Speranta in Darfur

Justitia internationala se misca. Face pasi mici, dar nu de lepadat. Stiam de saptamana trecuta - dar era informatie clasificata, si de-asta nu am postat nimic - ca procurorul Curtii Penale Internationale va emite mandate de arestare pentru cei implicati in crimele din Darfur. Era foarte interesant cum ne pregatisem la birou, - Coalitia pentru Curtea Penala Internationala - in departamentul de comunicare, pentru asta. Existau 3 scenarii: fie procurorul va ceda presiunilor politice si va nominaliza suspecti marunti, ceea ce ar fi insemnat ca intreaga presa ar fi sarit in capul nostru (si al Curtii, in mod implicit); fie va nominaliza inalti oficiali ai guvernului sudanez si al militiilor Janjaweed, ceea ce ar fi insemnat macel pe teren (nu ca acum situatia e roz); fie va emite mandate de arestare secretizate, ceea ce iarasi ar fi insemnat dezastru mediatic.[***]Marti, la Haga, s-ar fi lamurit lucrurile... pregatisem diferite scenarii legate de cum sa abordam jurnalistii, media advisories, crisis management, de toate.

Ieri procurorul a deferit Curtii doi inalti suspecti (un membru al guvernului si un lider militar), ceea ce a starnit valva in Sudan, care iarasi se chinuie sa submineze actiunile curtii... Ramane de vazut ce se va putea face in conditiile in care guvernul sudanez nu coopereaza. Cert este ca totul a iesit mai bine decat anticipam. Reactii favorabile in presa, sperante ca vor veni cat de curand mai multe mandate, reactii pozitive pe teren. Pe site-ul Coalitiei puteti citi un rezumat al situatiei... Oricum, remarcabil este ca pentru prima data, la mai putin de doi ani de la rezolutia prin care Consiliul de Securitate cerea curtii sa ancheteze situatia din Darfur, se emit mandate de arestare. In Rwanda sau Serbia dreptatea nu s-a facut nici pana astazi, iar in Chile, de exemplu, a murit Pinochet de moarte buna inainte ca vreun organism justitiar sa ia vreo masura impotriva lui... Asadar, de pe frontul de Vest, deocamdata de bine!

Citeste mai departe...

Lungul drum spre casa

Detest transportul. Imi place sa calatoresc, dar in ultima vreme se pare ca am parte numai de ghinioane. Aveam avion dinspre Chicago duminica seara la 19 pm. Din cauza vremii proaste, zborul a fost anulat; am incercat sa sun compania aeriana timp de 6 ore (Continental Airline... the demons). Nu au raspuns la telefon. A trebuit sa strabat, cu bagaje cu tot, tot orasul (2 ore de mers cu trenul) pana la aeroport. Acolo am aflat cu stupoare ca mi-au reprogramat rezervarea pentru miercuri dimineata.[***]

M-am certat cu ei si am reusit sa obtin un zbor superdubios a doua zi, cu schimbare/ escala in Cleveland. Apoi a trebuit sa ma reintorc la locsorul unde stateam in Chicago, alte doua ore prin frig si cu cizmele ude, unde m-am prabusit si am adormit fara povesti de noapte buna. La 4 dimineata m-am trezit si am luat din nou trenurile la pas. Am ajuns la aeroport, unde un distins reprezentant Continental Airlines, de vreo 2 metri si 10 si 150 de kilograme, mi-a spus ca rezervarea mea nu exista. M-a privit incruntat 55 de minute, timp in care tasta la calculator, incercand sa imi gaseasca rezervarea. Cand deja nervii si articulatiile mele nu mai rezistau, mi-a dat boarding pass-ul si am reusit sa prind avionul chiar cand se inchidea poarta de imbarcare. In avion (un Embraer de 2 pe 2) distinsii reprezentanti ai Continental Airlines ne-au spus ca, desi unii din noi avem legaturi cu alte curse spre Newark si New York, e posibil sa nu decoleze nimic in acea directie... "But we hope you will enjoy Cleveland and thank you for flying Continental Airlinea"... GRRRRR... Blesteme si incantatii..

In Cleveland am alergat prin aeroport incercand sa schimb terminalul si de data asta am ajuns aproape cand usa avionului se inchidea. Ajunsa in Newark, am luat trenul spre New York, unde am avut 4 ore de scoala! Acum sunt acasa, dupa o calatorie de aproape 24 de ore, racita si inconjurata de pilule si siropuri. Grasunul Continental Airlines imi spunea ca cele peste 500 de curse care aterizeaza zilnic in Newark au avut probleme duminca. Tunete si fulgere asupra tarii in care zburatul cu avionul e ca plimbatul cu tramvaiul...

Citeste mai departe...

Artistic despre Web 2.0

Al doilea worshop, Feedback Democracy, a fost despre folosirea internet-ului pentru mobilizare organizationala si in government in general. S-a deschis cu un filmulet foarte fain despre ce inseamna Web 2.0.

Citeste mai departe...

Voluntariat si politica

Summit-ul (IYVS) merge excelent. Am cunoscut oameni extraordinari si networking-ul care se petrece aici e fascinant. O sa va mai povestesc cate ceva din experientele oamenilor pe care i-am intalnit aici. Suficient sa spun ca, desi majoritatea americani, sunt cetateni ai lumii 100% si nu cred sa existe tara in lume pe care toti 50, pusi laolalta, sa nu o fii vizitat. Primul workshop la care am participat ieri dimineata - From Volunteerism to Politics - mi-a dat destul de mult de gandit.

Workshop-ul a fost facilitat de Matt Dunne, fost director al AmeriCorps VISTA (cel mai mare serviciu de voluntariat organizat de guvernul federal), antreprenor, senator si candidat la postul de guvernator in Vermont. Ideea originala pe care a avut-o Matt [***]a fost ceea ce el a numit "service politics". In cultura americana "service" inseamna voluntariat in folosul unei comunitati, voluntariat ce poate varia de la pictatul unui gard la o casa de copii, la construitul unui pod in Honduras, la organizatul unui ceai dansant intr-un camin de batrani, si asa mai departe. Exista o intreaga filosofie a voluntariatului, numita "service learning", si care evidentiaza in esenta ca voluntariatul este ca o sosea cu sens dublu, in care oferi intr-o masura cel putin egala cu ceea ce primesti... Voluntariatul ca experienta transformatoare, ca experienta care te formeaza prin oamenii pe care ii intalnesti, mai cu seama. Mi-ar placea sa fii avut parte de asa ceva mai mult si sper sa recuperez asta cat de curand. De asemenea ma gandesc la cum as putea facilita "service learning-ul" si in Romania.

Anyway, ce a facut Matt poate fi vazut ca o sabie cu doua taisuri. In calitate de candidat pentru postul de guvernator de Vermont (a pierdut la 4 procente), s-a inconjurat de o echipa destul de solida de voluntari cu experienta (service freaks), democrati devotati cauzei partidului, prieteni, si campaign staff. A inceput "service politics"... A vizitat sute de comunitati din Vermont unde statea o zi, doua, trei si facea "service" pentru comunitatea respectiva. Au curatat drumuri, au construit parcuri de joaca, au organizat ice cream social-uri la camine de batrani, au construit paturi la adaposturi pentru copii strazi, au lucrat in ferme ecologice, si tot asa. A invatat despre nevoile comunitatilor din districtul la a carui conducere candida cunoscandu-i pe oamenii din district si vorbind cu ei "on the ground".

Initial presa a vazut totul ca fiind o facatura (ulterior a ajuns sa il iubeasca pe politicianul care se manjea de noroi si vopsea o data la cateva zile si statea zile intregi in comunitati locale), voluntarii care il ajutau erau si ei circumspecti, insa autenticitatea campaniei i-a convins pe toti ca Matt avea intentii bune si destepte. Pozitionarea politica strategica ("du-te in comunitatea locala, intreaba ce ii doare, noteaza si transforma in propuneri legislative si, alaturi de o masa critica de oameni, rezolva punctual niste probleme ale comunitatii") i-a adus vizibilitate enorma...

