Sisteme educationale

Astazi familia mea, care traieste in Romania, a primit o felicitare de la universitatea mea, New York University, institutie aflata, in mod evident, pe un alt continent. Intr-un plic cu logo-ul facultatii mele, College of Arts and Sciences, scria "To the family of ..."; inauntru, o felicitare in culorile colegiului (argintiu si mov), cu o vedere de iarna din campusul facultatii. "Wishing you all the best for the holiday season and a happy and healthy new year", Matthew S. Santirocco, Dean, College... La NYU sunt exchange student, deci nici macar studenta full, iar parintii mei nu platesc nici un ban pentru scolirea mea acolo. Am dovezi! Sic! (vezi foto)

In Romania, nu au primit niciodata nici cel mai mic semn de interes din partea scolilor mele, pe care, in mod esential, tot ei le-au platit (am fost la scoli publice, dar impozitele pe salarii se duc si la bugetul educatiei). Gestul facut de NYU nu e numai PR - desi e si PR - ci dezvaluie cateva diferente esentiale intre valorile sociale si familiale ale societatilor romana si americana.

In Romania intr-un mod fundamental nefericit, parintii isi cocolosesc copii atunci cand nu trebuie si acolo unde nu trebuie. Copiii traiesc cu parintii pana la 20 si ceva de ani, handicapati de proprii parinti in a-si lua existenta in propriile maini. Pe de alta parte insa, la sedintele cu parintii din liceu nu vin nici macar un sfert din parinti. In schimb, aceiasi parinti asigura copilului meditator la 5 materii cel putin. Sa faci parte din comitetul de parinti este privit ca o corvoada in Romania, pe cand in state PTA-urile (Parents Teachers Associations) sunt un nexus al comunitatilor locale. Romania pierde incet-incet - sau distorsioneaza total - valorile familiale. In cadrul cercetarii "O perspectiva asupra valorilor tinerilor romani", pe care am facut-o alaturi de ORICUM pentru cei de la British Council, 85 dintre participanti (tineri cu varsta intre 15 si 25 de ani) plasau - in virtutea unui instinct traditionalist de mult expirat, zic eu - familia in topul ierarhiei lor de valori personale (in fata scolii, societatii, banilor, prietenilor), dar in acelasi timp petreceau extrem de putin timp cu familia, comunicau foarte prost cu familia, samd. In State familia stie cum si cand sa isi ia mana de pe copil si cand sa se implice in viata copilului. Copilul isi castiga banii de buzunar de mic, iar independenta lui - mentala si financiara - e incurajata de timpuriu, desi familia vegheaza mereu intr-un mod foarte lucid, undeva acolo, in fundal. Si intreaga societate respecta familia intr-un mod mult mai sanatos decat in Romania.

Sistemul educational din Romania - ca tot vorbim despre el la Youthsummit - trebuie sa gaseasca modalitati de a implica familia in viata scolara (si implicit profesionala) a copilului - intr-un mod lucid, responsabil, si matur. Nu poti sa separi viata si educatia copilului din familie de viata si educatia lui la scoala. Sistemul educational nu se va schimba niciodata daca oamenii care traiesc in el nu il vor schimba. Parintii sa schimbe scoala, scoala (directori, profesori) sa ii schimbe pe parinti. Trebuie sa intelegem o data si pentru totdeauna ca mult hulitele "sisteme" nu exista in aer, ci sunt create de oameni, pentru oameni. Si numai oamenii le pot schimba.