Pornind de la ultimul post de pe blogul lui Alex (Gioco Alex), si de la o conversatie de la petrecerea mea de vineri dintre Wilco - prototipul personajului care s-a invartit in cercuri inalte, dar a decis sa isi petreaca un an de viata in mijlocul copiilor (sclavi ori soldati) din America Latina si India, iar de atunci orizonturile i s-au schimbat complet - si un tip student la New York University Stern Business School - probabil viitor director print-o multinationala, dar si de la cateva reportaje din NY Times-ul de azi, mi-am dat seama ca in numele individualismului si a libertatii de a alege, nu orice alegere este dreapta si indiferent de cat de libertarian/ liberal gandesti, ea nu poate fi justificata.
Tipul de la Stern vorbea cum visul lui este sa fie director intr-o mare companie si sa aiba un Ferrari cu sofer, si cum pentru asta alearga din training in training, din internship in internship, din receptie in receptie, iar pentru a avea succes in toate drumurile astea pe care le face, isi exerseaza la maxim (in mod constient!) tehnica pupatului in partile dorsale. "You know, meet the right people, make nice conversation, compliment on choice of attire, keep in touch, they are dumb, you pay compliments, etc, etc.". Wilco ii spunea ca nu intelege de ce unii oameni simti nevoia organica de a fi putred de bogati, de a-si etala puterea si averea, de a bea sampanie intr-un Ferrari, cand e suficient sa deschizi foarte putin ochii si sa vezi bunaoara ca la fiecare trei secunde, un copil moare de foame in lumea asta din cauza saraciei extreme (and that's reliable statistics).
Le ascultam conversatia si ma gandeam ca totul tine de o alegere individuala, ca bogatii nu trebuie acuzati ca sunt bogati/ ca vor sa devina si mai bogati. Ar fi neliberal. Si totusi, problema este ca prin politicile marilor companii si a marilor actori politici in general, care nu sunt suficient de preocupati de dezvoltare la nivel global, saracia prolifereaza si oamenilor le sunt negate drepturi fundamentale. Nu cer egalitate. Nu cer egalitate in sens socialist. Cer doar egalitate de sanse. Daca stiu ca Ferrari-ul meu inseamna ca un copil din Congo munceste ilegal, de la varsta de 6 ani, intr-o mina de diamante, atunci nu vreau acel Ferrari. Si sunt convinsa ca, daca un reportaj precum cel de azi din NY Times despre copiii din Africa vanduti ca sclavi pentru 20 de dolari de propriile familii (va rog vedeti si sectiunea multimedia) nu spune multe, o singura ora de stat intr-un sat din Africa ti-ar schimba complet viziunea. Am vazut satele din Egipt, care sunt considerate raiul pe pamant fata de cele din restul Africii si m-am convins. The hell with it, si Bill Gates s-a lasat convins. Si cu el multi, multi alti oameni bogati.
Singurul lucru care ma face fericita in toata povestea este faptul ca in curand guvernul Romaniei va infiinta o Agentie pentru Dezvoltare. Sper sa ajung la lucrez pe acolo intr-o zi nu foarte indepartata si sa ma asigur ca cei 0.7% din PIB pe care ii vom plati in curand pentru dezvoltare internationala sa ajunga acolo unde trebuie. Si sper ca toti prietenii mei, din corporatii sau guverne, freelanceri sau artisti, sa isi dea seama ca lumea in care traim nu e dreapta nici conform celor mai liberale standarde.
Sunday, November 05, 2006
Despre egalitatea de sanse
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://rpc.technorati.com/rpc/ping
13 comments:
Jegul meu social isi baga coada: Corina, nu cred ca te intrebi des cum apar sa se faca cestiile chinezesti pe care se poate sa le detii ocazional, iar despre China te asigur ca e la limita sclaviei (plus ca - din nou, jegul - estetic vorbind, prefer sclavi negri celor portocalii / galbeni, stralucesc mai bine cand sunt transpirati, asta si faptul ca sclavii negri sunt tragici, cei galbeni practic consimt si inghit mai departe, dar contraargumentul sida este probabil mai greu decat celelalte si prefer galbenii pana la urma, imi cer scuze pentru zig-zag...). Eu sigur nu ma gandesc la cine se chinuie pentru ce consum eu, pentru ca nu imi pasa. Economia nu asa functioneaza, are o moralitate a la Mandeville-Adam Smith-Nietzsche cel mult!