Desi a pierdut, Matt & co tocmai au creat "Service Politics Institute" care va face exact acelasi lucru - aducerea politicienilor in mijlocul comunitatii in echipe de voluntari - pentru oficiali deja alesi. Clientii institutului vor fi politicieni, non-profituri (interesate sa faca bine si sa creeze aliante cu lumea politica) si tineri interesati de voluntariat in general. Statisticile i-au aratat lui Matt, inainte de a incepe proiectul, ca 40% din tinerii intre 18 si 30 de ani din SUA sunt voluntari activi, si doar 22% sunt votanti activi :) Oricat de controversata ar parea initiativa, mi s-a parut ca a facut mult bine si ca are mult potential de crestere... in prezent, aliantele intre non-profiturile centrate pe "service" si politicieni au fost extinse in 7 state americane si trend-ul e in crestere.

Citeste mai departe...

Spre Chicago & IYVS

Imagine din proiectul Openshutter, parte a IYVS; detaliu colorat dintr-un templu indian

E aproape 3 dimineata si inca nu m-am culcat. Vreau sa termin de vazut 2046 al lui Wong Kar Wai, iar maine dimineata trebuie sa citesc pentru From Disney to Degas. Nu voi apuca sa stau decat la jumatate din curs pentru ca am avion spre Chicago la 15.50. Ma duc la International Youth Volunteerism Summit, un eveniment organizat la Northwestern University. Se anunta promitator. 50 de studenti cu domiciliul in SUA se vor alatura altor 10 studenti internationali care nu locuiesc in SUA, unor lideri de ONG-uri, finantatori, antreprenori, si asa mai departe. Am fost acceptata la eveniment pe baza clasicelor cv-uri si statement-uri of purpose, dar mai ales pe baza unui proiect de community development pe care vreau sa il implementez in Romania... Mai multe despre asta la timpul potrivit, insa. [***]

Timp de trei zile vom participa la tot felul de ateliere de lucru, facilitate de tineri profesionisti, de genul: Building bridges between grassroots activism and high-level international decision-making, Maximizing your study abroad experience for future action, Gender and Development, Social Entrepreneurship, Fair Trade & Student Engagement, etc. La sfarsit vom intra in competitie pentru a primi finantari pentru proiectele noastre. Cel care a castigat grant-ul principal anul trecut a dezvoltat in Guatemala un proiect de training, consultanta, si acces la microcredite pentru antreprenori din categorii sociale defavorizate. Intr-un an, a reusit sa puna pe picioare 150 de mici business-uri... Foarte, foarte tare.

Ce mi-a placut cel mai mult pana acum la intreg evenimentul a fost ca am primit pe email un rezumat al profilului nostru, si al proiectului nostru, precum si indicatii cu cine ar trebui sa facem networking in timpul evenimentului. "Watch out for X from organization Y, as he might give you some advice because he ran this sort of similar project/ he plans to run this sort of project", si tot asa. Am gasit excelenta organizarea de genul asta.

Ma vad si cu Alex Balas la IYVS - amandoi am aplicat si am fost acceptati, fara sa ne consultam intre noi in prealabil... Sunt destul de entuziasta. Organizatorii au pregatit si niste sedinte matinale de yoga pentru noi, filme, si un pic de vizitat nocturn in Chicago (nici nu cred ca mi-as dori mai mult, avand in vedere ca ieri erau -20 de grade in Chicago)... Anyway, raportez curand din inima Midwest-ului :)

Citeste mai departe...

Muzical extrem

Beautiful, beautiful, beautiful... am vazut in seara asta Spring Awakening, un musical bazat pe o veche piesa a germanului Frank Wedekind, interzisa timp de aproape 100 de ani in Europa... Asa cum bine sugereaza si titlul, piesa este despre varsta marilor descoperiri... despre treziri de tot felul, in sfera sexualitatii si a individualitatii in general; sinuciderea, persecutia, dogmatismul, violenta domestica, homosexualitatea, academismul, iubirea sunt alte teme ale piesei, puse in valoare de cativa actori fascinanti si de o muzica de exceptie (Duncan Sheik e compozitor). Ce mi-a placut mai cu seama la Spring Awakening [***] a fost ca mi-am dat seama de ce musical-urile sunt creatii artistice de valoare...

V-am spus ca le consideram frivolitati teatrale. Pana la urma mi-am dat seama ca teatrul in sine e o arta a artificialului, a mastilor si costumelor, a tonurilor exagerate si a glam-ului. In teatru declami, nu vorbesti. Teatrul nu e film... teatrul nu e simulacru de realitate. Iar musical-ul impinge toate aceste impresii din teatrul clasic la extrem, devenind astfel un fel de teatralitate in esenta ei.

Spring Awakening e o piesa trista... e un musical trist, caci exista si asa ceva. Exista la un moment dat o scena de inmormantare, o scena in care o adolescenta vorbeste de felul in care este sistematic violata si batuta de tatal ei, si o alta in care o tanara moare in urma unui avort la care a fost impinsa de proprii parinti. Benjamin la un moment dat a plans... si pe buna dreptate.

As vrea sa iau cu mine teatrele de pe Broadway si sa le import in Romania... cu microfoane si decor, cu public si actori. Si cu muzicaaa... :)

Citeste mai departe...

Politica si eliptica

Breaking news: Marea Britanie isi retrage trupele din Irak. Din axa nord-atlantica au mai ramas Romania si SUA... Nu, glumesc... Am aflat cu mare satisfactie aceasta veste cand ma dadeam pe eliptica la sala. Cred ca ma duc la sala doar ca sa ma uit la CNN, de fapt :) Oricum, problema esentiala ramane: ce se va alege de Irak? Bush clar si-a luat-o, eu personal nu mai vad cum americanii ar mai putea drege razboiul civil de acolo, asa ca singura satisfactie de pe urma observarii prabusirii unui stat este ca reusesc sa pedalez 30 de minute fara sa ma plictisesc, privind fascinata stirile :)

Citeste mai departe...

Emigrare IN Romania?

In cativa ani, numarul de batrani din Europa se va dubla - sursa: UNFPA

In Financial Times un articol vorbeste despre felul in care britanicii sunt inca foarte ostili vizavi de emigrantii din Europa de Est, in ciuda faptului ca economia Marii Britanii a prosperat in ultimii ani in mare parte datorita fortei de munca venite din Europa de Est. In acelasi timp, Gramo mi-a amintit intr-un post despre casatoriile intre persoane de acelasi sex - de parca mai era nevoie - cat de incuiata ramane draga noastra Romanica. Ioana Lupea are un articol excelent despre asta in EVZ, de altfel. Daca romanii ii detesta/ urasc pe unguri, tigani si homosexuali, de-abia astept sa vad cum vor reactiona fata de viitorii emigranti care vor veni in Romania. [***]
E clar ca - asa cum ani de-a randul ne-am exercitat libertatile castigate dupa Revolutie, inclusiv libertatea de a calatori - si am populat tarile vestice, se cuvine sa ne asteptam cat de curand la valuri de emigranti din Republica Moldova, Ucraina, China si - pe termen lung - alte continente mai sarace. Vor veni cu limba lor, cu obiceiurile lor, cu cartierele lor. Cum vom reactiona? Mi-e teama ca urat...

Si toate astea in conditiile in care nici macar guvernul nostru nu recunoaste o problema demografica si economica ce ne afecteaza in mod direct: imbatranirea. Intr-un comunicat de presa mai vechi, Centrul de Informare al Natiunilor Unite in Romania avertizeaza ca in 2050 Romania va avea 16 milioane de locuitori, cu un raport de dependenta de 9 (pensionari) la 1 (angajat). Daramite poporul by and large... Europa are nevoie disperata de imigranti... Europa - inclusiv Romania - trebuie sa invete ca statul-natiune nu mai e self-sufficient. Si ar fi bine sa invatam ca cel de langa noi poate foarte bine sa nu vorbeasca aceiasi limba ca noi, sa nu aiba aceleasi preferinte sexuale, aceiasi religie si asa mai departe. Pentru ca diversitatea ne va asigura supravietuirea.

Citeste mai departe...

