Zilele astea am fost probabil mai romanca decat oricand. Am luat contact cu romanii din Queens, am fost pentru prima data la un restaurant romanesc, am fost la biserica romaneasca de Inviere, am vorbit romana, am vopsit oua, am respectat cat de cat traditiile, am sarbatorit Pastele intr-o familie de romani, si asa mai departe. Si totusi am ajuns sa respect si sa apreciez Statele Unite mai mult decat oricand alta data. America nu mai este de mult - mai ales in ultimii ani, de cand cu 9/11 si tot ceea ce decurs de acolo - taramul tuturor posibilitatilor. Si totusi ramane - speram sa nu fiu nevoita sa spun asta - tara celor mai multe posibilitati. Mi-am amintit zilele astea ce nu imi place la Romania, si de ce se cuvine sa apreciez Statele Unite. [***]
Sa o luam pe rand. In Queens mi-a placut... mi-a placut cofetaria romaneasca, insa senzatia principala pe care am avut-o este ca pana si cofetaria este mai autentica decat acasa... mai multe prajituri, mai bune, mai aratoase. Vanzatorii mai amabili, icrele mai bune decat orice se gaseste in comert in Romania. Cartierul... mai pitoresc de zeci de ori decat orice supermarket bucurestean.
A doua zi m-am intalnit cu Diana... Diana isi urmeaza visul in State; face civil engineering si economie. La un colegiu mic din Pennsylvania... dar face, in calitate de student in anul 1, cursuri extraordinare si deja va lucra la o cercetare in vara asta. Si multi studenti destepti au aceasta posibilitate inca din timpul studiilor universitare. In Romania nu tin minte sa existe asa ceva. Diana este aici cu bursa uriasa, iar incepand din aceasta vara va castiga bani - din munca de cercetare, din job-ul de resident assistant, etc. Mi-am amintit alaturi de Diana, incercand sa ne pregatim prezentarea "Re-thinking Romanian Education Is Re-thinking Its Future" pe care o vom tine la Romanian Conference la Columbia University, cate puncte slabe are invatamantul din Romania... nici nu cred ca trebuie sa intru in detalii despre cat de prost este construit sistemul educational back in our good old homeland.
A doua zi am fost cu Diana la un restaurant romanesc... Se cheama "Acasa" si e localizat in Sunnyside... Mancarea a fost singurul lucru bun. In rest, inca de la primii pasi in restaurant (ba nu, chiar de la firma ultra de prost gust de deasupra usii) te intampina un aer de kitch. Aceleasi chelnerite jenant de dezbracate, decoltate si machiate de la terasele de la mare din Romania, aceiasi barbati libidinosi cu ghiuluri la mana si bere Ursus in fata... numai ca, vai Doamne, in Statele Unite. Aceiasi lipsa impardonabila de respect pentru client... mai ales cand clientii erau doua fete tinere (mi s-a intamplat de nenumarate ori in Romania sa fiu tratata mai prost doar pentru ca la un restaurant eram numai femei, neinsotite de un barbat; dar niciodata nu am patit asta in State). Am asteptat nota 45 de minute!!! Am fost la zeci de restaurante in State pana acum... nu am mai asteptat nicaieri mai mult de 3 minute. Si nota a venit scrisa de mana pe o hartie uleioasa, si nu ni s-a dat voie sa o luam acasa... Oh, sweet Romania!
La biserica romaneasca (Sf. Dumitru de langa Central Park) mi-a placut mult... extrem de multa civilizatie si mult bun simt. Romani care traiau in State de zeci de ani.. Bine imbracati si foarte linistiti. Tineri sau batrani de 80 de ani, copilasi... cu totii pareau impacati cu sine. Erau romani si totusi traiau intr-o lume buna... o casa departe de casa. Cand preotul a citit din Sfanta Evanghelie, intai rugaciunea si multumirea s-au indreptat spre Statele Unite, apoi spre "tara noastra" Romania. Ca nota amuzanta, cele mai haioase erau cuplurile mixte... ele romance, ei suedezi sau americani sau israelieni... incercand sa mormaie "Hristos a Inviat" sub privire dragastoase ale sotiilor/ prietenelor.
Cel mai tare m-a marcat ziua petrecuta alaturi de Irina si de familia ei... mutati aici de 15 ani, imediat dupa Revolutie, doi tineri de 35 de ani si un copil de 5 ani au lasat totul in urma si au recladit totul aici. Veniti cu nimic in buzunar in afara de o diploma universitara si mult curaj... si-au cladit aici o viata frumoasa, facandu-si meseria pentru care au fost pregatiti (ingineri)... si-au cumparat o casa, fac excursii in Europa, inca mananca miel si cozonac, si-au trimis copilul la o scoala extraordinara, si in general au putut realiza lucruri pe care in Romania inca cu greu le poti realiza. Si mai ales nu ca inginer, doctor, profesor, samd. Si nu fara "un spate", fie el cat de mic (macar un apartament lasat mostenire de la parinti sau bunici, un acoperis deasupra capului, relatii profesionale, etc). Mobilitatea sociala este inca fantastica in State... iar clasa de mijloc educata este un segment extrem de important din populatie... preturile sunt inca mai mici decat in Europa (sa zicem la benzina si la bunuri de larg consum) si castigurile mult mai mari. Nu stiu cati avocati din Romania, si chiar din Europa, ajung la 35 de ani, de exemplu, sa aiba un salariu anual din 7 cifre (dolari americani, sa fie clar).
Cu o etica a muncii care inca lipseste, cu o corectitudine in spatiul public care lipseste si ea, cu o atitudine generala total eronata vizavi de societate , si cu un sistem educational rupt de realitate, mai sper doar in eforturile depuse de o mana de oameni ca lucrurile pot evolua in mai bine si acasa.