Iar sa las moartea unor oameni sa ma deranjeze mi se pare de prost-gust, ceea ce, estetic vorbind, este un bun impuls pentru un fel de cruzime snoaba facuta sa - aici, jegul - inece estetica vinovatiei albe. Nu zic ca e cool ca oamenii mor, dar americanii vand armament de atata vreme incat as fi tampit sa imi declar afectiunea fata de US of A dar sa ma ingrijorez de asta!
Ti-as cita, dar nu am cum exact, asa ca o sa rezum, din Patapievici, coperta 4 la editia princeps din 'Zbor in bataia sagetii': un indian e sagetat si, in loc sa se lase ajutat, le spune salvatorilor ca vrea sa stie ce fel de sageata, cu ce cap si ce pana, ce otrava si cine a tras-o, din ce familie si de unde venit, etc. - Comentariul, caci citatul e dintr-una din cartile de intelepciune indiana, este ca omul ar muri inainte sa afle toate astea si oricum nu l-ar ajuta.
Asa ca bucura-te de Ferrari daca iti ocazionezi placere si mai stiu eu ce pentru ca nu e rostul moralei sa se chinuie pentru ce lucruri exista in lume. Nu exista legatura ontologica intre a manca si a fi vinovat de tara din care vine mancarea, etc. Stiu ca mi-ai reprosa ca daca tu simti... si nu pot spune decat ca poti fi mandra de simtirea ta, oricat narcisism cu alura de justitie, dar fara substanta dureroasa si complicata aferenta, un fel de cola light... -Pentru ca macar o cola light de ziua ta sau ce coctail vrei pot sa iti urez.
Iar despre lipsa de dreptate - nu lasa asta sa iti strice aniversarea, pentru ca una peste alta si in NY iti risti pielea mergand pe strada, asa ca poti macar sa o faci petrecand in loc sa muncesti in poluare, distrugere, lipsa de demnitate, somn, mandrie, mancare, odihna, viitor.
Zambeste...
Titus... Mereu gata sa faca o impresie buna :P. Nu cred ca e chiar asa... Amandoi exagerati un pic.
Politically corectness-ul pe care il propovaduieste Corina imi provoaca o viziune de genul "eu nu mai ascut creioane cu ascutitoarea de 10 centi pentru ca e produsa intr-o fabrica chineza de catre copii-sclavi chinezi". Privita din Europa "civilizata" ideea copiilor sclavi oripileaza. Totusi, sa nu mai cumperi ascutitori de 10 centi nu mi se pare o solutie. Pentru ca nu tu dictezi cererea, iar efortul pe care l-ai face pentru a promova boicotul ascutitorilor chinezesti intr-o masura care sa conteze cat de cat, ar putea fi directionat mult mai eficient. O perspectiva interesanta a problemei o poti avea daca analizezi situatia in felul in care Patapievici (nu stiu daca ideea e chiar a lui, dar la el am citit-o) analizeaza situatia muncitorilor ce a precedat scrierile lui Engels. Prezentand date concrete, el demonstreaza ca revolutia industriala, in ciuda imaginilor negative de genul celor dickensiene, a imbunatatit considerabil viata lower class-ului englez. Astfel, desi copiii ajung sa lucreze in fabrici cate 10 ore pe zi (ceea ce pare revoltator si este deplans de parintii comunismului), ei duc o viata mult mai buna decat munca zilnica la camp, in frig si ploaie (statistic, mortalitatea infantila scade evident in urma revolutiei industriale). La fel si copiii-sclavi chinezi sau de aiurea. Nu spun... sunt convins ca exista situatii tragice. Dar de cele mai multe ori, "sclavia" intr-o fabrica poate sa fie mai buna decat ceea ce lasa acasa.