Discursul de la ONU

Va promisesem mai de mult discursul pe care l-am tinut saptamana trecuta la ONU. Am avut destul de mult succes cu el, a fost crisp & nice, i-a trezit pe onorabilii delegati din amortire si a vorbit despre trei probleme esentiale si legate intre ele: educatie - somaj/angajare - migratie. In plus, m-am bucurat pentru ca discursul meu a fost aprobat cap-coada de reprezentantii Ministerului de Externe, si nu am fost cenzurata in nici un fel, asa cum s-a intamplat cu declaratiile altor delegati de tineret, care au fost destul de mult periate si politizate. [***] Iata si intreg discursul:

Mr. Chairperson, Distinguished Delegates,

I have the honor of addressing you today as Romania’s Youth representative to the 45th Session of the Commission for Social Development. It is the first time Romania has youth representatives at the United Nations, and I commend my Government for its commitment to youth participation in decision-making. Unfortunately, less than 10% of UN member states have taken this important step. I call upon all Governments to include youth delegates in their permanent missions at the UN during relevant discussions in the General Assembly and in the Economic and Social Council and its functional commissions.

Mr. Chairperson,

When discussing the theme of youth employment and decent work for all, we have to bear in mind the urgency of addressing this issue: more than half of the unemployed throughout the world are young men and women according to figures provided by the International Labour Organization at the ECOSOC High Level Segment in July in Geneva.

As stated in the Copenhagen Plan of Action, we need to develop a comprehensive and integrated approach of social development for youth. From this perspective, it is crucial that we link educational policies with policies for reducing unemployment. Apart from achieving education for all, we have to ensure the provision of a quality education. As the World Youth Report 2005 stresses, governments must develop new approaches to the educational needs of youth, to meet the demands of an evolving global labor market. In Romania we have recently organized a high-level summit on education and employment that brought together educators, private sector representatives, youth, and the Government. The conclusion of all relevant stakeholders was that we must reform our educational systems urgently! The current formal learning systems must adapt their educational curricula and bring it in line with the labor market, by facilitating both the acquisition of ICT skills and of “life competencies”. Leadership and entrepreneurship training, e-learning, peer-education, creative (non-formal and informal) educational methods, partnerships with the private sector in the field of education – they all represent effective solutions for reducing youth unemployment.

Secondly, since a main driver of youth migration is unemployment, governments must harmonize migration strategies with strategies for reducing youth unemployment. As participants at the recent High Level Dialogue on International Migration and Development agreed, migration could be a positive source for development in both countries of origin and countries of destination for young migrants. The need to generate jobs with decent work conditions at local and national levels is urgent in many parts of the world. In addition to this, a carefully crafted set of migration and unemployment policies should take into account issues such as the contribution of young migrants to reducing labor shortages, the positive impact of migrant entrepreneurship, as well as private flows of capital and remittances deriving from, inter alia, youth migration.

Young people are a key actor in unemployment reduction, poverty eradication, migration management and educational reform. Please support us to become real partners in making decisions which shape our future! Thank you for the opportunity to address you today.

Citeste mai departe...

Addenda tehnica

Mda... se pare ca blogspot-ul este ceva mai putin inteligent decat credeam. Octav mi-a spus ca nu exista posibilitatea sa am "citeste mai departe" numai pe unele posturi, asa ca, pentru a nu va zapaci de tot, dragi cetitori :)), atunci cand un post va fi mai lung si se va continua printr-un "citeste mai departe" intr-o pagina noua, voi adauga la finalul fragmentului de pe prima pagina trei stelute [***]. Astfel:

i. no stelute => ignorati "citeste mai departe"
ii. stelute [***] => click pe "citeste mai departe" :)

PS: Cred ca am fost suficient de clara si pentru tine, mama, nu?
PS2: Ne vedem curand pe wordpress.

Citeste mai departe...

Noutate tehnica pe "Intricacies"

Multumita lui minitehnicus Octav de la ORICUM, "Intricacies" are de acum expandable summaries; daca dati click pe "citeste mai departe...", veti putea citi tot postul, intr-o fereastra separata; deocamdata link-ul apare si atunci cand nu trebuie, aka in toate posturile vechi (singurul care e pe bune e asta), dar pandesc aparitia lui Octav pe Gtalk, si sper ca in curand vom remedia si asta. Astfel, de acum incolo voi putea posta questii lungi fara a supraincarca prima pagina... Blogging is fun :))

Citeste mai departe...

German Verism

Ieri am fost la MET (Metropolitan Museum of Art) sa vad o expozitie de portrete germane din anii 20. Expresionism german (numit, de fapt, verism). Intitulata "Glitter and Doom: German Portraits from the 1920s", expozitia reda vizual intreaga problematica sociala a republicii de la Weimar: prostituate si artisti, declin economic, vaduve de razboi, saloane, cocaina, nazismul in plina ascensiune. Cataclismul politic declansat de primul razboi mondial a fost in mod suprinzator contrabalansat de una dintre cele mai prolifice infloriri ale artelor pe care a cunoscut-o vreodata Europa. Arte insa departe de ceea ce in mod academic si conventional constituie "frumosul".

Max Beckmann, George Grosz, Rudolf Schlichter, dar mai ales Otto Dix. Portretul Anitei Berber e una din imaginele acelea care te pot haitui zile intregi...

Ma intrebam daca putem concepe o forma de arta care sa redea tensiunea sociala a vietii contemporane, si sa o faca intr-un fel cu totul nou, in forme de arte si contururi si culori nicicand incercate. Chiar daca ar exista, probabil nu ar reusi sa devina "trend" oricum... Postmodernitate, sa-mi traiesti!

The Dancer Anita Berber, by Otto Dix

German Painting verism Otto Dix Anita Berber painting

Citeste mai departe...

La terapeutul cel rau

"David Lynch e fiinta rationala" e contradictie in termeni. Am vazut aseara ultimul lui film, proaspat venit pe marile ecrane la Independent Film Center in NY. Filmul pare ca sintetizeaza mai multe vechi obsesii a la Lynch, e foarte violent (daca imaginea explicita a unei surubelnite rasucite in stomacul cuiva vi se pare offensive, mai bine alegeti o comedie romantica pentru sambata seara), foarte secvential si sincopat. Vorba lui Evgeny, e bine sa il vezi in perioade de privare de somn. Pentru ca propriile cosmaruri se amesteca cu visele cele mai negre ale lui Lynch, din cand in cand adormi (filmul dureaza 3 ore), nu intelegi absolut nimic, esti trezit de tipete sau fete insangerate care te asalteaza din ecran, de o familie de oameni cu capete de iepuri, si de figura angelica a Laurei Dern...

Inland Empire e ca o vizita la terapeutul cel rau... dar experienta poate merita. Daca il vezi de 9 ori la IFC, a 10-a oara directorii cinema-ului vin sa te felicite personal pentru experimentul psihologic si de solicitudine proaspat incercat. :) Si sa iti ofere inca o vizionare gratuita!

David Lynch Inland Empire movies

Citeste mai departe...

