-au suflecat manecile si au inceput sa gandeasca cu hartia si creionul in mana planuri de actiune. Fiecare interventie pe care o aveau in plen sau in grupurile mai mici de lucru era tintita, concisa, orientata spre actiune, fezabilitate si evaluare. Africanii si cei din America Latina pe de alta parte parca nu au stiut sa profite de 4 zile, in care ei - cei mai afectati de saracie si de lipsa de parteneriate globale cu tarile dezvoltate - sa reuseasca sa creeze legaturi concrete cu tarile dezvoltate. Discursuri prelungi, lamentari, cultura aplaudatului inutil si a felicitatului oricui pentru orice. Pe masura ce summit-ul inainta, prapastia dintre noi devenea din ce in ce mai mare. Noi ii consideram incapabili de colaborare, ei ne considerau aroganti. Stereotipurile culturale pe care presupuneam ca noi - ca tineri lideri, vorba aceea - nu le avem, au lucrat impotriva noastra si si-au ascutit taisurile in fiecare zi. A fost trist sa fiu martor la intregul proces.

Totusi, sunt convinsa in continuare de necesitatea crearii unui parteneriat global pentru dezvoltare. Sunt convinsa ca intr-un cadru organizational corespunzator dificultatile de comunicare si barierele culturale pot fi depasite. In chestiuni ce tin de progres economic si de sustenabilitate nu vad un alt mod de lucru decat cel european. Putem sa il adaptam, recunosteam greutatile prin care trec alte continente, dar totusi trebuie sa lucram eficient si rapid si productiv impreuna.

In momentul de fata am fost numita Romania's Youth Spokesperson for the MDGs. Am un mandat de doi ani pentru inceput, si chiar sper sa fac ceva treaba. Am pornit de la summit dezamagita, dar apoi mi-am amintit ca am 20 de ani, ca am niste valori si ambitii in care cred si cunosc oameni extraordinari, asa pana la urma cred ca va fi bine.