De casa

De doua zile sunt acasa. Acasa in Romania, Bucuresti, cartierul Aviatiei si partial Tineretului. E frumos. Am fost extrem de fericita ca am ajuns acasa, si prima seara mi-am petrecut-o intr-un entuziasm continuu. Eram cu ai mei, eram fericita. Mama imi era mai prietena ca niciodata, am plans un pic cand am revazut-o pe bunica, si nu imi venea sa cred ca sunt acasa. De Alex parca ma despartisem cu o zi in urma. M-am acomodat imediat si nici macar 30 de secunde nu m-am simtit stinghera. Mi-am dat seama ca mi-ar fi ingrozitor de greu sa locuiesc departe de ai mei. Mi-ar fi mult prea dor. Parca mai putin de Romania in sine, cat de oamenii care imi sunt dragi. Stiti, se spune ca pisicile se ataseaza de locuri, si mai putin de oamenii, iar cainii mai mult de oameni (stapani), si mai putin de locuri. Din punctul asta de vedere... hmm... wof/ham! :)

De aceea, trebuie sa ma gandesc serios la cum vreau sa arate viitorul meu. Imi propun sa fac asta in noul an, desi inca mai am ceva studii de terminat, in primul rand semestrul ce mi-a mai ramas la NYU.

Mi-am revazut si prietenii la Xmas Party! Guys, I wanna see the movies & pics, pentru ca e clar ca Gioco Santa trebuie sa ajunga pe Youtube :) Mi-a fost dor de toti si a fost extraordinar sa va revad, m-am simtit la fel de bine in mijlocul vostru ca altadata, si in general intreaga perioada august - decembrie mi s-a parut cumva condensata si prinsa intr-o capsula nu mai mare de un bob de orez. Am vorbit ore intregi cu Alex, si parca nelinistea e un pic mai linistita.

Bucurestiul pare la fel ca alta data, taxiurile sunt mult mai scumpe, luminile urate, drumurile nu mai proaste decat in Manhattan, cateii mei la fel de grasi, si tot asa. Probabil mai am nevoie de cateva zile ca sa imi dau seama de schimbari - in mine, in oras, in voi, in toti ceilalti.