Rubrica "Anunturi"

Din ciclul "diferente culturale" a.k.a "mare ti-e gradina", stateam azi intr-o cafenea cu maestrul Matei si maestrul Evgeny (Evgeny e mare conas in blogosfera), cand am dat de Village Voice (publicatie populara si respectabila) pe masa. Rubrica anunturi, spicuiesc:

"Stop Smoking for Good! Free classes. Staying quit is the final & most important stafe of the process. If you already quit, you may be eligible to participate in FREE Relapse Prevention - 6 week course by Columbia Integrative Medicine Program. (212) 305-2643"

"www.CheapMP3tunes.com Pennies per MP3. IPod compatible. Paypal accept'd" "DON'T LET ANXIETY RUIN YOUR LIFE. Effective, short-term treatment. Etan Ben-Ami. LCSW. www.feel-better-soon.com 516-880-4173"

"DiscountCondomKing.com Durex, Lifestyles, Crown, 100 pk $23.99! 12 free condoms w/every order! We carry all major brands. YOUR LUBE SOURCE. Free discreet shipping"

"LET ME MAKE YOUR LIFE LESS TAXING! CPA with 20+ years of experience. Business and individuals. Tax problems. Specializing in the self-employed. 212-382-2451 X 200 www.jeffreyWolfCPA.com"

"A. BUBBA MYSSEH has written her story & requires the services of a literary agent or publisher. Can you represent Bubba Mysseh? Nu, how can you refuse? rozzy47@hotmail.com/ 636-326-7898"

"Work and Learn! Exchange volunteering for free Buddhist classes, workshops. Work-study program in Buddhist community includes room, meals, small living allowance. Northern CA www.nyingma.org" "Poker with Sexy Ladies. Private Club NYC Area 1-888-717-7757"

"Massage by sexy ladies at the Texas Hold'em Club 201-388-3535"

"Crack and Cocaine Users Needed. Ages 18-60 years old in good health for participation in brain imaging medica research assessing the effects of cocaine on the brain. Confidentiality maintained. Transp. & fee provided. 1-888-265-7464"

"Damon, I.L.Y.H.V.D.M.D.G.Y.H MonkeyNugget"

"Reuniting specialis. True Love Psychic Anna Olsteen guarantees that she will return your lover within hours or guide you to one. Anna also helps in all problems such as love, marriage, business, health, and deppression. Call NOW for free reading. 1-800-868-3173"

"Adopted? Maybe it's time... Birth family research/ genealogy; you can call 7 days/ week. Toby L. Boritz 718-490-9050"

"Speed Dating and Events * Speed bowling, speed golf, speed dating & more (NYC) Mustang Harris, Long Island and Queens Locations Several Age Categories. www.weekenddating.com"

"Hot Lap Dance Club. www.hotlapdance.com"

"Foot Fetish Party in NYC! Worship the feet of 70 girls in one night. Go to: www.foot-worship-party.com"

"Has your child ever attempted to hurt him/herself? Have you ever sought treatmen for your child's depression? Is he/she 19 or younger? If you answered "yes" to all of these questions, your child and your family might be eligible to participate in our family research studyy of these disorders. The study involves a confidential interview and blood and saliva sample from your child and family members. Payment: minimum of $100 for each family member interviewed. If you think you are eligible please contact Ashley at (212) 543-6836"

Concluzie: interesele americanului de rand se invart in jurul a catorva teme centrale: sexul, afacerile, religia, smoking/crack/depression & co.

Citeste mai departe...

Discriminare. De ce?

Atunci cand vine vorba de discriminare, ma revolta doua lucruri.

1. De la un incident neplacut pe care o persoana il are cu o alta persoana, identificabila ca apartinand unei minoritati etnice, sexuale, religioase, se petrece un intreg sir ilegitim de generalizari, prin care se ajunge sa se faca o identificare cu totul stupida intre o caracteristica fizica arbitrara (gen "culoare inchisa a pielii", ceea ce indica faptul ca respectivul individ e tigan) la o generalizare morala care traverseaza generatii si comunitati ("e in sangele tiganilor sa fure", "nici un tigan nu poate fi cinstit"). Nu inteleg cum cineva nu vede eroarea logica din spatele acestei constructii.

2. Nu inteleg de ce oamenii refuza sa puna lucrurile in context si sa construiasca un lant cauzal. E foarte simplu: "Tiganii fura" "De ce fura tiganii?" Pentru ca nu au au avut parte de o educatie buna, pentru ca nu au fost integrati in societate, pentru ca un intreg ciclu al saraciei si al discriminarii i-a afectat incepand din evul mediu (cand, in cele mai civilizate tari europene, pentru ca nomadismul contrazicea orice principiu al statului-natiune, au fost prigoniti, exclusi si vanati! La propriu, Rromii erau folositi ca prazi de vanatoare, si ucisi fie cu gloante, fie cu caini) si ii afecteaza si azi. Pentru ca traiesc si astazi in saracie si segregare, fara acces la o educatie minima, fara conditii sanitare corespunzatoare, si mai ales mereu si mereu discriminati. Iar copiii rromi cresc fara sansele de care ne-am bucurat noi toti ceilalti. Si de aceea unii devin infractori, altii pleaca in Europa la furat... si isi cresc copiii in aceleasi conditii in care au fost si ei crescuti. Intreg rationamentul mi se pare extrem de simplu si nu inteleg cum lumea nu il vede.

PS: Post-ul a fost inspirat de o istorioara care a aparut pe blog-ul de care va povesteam zilele trecute. Autorul post-ului face niste greseli logice infioratoare si ajunge sa impartaseasca idei extremiste, xenofobe, discriminatorii, sau cum mai vreti sa le numiti.

PS2: Poster-ul e de la o campanie foarte interesanta, All Different, All Equal, initiata de Consiliul Europei.

discrimination gypsy

Citeste mai departe...

My mission

Delegatii de tineret la ONU sunt niste hibrizi – potential foarte puternici, potential foarte vulnerabili, ca orice hibrid. Lichenii sunt niste entitati fascinante, dar nu sunt nici ciuperci, nici alge. Nu stau nici intr-un picior, nu plutesc nici in ape albastre. Se agata insa cu incapatanare de copaci, modifica metabolismul si peisajul padurii, par foarte vii si foarte progresivi. Exact asa sunt si delegatii de tineret.

Delegatii de tineret vin la ONU reprezentand tineretul din propria tara. Sunt selectati si sponsorizati atat de o institutie de tineret (agentie nationala de tineret, consiliu national de tineret, asociatii non-guvernamentale), cat si de un minister de externe. Se consulta cu tineri si organizatii de tineret din propria tara, le asculta parerile, si primesc un mandat.O data ajunsi la ONU insa, nu mai reprezinta atat tineretul, ci incep sa faca parte din delegatia oficiala a tarii respective la ONU. Poate badge rosu, ceea ce le ofera acces oriunde in cladire. Au statutul unui ministru sau parlamentar care vine in delegatie la misiunea permanenta a tarii respective la ONU. Au depline puteri, pot ridica placuta cu numele tarii lor ca sa vorbeasca sau ca sa voteze, au dreptul de a participa la negocierile informale si de a spune: “My capital can agree or cannot agree with this and we would like to see in the body of the resolution this instead of this”.

Pe de alta parte, inca reprezinta tineretul, asa ca pentru orice din ceea ce fac trebuie sa obtina permisiunea delegatiei permanente, si implicit a ministerului de externe. Fac lobby si presiuni continue pentru ca pozitia oficiala a tarii lor sa fie modificata in anumite chestiuni, astfel incat sa fie reflectate mai bine interesele tinerilor. O data obtinuta permisiunea de la patria-muma, delegatul iese in arena cu lei si incepe sa-si negocieze pozitia in grupurile regionale. In continuare, dupa ce reuseste sa mute un continent sau o uniune, interesele lui sunt reflectate de grupul lui regional in negocierile informale extinse… cele mai dure si cele mai inflexibile.

Intre timp se intalneste cu directorii diverselor agentii ONU si incearca sa schimbe pozitia acestora fata de tineretul din propria lui tara, sau din grupul regional din care face parte. Totodata e delegat de tineret, astfel incat formeaza o micuta grupare informala alaturi de ceilalti delegati de tineret, si reprezinta interesele delegatilor de tineret in general. In aceasta postura se intalneste cu Secretarul General al ONU, de exemplu. Aceasta afiliere se suprapune vechilor afilieri – fata de tineretul din propria tara, fata de organizatia care l-a trimis, fata de propriul guvern. Apoi se intoarce acasa si prezinta tot ce a facut tinerilor pe care i-a reprezentat si ale caror pareri le-a ascultat. Face lobby in continuare pentru modificarea politicilor de tineret, si pentru o voce mai puternica a tinerilor in toate deciziile care ii privesc.

Un conglomerat de interese – adeseori discutabile si disputabile –, mult entuziasm, multa eleganta, multa hotarare. Produsul final se spera a fi o situatie mai buna pentru tinerii din intreaga lume.

