Homelessness

New York-ul are o mare problema cu persoanele fara adapost. Asta cred ca e cea mai mare problema a urbei, alaturi de excesul de zel practicat in ultima vreme de NYPD. Primarul Bloomberg s-a angajat sa reduca cu 2/3 numarul persoanelor fara adapost pana la sfarsitul mandatului. Cum? Practicand o politica ce aparent contravine oricaror principii liberale, gen "nu-i da un om peste, ci ajuta-l sa pescuiasca", "do it yourself", etc. In general programele clasice care se ocupa de problema homeless-ilor incearca sa le ofere consiliere, adaposturi temporare, reabilitare (cei mai multi sunt fie diagnosticati cu boli psihice, fie dependenti de droguri).

Prin Pathways to Housing, persoanelor fara adapost le sunt date case! Permanente si gratuit. Se pare ca 88% din cei inclusi in program ajung ulterior sa se integreze in societate, pe cand in programele "clasice" de tipul "ajuta-i sa se ajute" rata de abandon este mult mai mare. Mai mult decat atat, spitalizarea - suportata de stat prin Medicaid - unui dependent de droguri costa 240.000 de dolari pe an, pe cand costurile unui apartament oferit de Pathways through Housing sunt de 22.500 de dolari pe an. De zece ori mai ieftin. O data acomodati in propriile case, fostii homeless-i se duc singuri la terapie, consiliere, isi gasesc locuri de munca, si asa mai departe. Dubios, nu? Dar statistic demonstrat.

Mai multe in ziarul de metrou al NY-ului: AM New York.

Imagini mai putin glam ale NY-ului...




(Courtesy of AMNY)