Ieri am fost la MET (Metropolitan Museum of Art) sa vad o expozitie de portrete germane din anii 20. Expresionism german (numit, de fapt, verism). Intitulata "Glitter and Doom: German Portraits from the 1920s", expozitia reda vizual intreaga problematica sociala a republicii de la Weimar: prostituate si artisti, declin economic, vaduve de razboi, saloane, cocaina, nazismul in plina ascensiune. Cataclismul politic declansat de primul razboi mondial a fost in mod suprinzator contrabalansat de una dintre cele mai prolifice infloriri ale artelor pe care a cunoscut-o vreodata Europa. Arte insa departe de ceea ce in mod academic si conventional constituie "frumosul".
Max Beckmann, George Grosz, Rudolf Schlichter, dar mai ales Otto Dix. Portretul Anitei Berber e una din imaginele acelea care te pot haitui zile intregi...
Ma intrebam daca putem concepe o forma de arta care sa redea tensiunea sociala a vietii contemporane, si sa o faca intr-un fel cu totul nou, in forme de arte si contururi si culori nicicand incercate. Chiar daca ar exista, probabil nu ar reusi sa devina "trend" oricum... Postmodernitate, sa-mi traiesti!
German Painting verism Otto Dix Anita Berber painting
3 comments:
Foarte fain. Iar Anita Berber are si o biografie potrivita cu look-ul (am citit aici)
nu ar trebui sa se prescurteze MMA? si ca sa aiba o forma mai familiala MaMA, iar cu timpul ar putea sa devina MaMi
@gramo.. da, anita e un personaj extrem de interesant; am vazut cateva albume cu ea; nici nu ai fi zis ca viciile societatii moderne sunt mici copii in comparatie cu ce faceau bunicii (ba chiar strabunicii) nostri;
@cezar... chiar nu inteleg, sorry.
Post a Comment