Anul acesta am experimentat cu aceasta postura. Am fost delegat de tineret al Romaniei la ONU. Mandatul meu principal a fost sa invat si sa aflu toate micile si marile detalii nescrise ale sistemului si sa ma asigur ca an de an va exista un tanar care sa reprezinte interesele tinerilor la ONU. ORICUM ma ajuta acum sa fac asta si sper ca totul sa iasa excelent.



United Nations youth youth participation

Citeste mai departe...

Blog de PRM-ist

De-asta imi place mie Zoso... ca are atat de multi cititori, incat descopar carari nebanuite pornind de la comment-urile de pe blogul lui. Am descoperit blog-ul unui tanar de 18 ani, care se declara mare fan PRM si admirator al lui Ion Antonescu. Ii plac ghioceii si are de pe blog link-uri la Tricolorul si Romania Mare (da, cele doua onorabile publicatii au site-uri pe net). Tocmai a scris ca Sf. Valentin a fost inventat de un popor fara prezent si fara istorie.. inca nu ma iau de el.. astept sa scrie ceva despre homosexuali sau maghiari, ca sa pot sa lovesc hardcore, asa :)

Romanian blogs PRM

Citeste mai departe...

Gospel opium

Ieri am patruns in Harlem. De cum m-am dat jos din metrou, la strada 116, in conditiile in care nu depasisem niciodata pana acum strada 60, m-am simtit ca un micut astronaut explorand alte planete. Harlem-ul era foarte insorit si linistit, cu blocuri mici si vesele, cu micute pravalii care imi aminteau de cartierul palestinian din Tel Aviv, o viata de familie senina in general. M-am ratacit un pic pana sa ajung la destinatia finala, anume Bethel Gospel Assembly. Intreband de respectiva biserica am dat de un nene care mi-a dat o carte de vizita de la o alta biserica de pe strada 51, spunandu-mi ca "it's better to look for the Lord on 51", si de un grup de vreo 3o de pustani (in mod evident cu un ten mult mai inchis decat al meu :)) care m-au rugat sa le arung o minge de fotbal inapoi in terenul in care jucau; cum inaltimea gardului era prea mare, iar eu prea mica, m-am trezit cu vreo 30 de baieti de 15-16-17 ani strigandu-mi si facand galerie: "go blondie! white girls can jump!"

In biserica, am crezut ca traiesc pe viu o scena dintr-un film american. Reverendul pe scena la microfon, free style si secondat de bas, pianina, si saxofon... "praise to the lord"... "the lord loves ya all... ahey... hallelujah"! Zeci de barbati, femei si copii mici si super simpatici, cu codite rasta si pantaloni cargo foarte trendy, dadeau din fund, aplaudau, cantau in canon, versurile se succedau pe ecranul de plasma, lumea la un moment dat a inceput sa danseze... a venit pe scena un ansablu de fetite care au inceput sa cante tot felul de imnuri gospel si sa danseze asijderea. Oamenii ne-au urat bun venit in comunitatea lor, ne-au strans mainile, au mai cantat un imn in cinstea noastra, si tot asa. Reverendul a tinut o predica de Sfantul Valentin, la corazon, cu inflexiuni enorme in voce, cu joc de scena, despre amor! Amor conjugal... amor pentru Jesus, tema predicii fiind "Who's Your Boo?"

In continuare, pe ecranul de plasma spokesperson-ul parohiei a anuntat evenimentele saptamanii. In medii trei evenimente pe zi, de tipul: free breast cancer screening, career guiding services, mortgage information, Black New York month, prezentarea publica a raportului financial anual, organizarea de training-uri pentru misiuni umanitare in Africa de Sud, discutia privind strategia de comunicare a parohiei pe anul 2007, discutii despre dezvoltarea IT a parohiei si echiparea ei cu un al treilea (!) laborator de computere, kids of the parish games session, masa deschisa cu reprezentanti ai universitatilor din NY pentru sensibilizarea admission officers din universitati de necesitatea recrutarii unui "diverse student body", etc. In viata mea nu am vazut o organizatie atat de activa in viata comunitatii. Deci bila foarte alba pentru asta!

Bila neagra: la un moment dat toti credinciosii erau atat de extaziati de cuvintele reverendului, incat cred ca i-ar fi putut instiga la orice act indiferent cat de irational, bunaoara, si l-ar fi urmat orbeste. Religion is - unfortunately - opium for the people. A doua bila neagra: am vazut live o coalitie care in prezent domina societatea americana; lobby-ul evreiesc si-a dat mana cu lobby-ul afroamerican crestin, intr-un fel de miscare pancrestina de propovaduire a mesajului lui Iisus, in detrimentul ecumenismului si acceptarii ca membri in societate a islamicilor. Mesaje strecurate foarte discret in predica reverendului vorbeau expres despre asta.

Per total, cea mai dinamica si mai non-conformista slujba la care am participat si multe idei de cum s-ar putea imbunatati Biserica Ortodoxa Romana, un actor care inca joaca un rol foarte important in societatea noastra, si care - o spun pentru a zecea mia oara - trebuie sa devina un actor social mult mai semnificativ.

gospel Church Harlem

Citeste mai departe...

Pentru bloggeri si tehnicosi

Cine stie de ce nu imi functioneaza tag-urile Technorati, desi fac exact asa cum explica ei (cod + Ping)? Nu functioneaza in sensul ca dau search pe Technorati, nu gasesc nimic spre pagina mea. Exista zvonuri cum ca ele nu ar functiona in general. E adevarat? Maestrul Cosmin - al carui design de blog arata ca o pijama - nu a stiut sa ma ajute (rusinica, Yozule!) Poate se gaseste out there somewhere un tehnician care sa se impiedice de blog-ul meu si sa ma salveze.

Citeste mai departe...

Standard pentru obscenitate

Cred ca toata lumea a auzit pana la ora asta de celebrul caz Gramo's World, aka Gheorghe Stefanov, lector al Facultatii de Filosofie, Universitatea din Bucuresti. Pe scurt, pentru putinii care nu stiu inca despre ce este vorba: Gheorghe Stefanov e angajat al sus-numitei facultati, preda filosofia limbajului parca (Wittgenstein & co.) si are un blog, co-autorat de el si sotia lui. Pe Gramo's World, Gramo (numele de blogger al lui Gheorghe Stefanov) a postat cateva poze cu el si sotia lui, amandoi goi la mare, facand nudism. De pe site-ul facultatii era un link catre Gramo's World, de unde se putea in mod evident ajunge la respectivele poze. Cotidianul Gandul a reperat treaba asta si a transformat-o intr-un scandal public. Rectoratul universitatii a declansat o ancheta, si Gheorhe Stefanov a fost sanctionat. Detalii tot pe blog. Mai multe detalii despre poveste in general, in articolul din Gandul, care a fost preluat mai tarziu de mai multe canale de stiri, inclusiv de hotnews, de unde am aflat si eu despre el, dar mai ales chiar din Gramo's World.

O multime de blog-uri comenteaza povestea. Cristi Neagoe (ma rog, aglomerarispontane) vorbeste despre credibilitatea blogurilor vs. credibilitatea mediei traditionale, despre libertate de expresie, despre identitate virtuala, Liberalism.ro discuta si el, si multe altele. Google it up pentru niste opinii interesante.

Acum ce m-a intrigat pe mine la intreg cazul, nu a fost chestiunea libertatii de expresie, moralitatii, statului profului in societate, si toate astea. Am fost mult mai tehnica cand am judecat cazul. In mod evident, legea privind statutul personalului didactic spune ca nu pot ocupa posturi didactice, intre altele, cei care se angajeaza in "practicarea, in public, a unor activitati cu componenta lubrica sau altele care implica exhibarea, in maniera obscena, a corpului". Conform acesteia, s-ar putea infera ca decizia rectoratului a fost justa.