Monday, April 09, 2007
America...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://rpc.technorati.com/rpc/ping
6 comments:
corina, where do you meet these ppl?:D
Acum compara Romania cu Kenya si vei vedea curand ca nu stam chiar asa de prost. Ma fascineaza toate aceste justificari ale romanilor plecati - ca au ajuns intr-un loc mult mai bun si de-asta a meritat tot efortul, tot sacrificiul. Ma enerveaza toate injosirile aduse la adresa Romaniei - cand in realitate lucrurile in mod clar nu stau la fel de bine ca in State dar nici atat de rau precum se vehiculeaza in diaspora. Nu cred ca extremele sa fie cinstite - de orice latura ar fi. Viziunile apocaliptice nu sunt prea sanatoase - mai ales avand in vedere ca ne asteapta inca un an pe putin in dulcea patrie. Apoi, exista si un balans intre avantajele in cariera si educatie pe care le avem in afara si avantajele 'pe teren propriu' de acasa - cum ar fi familia, iubitul, cei dragi, locurile in care am cresut si pana la urma a cunoaste foarte bine terenul. Nici un Potsdamer Platz nu se compara cu Ghencea mea - da, in viziunea lui Creanga - probabil prea sentimental pentru tine sau poate DOAR UMAN.
@cosmin - are you fishing for compliments? stii ca ma refeream si la voi ca "agenti de schimbare in bine"... duuuuh :)
@clara... cred ca sunt destul de constienta ca Romania nu sta nici pe departe atat de rau pe cat cred unii; si am scris despre asta de multe ori si nu cred ca e cazul ca, pornind de la un singur post, sa faci generalizari grosiere cu privire la opinia mea despre romani si romania; si in romania am de gand sa stau cel putin 2-3 ani de acum incolo, tocmai pentru ca vreau sa fac lucruri faine pe plan profesional, si pentru ca am cu cine sa le fac. Iar avantajele de ordin sentimental ale "terenului propriu"... tocmai aici era faza; ca romanii pe care i-am cunoscut isi recreasera/ adusesera familiile aici; isi recreasera, de asemenea, si un mediu familiar (buticul preferat, parcul preferat, etc.)... prefer sa fiu legata de oameni si nu de locuri... si niciodata nu am intentionat sa "injosesc" Romania. imi pare rau ca s-a inteles asa. after all, am reprezentat Romania in cel mai inalt for politic al lumii. and I am damn proud of that! si nu ma lua, rogu-te, cu "prea sentimental pentru tine", pt ca ne cunoastem destul de bine (cred...) ca sa stii ca personalitatea mea este mai complexa decat "no feelings and all brains" image.
1. nimic din ce am scris nu e grosier.
2. nu faceam aprecieri referitoare la opiniile tale, ci ale celor din diaspora
3. destule persoane plecate din tara au tras avantaje prin a-si injosi originile (sarmanii romani prigoniti) ceea ce e incorect fata de cei care acum sufera repercursiuni fiind priviti de sus; am auzit chiar comentarii din partea directorului de aici de genul 'si voi in romania va permiteti sa aveti sauna'? - toate datorate plangerii de mila a unor studenti romani
4. cat despre sentimentalisme - e binecunoscut ca nu le tii pe piedestal. de aici pana la viziunea science-fiction a corinei robotizate (pe care o aduci dumneata in discutie) e cale destul de lunga; banuiesc ca esti saturata de remarcile care ti se aduc in liniile astea, de unde si reactia virulenta, insa nu era cazul aici.
5. Nu regret ce am spus. Cei convinsi ca semnele apocalipsei au inceput sa se manifeste in Romania ar trebui sa se alature demersului Pucioasa.
6. in final, hai mancam o bombonica sa ne mai indulcim nitel
Nu aveam de gand sa comentez postul asta, dar tre sa zic ca si eu sunt satul. Satul sa ma lovesc de atitudinea asta de victima si umilitate pe care o simt romanii cand ies din tara. Viziunea asta colectiva de genul vezi doamne eu ca roman la studii sau roman care calatoreste sufar de discriminare sufar din cauza romanilor care au fost pe-acolo inaintea mea, fie ei tigani, capsunari sau prigoniti.
Stereotipuri au existat si o sa existe cat o fii lumea. nimeni nu te priveste de sus daca ai pe ce sa stai ca sa fii la nivelul ei/lui. Discriminare impotriva ta cand nu esti "la inaltime"? Sunt total de-acord cu ea.
(si daca dai exemplu cu sauna... well as fii surprins sa vad o statistica cu cati romani o ard la sauna regulat;)
Ce vreau eu sa zic e ca experienta de pana acum imi zice ca daca "ai cu ce" nu ai sa fii tratat de sus de nimeni. Fie e o neintelegere ("culturala" la o adica), fie... it's all in your head!
@clara si radu - de cate ori am fost plecata, nu pot sa zic ca m-am lovit de imaginea asta; exista foarte putina informatie despre romania in afara, si aia care patrunde e legata de viata de zi cu zi a oamenilor (si include cersetori romani, samd); dar cei mai multi cu care am stabilit relatii personale, si-au recunoscut ignoranta in privinta subiectului si am schimbat niste opinii foarte destepte... cred ca variaza foarte mult de la cultura la cultura, de asemenea. Nu imi amintesc sa fii fost tratata de sus vreodata, cel putin nu de alte personaje in afara de vamesi :) Pana la urma, e si datoria noastra, a copiilor crescuti in Romania postcomunista si ajunsi prin diverse colturi de lume, sa aratam ca suntem copii destepti, si ca acasa avem si rele, si bune, la fel ca peste tot. Si da, bombonele vom manca cu totii :)
Post a Comment