Raspunsul lui Titus este, totusi, (complet neasteptat)prea dur. Sa nu actionezi in nici un fel inseamna complicitate. Nu trebuie sa te opresti din ascutit creioane, repet asta. Dar poti sa te gandesti cum ai putea sa indrepti lucrurile, oricat de mica si insignifianta ar fi contributia ta (nu trebuie sa mergi in africa pe urmele lui Wilco pentru a face ceva in privinta imbunatatirii situatiei de acolo). Intr-unul din TED-talkuri, Rick Warren (special pentru titus: e pastor, are succes la public, dar nu pare genul celor de care pomeneai ieri, din contra) povesteste despre cum ai putea gasi felul in care iti poti ajuta semenii de peste mari si tari. Pe undeva prin Pateric, un Avva spune ca e mai bine sa-ti indeplinesti indatoririle rau, decat sa nu ti le indeplinesti. Cu atat mai mult, e mai bine sa incerci sa faci binele oricat de nesemnificativ ar fi, decat sa ai o atitudine pasiva.
si da.. sa stie lumea... La multi ani pentru ieri :)
Plug, relevant, informat, pe placul meu. Patapievici pe care il citezi noteaza asta in Cerul vazut prin lentila - sunt mandru ca ti-ai amintit, ma gandesc adesea la chestia asta si iau obiectia ta in serios. Putini au curajul sa admita ca sclavia de azi e preferabila celei si mai rele de ieri, iar pragmatismul corporatiilor de a profita de asta are si consecinte folositoare pentru cei exploatati.
Despre indatoriri si cum le faci - conteaza sa iti stii indatoririle, iar Avva nu gireaza pentru ONU. Nu o sa intru acum in parerile mele despre ONU, si nu invit la inactiune, dar imi rezerv dubiile pentru actiunile cu care am fost introdus. Stiu ca sunt luat mult mai mult in drama decat in serios si ca par foarte dur cand sunt histrionic si provocator. Dar nu ma cred teribilist - si mai ales nu, orice ar zice Corina, cinic: eu sunt un moralist de scoala veche, ironist!, cum si parintii bisericii erau - vezi Rasul patriarhilor. O istorie a deriziunii in antichitatea tarzie, teza doctorala a lui Teodor Baconsky de acum 10 ani, cum Oscar Wilde si Emil Cioran si Ambroiose Bierce erau, bunaoara, cum erau moralistii francezi clasici, dar si cei britanici! Daca nu pomenesc de alternative la actiunile astea, este simplu pentru ca nu asta mi se pare locul potrivit, situatiunea retorica, ca sa zic asa (crestin fiind, ar trebui sa fii introdus cu conceptul grecesc de kairos)...
Dupa lunga mea apologie - cineva trebuie sa o faca, din cand in cand -, o sa inchei prin a mentiona ca sustin pana la capat imoralitatea economiei. As adauga numai ca oamenii morali rezolva usor problema asta - problema nerezolvata este pentru ca imorali sunt oamenii. Iar a munci in imoralitate pentru schimbare cere virtuti politice, nu entuziasm. Cer scuze, doamna, dar nu entuziasm - mie imi place, dar amar ii constat ineficienta si nepotrivirea...
Mda... nu am fost decat partial inteleasa. Ma bucur totusi ca s-a intamplat macar si asa. Ideea nu e sa iti alterezi fundamental stilul de viata, fie si pentru ca nu ai acces complet la informatie (nu am de unde sa stiu care haina este produsa prin child labor si care nu; pot insa, spre exemplu, sa cumpar cafea de la java - unde cel putin reclama si parerile externe indica provine din fair trade). Titus, imi repugna estetica ta, imi repugna faptul ca spiritul analitic, ascutimea mintii si claritatea nu iti sunt contrabalansate de entuziasm, de spirit rebel transpus in practica. Tu vezi lumea. Iti place ce vezi? Ce faci in legatura cu ceea ce vezi?
Ce criticam eu in legatura cu bogatia excesiva nu avea de-a face cu ascutitorile chinezesti. Ci cu toti corporatistii care vor sa se imbogateasca excesiv si atat. De ce sa investesc timp pentru a produce banii necesari cumpararii unui Ferrari? De ce sa nu investesc timpul ala in rularea unor proiecte care sa imbunatateasca societatea in care traiesc? Nu neaparat caritate, ci macar CSR. Sunt foarte practica. Nu ma intereseaza nivelurile ontologice, morale si de alte felurite aspecte filosofice decat la o bere cu Titus. Altfel, prefer sa masor si intr-un final sa si tai. Si multumesc de cola light! Si de la multi ani.