Insa, nicaieri in lume nu exista si nu poate exista un standard universal pentru obscenitate. Si in State, libertatea de expresie in materie de sexualitate este neingradita, pana in momentul in care, conform standardelor comunitatii, fructul libertatii de expresie este considerat obscen. Ei bine, comunitatea Facultatii de Filosofie ar fi trebuit sa stabileasca standardul in acest caz. Comunitatea = 95% studenti! I-a intrebat cineva pe studenti ce cred despre asta? Care e standardul lor (al studentului = clientului = beneficiarului educatiei) de determinare a obscenitatii? Sunt convinsa ca, daca s-ar fi aplicat aceasta regula de bun-simt, atitudinea liberala care caracterizeaza in general studentii la filosofie ar fi dat o alta turnura cazului. Pana cand oare sa se considere ca regulile in lumea academica le fac profii/ administratorii, si nu studentii? Pana unde sa mearga centralizarea?

Photo: Howard Schatz

Citeste mai departe...

Yey! Ne miscam!

Lucrurile se misca frumos la ONU. Sunt din ce in mai ocupata, dorm foarte putin, alerg mult (si pe tocuri), dar sunt foarte multumita de impactul pe care il avem anul asta ca delegati de tineret la Comisia pentru Dezvoltare Sociala. Mi-au pus o alta descriere pe net :) Cei de la Misiunea Romaniei la ONU sunt foarte deschisi propunerilor mele, mai cu seama dl. Traian Filip, ministru consilier si totodata adjunct al reprezentantului permanent al Romaniei la ONU (stiu, stiu, ONU e o institutie care iubeste titulaturile), o combinatie interesanta si foarte eficienta intre un om de business si un politician cu multa experienta, si in acelasi timp unul dintre cei mai mari sustinatori ai participarii tinerilor la procesul de luare a deciziilor.

De cateva zile negociem doua rezolutii in cadrul Comisiei, una care discuta problema tinerilor in economia globala, si o alta care prezinta de fapt o serie de recomandari politice pentru gestionarea celor 5 noi arii prioritare, conform ONU, pentru tineri (globalizare, comunicare si tehnologii, HIV/SIDA, conflictele armate, parteneriate intergenerationale). Negociem pe toate culoarele, scriem propuneri peste propuneri, ne reprezentam guvernele, reprezentam totodata interesele tinerilor, incercam sa facem mamutul sa se miste! Si propunerile noastre sunt luate in seama. E foarte greu sa fim mai curajosi decat suntem deja, pentru ca rezolutiile nu ar fi adoptate. Cum poti de exemplu sa adopti o rezolutie care sa ceara guvernelor sa instituie reproductive rights depline, cand pentru multe din tarile lumii sexualitatea a ramas un tabu?

Sunt fericita ca luni voi face o declaratie oficiala. Fac parte din delegatia oficiala, si tot tacamul! Discursul meu e inca in ultimele faze de slefuire; cert este ca va comunica la cel mai inalt nivel parte din concluziile Youthsummit (pe scurt, ca cea mai buna cale pentru a reduce somajul in randul tinerilor este sa realizezi un parteneriat durabil intre sectorul privat si guverne, astfel incat sa se elimine disonanta dintre cererea de pe piata muncii si educatia oferita in scoli). Am incercat sa duc mai departe mesajul asta si la negocieri, la nivel global. Ce e cel mai interesant insa este ca am facut cunostinta cu doi parlamentari romani veniti aici in vizita oficiala, carora le-am povestit despre Youthsummit si despre ce facem noi la ONU, si care vor sa ma ajute sa intermediez niste legaturi intre tinerii romani si comisiile parlamentare din Parlamentul Romaniei care - legislativ vorbind - le decid soarta.

Va tin la curent, ca maine avem cea de-a doua sesiune de negocieri informale, si saptamana viitoare votam!

Photo: Diego Goldberg, Cover World Youth Report 2005

United Nations youth youth participation

Citeste mai departe...

Filosofie politica

La 86 de ani, Isaiah Berlin (pentru agnostici, mare filosof liberal si totodata evreu rus, deci supravietuitor si observator a doua totalitarisme) tinea o prelegere la o universitate din China. In "My Intellectual Path", Berlin isi rezuma filosofia, si o face intr-un limbaj cat se poate de accesibil.

La un moment dat, face o analiza care ma bantuie de ceva zile. In primul rand e impotriva monismului (teza conform careia exista un singur adevar si o singura cale: "to all true questions there must be one true answer and one only, all the other answers being false [...]; there must exist a path which leads clear thinkers to the correct answers to these questions, as much in the moral, social and political worlds as in that of the natural sciences, whether it is the same method or not"), cale sigura spre totalitarism si extremism. In acelasi timp, lui Berlin ii repugna relativismul cultural (cum ca ar exista mai multe culturi, fiecare cu setul ei de valori, fiecare cu propriul cod moral, nici unul universal adevarat).

Astfel, ajunge sa militeze pentru calea de mijloc: pluralismul ("there is a plurality of values which men can and do seek, and that these values differ. [...] I think these values are objective. [...] If I am a man or a woman with sufficient imagination (and this I do need), I can enter into a value-system which is not my own, but which is nevertheless something I can conceive of men pursuing while remaining human, while remaining creatures with whom I can communicate, with whom I have some common values - for all human beings must have some common values or they cease to be human [...] Nevertheless, of course, if I pursue one set of values I may detest another, and may think it is damaging to the only form of life that I am able to live or tolerate. [...] I find Nazi values detestable, but I can understand how, given enough misinformation, enough false belief about reality, one could come to believe that they are the only salvation. If pluralism is a valid view, and respect between systems of values which are not necessarily hostile to each other is possible, then toleration and liberal consequences follow").

Eu personal nu pot. Nu pot sa conceptualizez pluralismul si pace. Nu vad cum comprehensiunea inseamna cu necesitate acceptare. Nu vad cum pluralismul a la Berlin poate fi valabil intr-o lume in care nu suntem cu totii liberali. Inteleg nazismul, inteleg cultura din spatele practicilor africane de circumcizie feminina, inteleg cum in unele culturi e inca normal sa ai copii-sclavi (vezi cazul asa-numitilor restaveks din Haiti). Si totusi nu sunt de acord. Traiesc intr-o cultura (si intr-o cultura politica) pe care o consider "cea buna". Democratia mi se pare o specie a monismului. Cea mai putin daunatoare, ce-i drept. Insa sa fim seriosi, nu suntem pluralisti. Si credem ca adevarul e unul.

Photo: The Sunday Tribune, India

Isaiah Berlin political philosophy liberalism cultural relativism

Citeste mai departe...

La conditional trecut

Zilele trecute am vazut Before Sunrise si Before Sunset. Recomandate de Clara, de ub Alex, de Alex si de mai multi prieteni, cele doua filme sunt intr-adevar remarcabile. Doi tineri (Ethan Hawke si Julie Delpy), el american, ea frantuzoaica, se cunosc in 1995 in timpul unei calatorii cu trenul prin Europa. Asa incepe rasaritul. Timp de 24 de ore colinda strazile Vienei, vorbesc despre oameni si viata, despre ambitii, ticuri, obsesii, detalii. Rad si se indragostesc. Dupa 24 de ore fiecare isi vede de drum, si 24 de ore magice, care nu ca le-ar fi putut schimba vietile, dar ar fi putut sa schimbe miscarile stelelor la un moment dat, se termina. Cei doi se reintalnesc intamplator peste 10 ani, in Paris, in Before Sunset - un film filmat cu exact aceiasi protagonisti, dupa fix 10 ani de la turnarea lui Before Sunrise, dintr-o singura bucata de pelicula! Jesse si Celine se regasesc, si vorbesc din nou despre aceleasi nimicuri, aceleasi pasiuni, aceleasi dureri si mici obsesii. Finalul ne lasa sa credem ca cele 24 de ore nu au fost ratate... decat poate cu 10 ani.

Initial, filmul m-a impresionat nu prin intreaga filosofie a sanselor ratate la care te indeamna sa te gandesti. Am fost impresionata de faptul ca Jesse si Celine nu mai poarta geci de piele si ghiozdane, ci sacouri si posete. Au maini mai alungite si mai osoase, au riduri fine in jurul ochilor si gurii. Ochii le sunt la fel de veseli, insa nu mai au 20 de ani. Acest "a nu mai avea 20 de ani" si totusi a fi la fel de tinar m-a tulburat destul de tare.

