Invataminte de la Youthsummit

Youth Summit a fost un excelent prilej de gandire si de exercitiu critic. Ce-mi place mie mai mult “carevasazica” ☺

Mi-am dat seama cu multa tristete ca romanii inca nu stiu sa dezbata; nici nu au exercitiul polemicii/ discutiei, dar parca nici nu vor sa il incerce. Vorbitorii cu greutate mai mare de la summit, decidentii (reprezentanti ai variilor autoritati) care au vorbit in discutia de deschidere nici macar nu au avut dorinta cea mai vaga de a se angaja intr-un dialog, iar moderatorul discutiei, cu tot respectul pentru statura sa intelectuala – dl Hurezeanu – nu si-a luat (voit ori nevoit) nici macar pentru un minut rolul in serios. Astfel, cultura dialogului iarasi s-a ratat, eu am apucat sa vorbesc 3 minute, in speranta ca vom trece rapid la discutia reala, insa ceea ce eu am conceput drept mini-discurs introductiv s-a transformat, spre totala mea stanjenire, intr-o unica declaratie finala.

Romanii nu stiu ce e aia secventialitate intrebare – raspuns. Nu stiu sa conceapa rapid si eficient solutii. Abia in a doua parte a discutiei, vag s-au conturat, la presiunile pragmatice ale catorva dintre noi (Razvan, Dragos Bucurenci, si fara modestie ma enumar si pe mine in aceasta lista) ceva finalitati ale discutiei.

Oricum, summit-ul a fost un exercitiu excelent si, pentru o prima editie, a iesit chiar bine. Sunt convinsa ca editia urmatoare va reprezenta un mare salt inainte, intrucat romanii trebuie sa invete multe intr-un timp scurt. Si am incredere ca vor face lucrul asta. In ceea ce ma priveste, m-am gandit – dupa modelul Marian Stas, dar nici pe departe cu aceiasi pricepere, cateva lucruri pe care le-as schimba eu daca as fi ministrul educatiei.

1. as introduce un sistem de evaluare a profesorilor de catre elevi, iar in invatamantul preuniversitar, chiar si de catre parinti;
2. in functie de aceste evaluari (dar si de altele, facute prin alte mijloace) as introduce un sistem de salarizare diferentiata, de bonificatii pentru profesorii competitivi;
3. as incuraja invatamantul privat prin initiative legislative corespunzatoare (de la crearea unui cadru pentru infiintarea unui sistem de imprumuturi pentru educatie, la facilitati de pornire pentru institutiile private de invatamant);
4. as introduce progresiv, de la 20% in invatamantul primar, la 80% in invatamantul universitar, parcursuri optionale;
5. as incuraja colaborarea dintre facultatile aceleiasi universitati prin permisiunea acordata studentului de a-si alege, in numarul oficial de credite ECTS, cursuri de la oricare facultate, urmand concomitent o minima specializare (mult mai eficient decat exclusiva si deloc productiva specializare ce are loc acum la nivel de invatamant universitar);
6. as lega prin curriculum, internship-uri obligatorii, “vizite de studiu” in institutii reale, scoala de viata reala (copilul de liceu sa vada cu mult inainte de a se apuca sa manance meditatii pe paine ce inseamna sa fii arhitect direct dintr-o firma de arhitectura, samd);
7. as permite si incuraja implicarea elevilor/ studentilor in luare deciziilor, de la locuri rezervate elevilor (si nu numai cu insemnatate simbolica) in consiliile de administratie ale institutiilor de invatamant, precum si in toate comisiile si comitetele (instituite de guvern sau presedintie sau orice alt for decisional) ce se ocupa de educatie.

Si lista poate continua… cred ca e suficient un brainstorming cu orice 10 elevi luati de oriunde si ministrul educatiei s-ar alege cu nenumate propuneri concrete si fezabile de schimbare in mai bine. Voua ce propuneri v-ar trece prin cap?