Corina, pentru ziua care a trecut, un raspuns amalgamat si patetic: educatie; asta fac, in asta imi pun viata, educatia mea si a altora. Miracolele nu exista decat in oameni si la sfarsit exact ce crezi despre copiii care mor de foame te condamna sau salveaza numai pe tine. Mefienta mea glorios sustinuta fata de politica nu se va schimba niciodata. Entuziasmul este cel mai adesea iresponsabil, pentru ca nu este in natura oamenilor sa rezolve probleme, ci sa creeze probleme, in cel mai bun caz sa le inlocuiasca pe unele cu altele. Ce cazier de cruciat al birocratiei am eu? Nici pe dracu'. Nu ma doare. Dar oricat nu iti pasa de ontologie - si nu am bere la mine, imi pare rau - ramane important care este lumea despre care vorbesti. In ultima instanta, schimbatul lumii are un iz marxist (faimosul citat din 95 de teze asupra lui Feuerbach...), iar politicianul ca gangster este marele model al secolului 20 (pe Paul Johnson macar pe parti il stii, iti spun eu ca ii pune in aceeasi oala cu Lenin pe Gandhi si ai lui, chiar pe Kennedy si inca cati, cu motive si dovezi, argumente...).
Sa nu vezi vanitatea lucrurilor (Alex, poti sa intervii cu ceva din intelepciunea Eclesiastului?) mi se pare oribil, iar daca eu sunt obsedat de ea este numai pentru ca o vad in mine cand vad lumea si nu am de gand sa o tolerez. Sfarsesc: mai important imi par cand sunt singur decat mi-as da voie sa par in fata vietii oricarui alt om; cand oamenii incearca sa faca binele ajung sa distruga orice; cel mai mare bine pentru care ii iubesc pe americani (ca istorie) este egoismul si lipsa de interes, astea au salvat planeta, nu bunele intentii.
Buna Corina,
O scurta fraza introductiva pentru intrebarea pe care ti-o vei pune despre cine sunt si ce vreau: mai intai punctul 2: vreau sa te felicit pentru ceea ce faci si incerci sa faci, dar mult mai mult decat atat pentru felul in care gandesti - desi logica si actiunile noastre merg in general mana in mana. Blogul tau l-am descoperit total intamplator, citind pe hotnews un post din blogul unei jurnaliste cu bursa la Londra - tocmai imi dadeam ochii peste cap, cand s-au oprit asupra primului comentariu - era al cunostinte de ale tale care oferea un exemplu total opus de blog al unui bursier in strainatate. Curiozitatea m-a impins, desi recunosc in general nu prea imi face placere sa citesc insemnari personale, dar recunosc ca n-am fost dezamagita - intradevar iti meriti sansa, - si nu ma refer doar la ocazia de a studia la o universitate din starinatate ci la intreaga experienta de care ai parte si care te va invata si mai multe.
In concluzie, bravo Corina, voi continua sa-ti citesc blogul.
@titus - ar fi interesant sa imi explici la un moment dat cum impaci tu acest dispret superior al entuziasmului, si viziunea de tip Ecleziast asupra lumii, cu etica kantiana; in ceea ce priveste misiunea pe care ti-ai ales-o, anume educarea/ educatia, mi-e teama ca nu cumva sa iti scape printre degete, si, din teama de a oferi prea mult, sa nu oferi pana la urma nimic
@anca moraru - multumesc pentru gandurile de bine; am citit si eu articolul de pe hotnews, si intr-aadevar mi s-a parut cam subtire, desi pana la urma in felul asta cenzuram un spatiu - anume blogul - care nu s-ar cuveni cenzurat decat de cel mult decenta autorului lui; mi-ar placea la randu-mi sa imi arunc o privire peste blogul tau, daca se intampla sa ai asa ceva
@razvan - aici intram in discutia bani ca mijloc, bani ca scop, care - desi o discutie interesanta - nu era neaparat tinta postului meu; insa se cuvine remarcat faptul ca revolta mea se adresa si celor care isi doresc cu multa sete puterea si banii de dragul lor, si nu pentru a lasa un impact mai mare in urma; iar banii, intr-adevar, ajung de cele mai multe ore (desi nu intotdeauna) sa acompanieze oamenii de succes si responsabili totodata.
Ce e aia egalitate de sanse?