Ulterior, am vorbit pe skype cu un baiat pe care l-am cunoscut in urma cu cativa ani in Bulgaria... si care la vremea respectiva mi-a fost drag... si totusi nu a fost sa fie. Acum nu mai e student, ci om al muncii, are firma si e aproape logodit. Poate imi citeste blogul :) Invariabil m-am intrebat "ce-ar fi fost daca" si de acolo pana la un intreg carusel al lui "ce-ar fi fost daca" a mai fost doar un pas. Categoric, Before Sunrise si Before Sunset starnesc dileme.

before sunrise before sunset love what if

Citeste mai departe...

Dor de politice!!!

Ma uitam zilele astea la categoria blog-uri de pe trafic.ro. Bloguri despre fotbal, celebrul Zoso (care si mie imi place, desi are prea putin de-a face cu preocuparile mele... si astazi a postat cea mai savuroasa stire din ultima vreme... o fata de 15 ani din State care s-a fotografiat nud- ea pe sine s-a, nota bene - si a postat pozele pe net a fost acuzata, inter alia, de abuz la adresa minorilor), un nenea care da sfaturi despre pariuri, un alt nenea numit gogu kaizer, feeder (pe care, cu tot respectul, numai la categoria blog nu l-as incadra), blog despre porumbei voiajori(!), andressa care e simpatica ca e simpatica, dar nu ne spune prea multe in afara de insemnari strict personale, si lista continua cu blog-uri in general legate de advertising, de net, de html-uri si alte cele. Incidental, mai apare si cate un post cu subiecte politice.

Ma mir si nu inteleg... romanii in general isi dau cu parerea despre politica. Sa nu aiba nici unul perseveranta de a face un blog despre asta? Si iscusinta de a avea si cititori numerosi? Sa nu fie romanii suficient de educati/ maturi ca sa dezbata politica pe blog-uri? Inteleg ca blog-urile specializate sunt o raritate in Romania, dar pun pariu ca in primele 50 de locuri de pe trafic nu gasesti nici un blog care sa publice macar cu semi-regularitate un post despre politica. Trist, trist.

[politica][romanian blogs]

Citeste mai departe...

Hai sa emigram :)

Vorbeam nu de mult- cu un ton probabil prea sentimental, pentru a se observa argumentatia - despre migratie. Totul pornea de la zidul care se ridica la granita dintre SUA si Mexic. Alex mi-a dat un link spre Dilbert blog, un blog care discuta exact problema migratiei ilegale. Care e pozitia mea in toata chestiunea...

Migratia este inevitabila si punct. Nu cred in sisteme coercitive care sa limiteze migratia; cred in libera circulatie (poate impinsa pana la absurd, ar zice unii) si cred in mecanismele regulative ale pietei. Liberalizarea migratiei scade somajul in randul tarilor din care pleaca emigrantii, si dezvolta economia in cadrul tarilor unde sosesc imigrantii. Daca la un moment dat se petrece un dezechilibru economic (gen "vin prea multi imigranti, nu mai sunt locuri de munca suficiente", etc.), piata se va autoregla la foarte scurt timp. Liberalizarea migratiei inseamna si reducerea multor belele care in prezent acompaniaza migratia ilegala (traficul de persoane, prostitutia, formele moderne de sclavie).

Am eu un poster cu Beck in camera: "The war against drugs is cruel, wrong, and unwinnable". Cam asa si cu migratia. Migratia e mai nou un fenomen global foarte complex, care are potentialul de a deveni un element esential in dezvoltare, daca e propulsata de politici corecte, excluzandu-le pe cele de tipul "hai sa construim zidul si sa aruncam gunoiul sub pres".

Apropo de asta, merita citite concluziile Dialogului la nivel inalt despre migratie, care a avut loc in septembrie 2006 la Natiunile Unite, marcand un moment istoric, in care in sfarsit un mamut cum e ONU a recunoscut necesitatea de a gestiona corect un fenomen pe care societatea civila il semnala de vreo 15 ani incoace.

Coperta de la Moving Young, ultimul raport despre migratie si tineri (scris excelent) al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie (contine de fapt 12 povesti ale unor tineri emigranti, inclusiv romani)

[migratie][UN]

Citeste mai departe...

Plimbare in Times Square

Piata Ieri si Azi

Photo: Librado Romero for the NY Times

Times Square ziua e ametitor, iar noaptea poate fi de-a dreptul fatal. Odinioara gazduia cateva teatre, jazz-meni underground, gastile strazii, si multa infractionalitate. Acum este locul cel mai glam al NY-ului, cu postere enorme care se succed ametitor, cu billboard-uri animate care ocupa doua cladiri, cu JP Morgan, Reuters, Virgin Records, Hard Rock Cafe, M&M World, Hershey's World (au cea mai mare ciocolata productie de masa din lume - costa vreo $40 si e maaare), cu un conglomerat de teatre si cafenele, si evident cu valuri de turisti. Uneori Times Square imi pare un cliseu, alteori imi pare un tipat viu spre nostalgie si dor de trecut (tocmai pentru ca este atat de contemporana), dar de cele mai multe ori e doar un loc fermecator al frivolitatilor pop.

Click pentru cateva poze de saptamana trecuta!

Times Square

Citeste mai departe...

Despre calatorii, romani, Balcani si alte romantisme

Mi-a placut intotdeauna literatura de calatorie, mai cu seama reportajul de calatorie. Tin minte ca mama avea in biblioteca o carte despre Siberia, cu niste versuri comuniste despre taigaua siberiana... nu mai tin minte numele, nu mai tin minte autorul; cand ajung acasa, o sa o caut. Stiu insa ca de aici a pornit marea mea obsesie de a face o calatorie cu Transsiberianul... inca ma bantuie, si promit sa nu cedez pana nu imi indeplinesc visul.

Citeam insa azi pe hotnews un articol despre Macedonia. E foarte informativ, relativ bine scris si mai ales e un carlig pentru a face o micuta calatorie o aruncatura de bat mai incolo, la sud de Dunare. Cum originile mele sarbo-macedonene raman undeva in sufletul meu, ingropate adanc, articolul chiar mi-a placut.

Ce nu mi-a placut la articol este ca nu vorbeste deloc despre oamenii locurilor. Oamenii fostei Iugoslaviei sunt fascinanti. Am ajuns sa ii cunosc nu atunci cand am calatorit in Serbia, ci mult mai tarziu, cu ocazia betiilor si taclalelor balcanice infaptuite cu generozitatea Open Society Institute, prin Undergraduate Exchange Program (long live Mr. Soros). Mi-am dat seama in cadrul acestor petreceri ca fiecare din aceste neamuri de pe care Tito si-a ridicat la un moment dat patura protectoare, e diferit. Ca sa nu mai vorbesc de individualitatile distincte ale fiecarui membru al acestor neamuri. Macedonenii sunt melancolici si domestici, foarte asemenatori bulgarilor. Sarbii sunt foarte pasionali, dar au o pasiune romantica si zgomotoasa. Un sarb iti poate canta serenade, iti poate spune poezii, izbucni in lacrimi fara preaviz... isi poata rata viata, poate rade pentru ca si-a ratat viata, si tot asa. Locuitorii Bosniei sunt foarte marcati de intreg conflictul prin care au trecut. Din fire pacifisti, nu mai au incredere in nimeni si in nimic. Colegii mei bosnieci care sunt acum cu aceasta bursa in SUA au trecut prin trauma exilului, au fost refugiati in Germania, s-au intorc acasa ... la o casa fara infrastructura, fara stabilitate politica, fara politica externa. Croatii... croatii sunt cu totul aparte. Sunt inspaimantator de pasionali si inspaimantator de violenti. Pentru o femeie, dragostea unui croat ar fi cea mai frumoasa si totodata cea mai traumatica experienta a vietii ei.

Romanii... romanii sunt cumva la interval. Destepti si cuminti atunci cand trebuie, "sarbi de est" atunci cand situatia o cere, ceva mai emancipati decat restul, cu o rigoare vest-europeana in curs de constructie, suntem, vorba poetului, "la mijloc de rau si bun". Mi-ar placea sa evoluam inspre mentalitatea vestica, insa in acelasi timp sunt nostalgica dupa niste pasiuni balcanice vechi.


The UEP 2006 Fellows... Luv you all, guys!

Citeste mai departe...

Cand n-am ce face

Citeste mai departe...

Eu voi...

1. vizite piramide aztece
2. manca tone de ciocolata; Marco spune: Chocolate is a word derived from Náhuatl, the language spoken by the Aztecs. It comes from xoco (pronounced “shoco”, meaning “bitter”), and axtl (pronounced “a-h-tl”, meaning “water”): “bitter water”. They drank it much like we drink coffee nowadays. Chocolate is one of our small contributions to the world.
3. vedea tablouri de Frida Kahlo
4. cumpara gentuta, bluzita, palariuta - colorate :)
5. explora Ciudad de Mexico (orasul are 8 milioane de locuitori, asa ca voi avea ce sa explorez)
6. cumpara doua carti de poezii dintr-un anticariat si voi invata poezii de Neruda si Garcia Lorca (chit ca nu sunt mexicani)
7. il voi invata pe Marco romana (stie deja la nivel de upper intermediate, cam asa - pe langa suedeza, germana, engleza, franceza si, evident, spaniola)
7. bea mojito, marguerita, caipirinha, si tequila (cu tot cu vierme!) - si ma voi intoarce la timp in NY sa o iau pe mama din aeroport :)
8. dansa salsa pana la epuizare
9. dibui o plaja ca in Y Tu Mama Tambien
10. petrece sase zile latine :)

De ce? Pentru ca ma duc in Mexic ... Hehe... Ariba!

PS: Lista va fi actualizata pe masura ce imi mai vin idei!

Citeste mai departe...

Arbeit macht dich frei... oder muede

Azi la birou iarasi am facut pe gunoierul hartogar... adica a trebuit sa repar ceea au stricat (sau nu au facut) altii. Am stat 12 ore cu ochii in calculator. Am terminat insa si saptamana viitoare incep sa lucrez la o campanie de comunicare pentru a influenta opinia presei internationale cu privire la actiunile Curtii Penale Internationale in Darfur. Sunt destul de entuziasta. Cred ca va fi interesant sa incep sa ii bombardez cu op-eduri si statistici pe editorialistii NY Times, Washington Post, International Herald Tribune si asa mai departe, cu totii deocamdata destul de porniti impotriva CPI in Darfur. Argumentul impotriva anchetei procurorilor CPI in Darfur este ca, in cazul de fata, pacea nu poate fi impacata cu dreptatea. Intrebarea e de fapt, mai larga: in cazul situatiilor post-conflict poti oare in acelasi timp sa faci dreptate si sa mentii pacea? Sau e mai bine sa uiti si sa ierti, dand nastere astfel stabilitatii? Grea intrebare.

Citeste mai departe...

Broadway Magic

La numai 35 de ani, dupa ce a vazut prima reprezentatie a piesei pe care tocmai o crease, Jonathan Larson a murit. Muzica si versurile scrise de el, insa, au dat nastere unui fenomen artistic: Rent, muzicalul creator de dependenta. De 11 ani Rent se joaca de opt ori pe saptamana pe Broadway cu sala plina. Acum Rent are film, podcasturi, tricouri, si o frenezie generala care il inconjoara. La vremea lui, a fost un fenomen tulburator al industriei creative new yorkeze. Un muzical fara glam, un muzical despre dependenta de droguri, despre HIV-SIDA, despre evacuari, despre lipsa de adapost, despre artisti ratati (sau doar in cautarea piesei unicei, salvatoarei piese), despre drag queens, despre boema si Greenwich Village, si viata in Alphabet City.

Ca europeni nu suntem obisnuiti cu muzicalurile. Ni se par fie frivole, fie melodramatice, fie pur si simplu arta pentru mase. Desi sunt convinsa ca au cate un pic din toate aceste ingrediente, Rent m-a convins ca un muzical poate fi fascinant. Pentru 3 ore, nu m-am uitat deloc la ceas, ci pur si simplu am ramas fascinata de poveste, de drama tinerilor din New York. Actorii au fost superbi, puternici in fiecare minut al reprezentatiei... au cantat, au dansat, au plans, ne-au facut si pe noi sa plangem. Ma voi mai duce la Bway shows... desi am inteles ca Rent este cel mai bun muzical pe care l-a dat Broadway-ul in ultimii 20 de ani. Oricum, culture lust continua :)

Citeste mai departe...

O granita

Consulatul Mexicului in Statele Unite este localizat pe strada 43, intre Madison si Park. Adica in Midtown, cartierul corporatiilor cu bani multi si corporatistilor cu costume bleumarin. Totusi, atmosfera din interiorul consulatului este intristatoare. De cum te apropii de strada 43, esti asaltat de cersetori care iti vorbesc in spaniola, de oameni in carucioare si de femei simple cu bebelusi in brate. Sunt mexicani cu totii. Au pielea smeada, ochii alungiti si pometi aplatizati. Iti dai seama ca sunt mexicani de la distanta. Au acel aer al sudului, al sudului importat in nord, cu blugi si canadiene Fubu trantite ilegitim parca peste poncho-uri si baticuri colorate.

Inauntrul consulatului nu exista nici urma de masurari de securitate sau vreo minima organizare. Sunt zeci de barbati si femei, mexicani cu totii, cu aceiasi ochi lungi si tristi, si buze uscate. Au sacosi multe in mana, copii mici, jucausi si cu parul impletit in codite. Sunt veniti la munca in State. Cu miile, cu milioanele. 12 milioane, mai precis, toti veniti ilegal. Sunt la consulat sa isi plateasca reinnoirea pasaportului, sa mai plateasca alte zeci de taxe, sa iasa uneori din ilegalitate, alta data sa isi accepte expulzarea. Sunt spalatori de vase, femei si barbati de serviciu, soferi, gunoieri, vanzatori ambulanti, in cazurile fericite chelneri si bucatari. Fac muncile pe care nici un american alb nu le-ar face. Sunt izolati si segregati si de foarte multe ori discriminati. Nu au acte, nu au asigurare sociala, nu au asigurare medicala. Sunt nimeni. Singurul lor atribut este ca muncesc. Ma privesc cu ochi mari, ca pe o aratare rara. Barbatii, usor salbaticiti, se uita cu pofta la fiinta blonda care tocmai isi face loc printre ei, prezumtiv mult mai bogata si mai fericita decat ei. Copiii mi se impleticesc printre picioare si rad senin. Femeile se uita la mine cu ochi goi, cu jind, unele cu ura.

Administratia Bush a inceput ridicarea unui zid la frontiera dintre Mexic si SUA. Multi americani, intr-o ipocrizie rar intalnita, sprijina constructia zidului. S-a scris mult despre asta. Nu sunt constienti ca tot ce tine de serviciile de jos in State functioneaza numai si numai multumita lor. Pe de alta parte insa, sunt multi americani constienti de anomalie si care incearca sa o rezolve. Sa ii integreze pe hispanici in comunitatile lor, sa ii scoleasca, sa ii introduca in marea familie imigranta americana. Sunt constienti ca mexicanii sunt discriminati. Si inca foarte tare.

De cateva zile incoace principala tema a prime time-ului la CNN este discriminarea. Suntem noi, americanii, rasisti? Problema e discutata in varii contexte. Discriminare etnica, rasiala, religioasa, sexuala. Exista recunoastere! In Romania, daca intrebi pe cineva despre discriminare, iti va spune ca poate exista, dar ca el/ ea nu discrimineaza. Apoi vine intrebarea: "Dar despre Rromii care traiesc in Romania ce parere ai?". "Sa se intoarca de unde au venit sa fie ingropati pe fundul oceanului, sa se duca in Siberia, sa fie rezolvati!" Si asta e valabil pentru toate minoritatile. Nu exista recunoastere din partea publicului larg, din partea presei, din partea autoritatilor. Daca ingropi problemele sub pres, ele cresc si se dezvolta; daca nu oferi informatie, necunoasterea duce la ura si la discriminare. Si cercul vicios se tot largeste, se tot invarte, se tot intuneca.

Citeste mai departe...