To cut a long story short, egalitatea de sanse sta la baza filosofiei liberale. Viata e ca o cursa. Socialistii vor sa egalizeze iesirile (toti sa trecem linia de sosire in acelasi timp); liberalii vor sa egalizeze intrarile (toti sa plecam de pe pozitii - exogen vorbind - egale). Cum transpui asta in practica? Asigurand cateva drepturi fundamentale ale omului (dreptul la viata, dreptul la proprietate). Urmeaza apoi si altele (educatie primara universala, dreptul accesului la alimente, etc.) Copiii din zonele de conflict cresc fara mare parte din drepturile fundamentale. Daca cresc. Si daca vrem sa asiguram dreptatea in lume, trebuie sa incercam sa egalizam intrarile. Sa dam si copiilor din tarile subdezvoltate sansa de a nu fi infectati cu HIV/SIDA din momentul in care se nasc, etc, etc.
Drepturile fundamentale nu garanteaza deloc startul acela egal de care vorbesti tu. Nici macar drepturi de genul acestul la alimente (apropos, de ce ar trebui sa fie acesta un drept?). Un sistem care s-ar apropia de asa-zisa egalitate de sanse definita de tine ar putea fi un comunism pentru copii: copiii sunt crescuti de catre stat, si fiecare primeste sanse egale: aceeasi educatie (eventual influentata de factori personali: inteligenta, talent), aceeasi mostenire (startup money, de exemplu), si ce face mai incolo e treaba lui.
Dar pana si acest comunism este injust cand vine vorba de egalitatea de sanse. Daca esti nascut intr-un stat cu mai putine resurse, nu ai parte de aceleasi sanse ca ceilalti.
Face the truth. Noi nu suntem copii ai ploii. Mediul in care traim a fost creata de parintii, bunicii, etc ai nostri. Incepand de la guvern, societate si terminand pana la mostenire. Create cu scopul ca noi sa avem mai multe sanse. Inegalitate in sanse se intampla foarte des. Si daca nu esti adept al comunismului este foarte greu sa spui ca sunt intotdeauna injuste!
Drepturile fundamentale nu trebuie sa se atinga de acele lucruri care oamenii trebuie sa si le asigure singuri! Altfel risti sa diluezi conceputul de drept fundamental, inalienabil.
Faptul ca copilul are mancare sau este protejat de boli prin vaccinuri sau alte mijloace este meritul parintilor, nu obligatia omenirii.
Drepturile fundamentale sunt concepute sa minimizeze abuzurile, nu sa globalizeze socialismul!
Scuze pentru raspunsul intarziat. Ca sa o luam pe rand.
1. asa cum este codificat in prezent in dreptul international, dreptul de a avea acces la alimente inseamna a interzice statului sa puna obstacole voite in calea accesului individului la alimente (ex: impiedicarea individului sa aiba acces la resursele de apa potabila, etc.)
2. cand vorbeam de drepturi fundamentale, ma refeream la faptul ca in tarile subdezvoltate, dreptul la viata bunaoara nu poate fi securizat de catre stat (ba uneori in mod deliberat este incalcat); de aici nevoia ca asa-numita comunitate internationala sa intervina (Darfur ar fi numai unul dintre exemple)
3. nu propovaduiesc un comunism pentru copii; dar exista cateva drepturi care trebuie sa le fie asigurate copiilor, ca sa ajungem la acea situatie de egalitate de sanse (si care, in momentul de fata, sunt norme unanim acceptate de drept international); in cazul tarilor subdezvoltate parintii nu sunt obiectiv vorbind capabili sa le asigure; nici statul; hence, the MDGs
4.nu pricep inferenta pe care o faci de la descriptia "nu suntem copii ai ploii" la "daca crezi ca aceasta inegalitate este nedreapta" esti comunism; nu vad firul logic
5.all in all, la cat de globalizata si interdependenta a ajuns lumea, economic si moral tarile dezvoltate nu isi mai pot permite sa ignore restul de 3/4 de tari din lume care traiesc in saracie; si de vreo 10 ani incoace lucrul asta a fost recunoscut unanim, atat de partidele liberale, cat si de cele social-democrate; exista linii foarte fine pe ici, pe colo, insa s-a ajuns si la un numitor comun; si vrei, nu vrei, guvernul tarii tale (presupun ca esti cetatean roman), tocmai s-a obligat sa plateasca 0.3% PIB pentru dezvoltare, si pana in 2010 sa creasca la 0.7%; si este guvern ales de tine :)
Post a Comment