Intricacies: Brooklyn, arta si feminism

Afisul expozitiei care mi-a marcat ziua (Boryana Rossa, "Celebrating the Next Twinkling", instalatie video)

Am fi mult mai bogati daca o data pe saptamana ne-am rapi cateva ore de viata de zi cu zi si am face altceva... Astazi m-am indurat sa iau o pauza de la lucrarile de final si m-am dus in Brooklyn. Acest cartier ar trebui declarat comoara ascunsa a New York-ului. Nu numai din punct de vedere al vietii de noapte decadento-alternative. Am inceput dimineata cu Brooklyn Museum. [***]

Unul dintre cele mai bune muzee de arta din State. Prima colectie permanenta pe care am vazut-o a fost cea de arta traditionala africana. Organizata tematic, in sectiuni de genul "autoritatea in Africa", "feminitatea in Africa", "moartea in Africa", cuprinde cateva exponate foarte faine, care te fac sa te gandesti serios asupra complexitatii culturilor primitive. Pentru ca puteam sa fac poze in interior, iata cam ce mi-a placut in mod deosebit:

O statueta din Congo, folosita in ritualuri de protejare a noilor nascuti

O pipa regala. Tenta(n)t, John? :)

O statuie gigantica de tip voodoo :)

O coroana regala din Nigeria, gigantica, din mii de margele colorate

Tocmai cand ne dadeam seama ca cele cinci etaje ale muzeului sunt coplesitoare, si incercam sa prioritizam ce vrem sa vedem, unul din ghizii voluntari ai muzeului a venit la noi si ne-a intrebat daca nu vrem sa ne alaturam unui tur al expozitiei temporare Global Feminisms. Am ajuns sa discutam in cinci despre feminism si arta: Ghida (o profa de liceu originara din Jamaica si crescuta in Brooklyn), colega mea din Maine care studiaza literatura spaniola, colega mea din New Hampshire care studiaza literatura engleza, o artista din Nicaragua care invatase la New York University si acum locuia in New York, si cu mine. Expozitia e dedicata exclusiv artei feministe realizate din 1990 incoace si e remarcabila. Ca e feminista sau nu, nici artistele care au opere expuse nu au cazut de acord. Cert e ca pune intr-o lumina cu totul noua feminitatea, identitatea, sexualitatea, si politica. Iata cam ce mi-a atras atentia.

"Static Drift", de Ingrid Mwangi - o artista din Kenya care locuieste in Germania si care, pornind de la confuzia de identitate pe care o traieste, a realizat o instalatie (direct pe propria piele), prin stencil si expunere la soare :), care interogheaza o multime de idei (opresiune, colonialism, identitate, perceptia celuilalt, samd) - photo: Galerie Anne de Villepoix, Paris

"Looking for a Husban with E.U. Passport", de Tanja Ostojic - un proiect interactiv web, inceput de Tanja, o artista din fosta Iugoslavie, prin care a expus aceasta poza si acest mesaj pe net, si a corespondat cu peste 500 de barbati dornici sa o ia de nevasta si sa o ajute sa scape de viata in fosta Iugoslavie; in muzeu existau, pe un perete gigantic, reproduceri ale corespondentei avute de Tanja cu doritorii; in final chiar s-a casatorit cu un artist german, dar tot nu a reusit sa isi castige libertatea de calatorie

Mi-au mai placut si altele... din pacate nu reusesc sa gasesc poze pentru ele... Era la un moment dat un exponat de arta video... 21 de minute intitulate "Love" in care un colaj din secvente din o suta si ceva de filme celebre ilustreaza inceputul si sfarsitul unei relatii (scene din Pe aripile vantului, Saturday Night Fever, Casablanca, Tootsie - intr-un carusel nebun de imagini si sunete).

Am trisat si am facut o poza inauntru! Cativa vizitatori priveau "Love"; pe fundal "Bind", de Ryoko Suzuki o serie de fotografii care vorbesc despre tacerea la care sunt reduse femeile in multe societati (benzile rosii sunt intestine de porc)

De asemenea am retinut un performance (inregistrat) facut de o artista canadiana, Rebecca Belmore, in care Rebecca, imbracata intr-o uriasa rochie roz, sta lipita de zidul unei cladiri, bate cuie in cate o bucatica din rochie, dupa care smulge respectiva bucatica de material si o lasa atarnand in cladire; totul se intampla in Vancouver, unde in ultimii ani 50 de femei au disparut (probabil victime ale diverselor tipuri de violenta) si politia nu se oboseste sa le dea de urma. Si multe, multe altele.

Piesa de rezistenta a colectiei se cheama The Dinner Party, realizata de Judy Chicago, in colaborare cu 400 de alti artisti. In esenta, Judy vorbeste despre miile de femei care nu au fost niciodata chemate la masa istoriei, din Antichitate si pana in ziua de azi. Vizitatorii sunt invitati sa se plimbe printr-o instalatie gigantica, o masa triunghiulara la care sunt asezate, in ordine cronologica, 39 de tacamuri (fiecare o lucrare diferita de broderie cu ceramica) pentru 39 de femei ce ar fi trebuit sa stea la masa istoriei (de la regina Hatshepsut la Georgia O'Keefee si Virgina Woolf); aici gasiti toate cele 39 de nume si simboluri sculptate pe tacamurile lor. Pe podeaua din mijlocul mesei sunt inscriptionate numele altor 1000 de femei care ar fi putut face istorie... si totusi au ramas doar nume studiate in mediile academice. Pe site-ul muzeului, vizitatorii pot propune adaugarea altor nume.

Banchetul...

Tacamurile...

Heritage Floor (Photos: Bklyn Museum)

Mi-am incheiat ziua plimbandu-ma prin Park Slope, in miros de flori de cires, inconjurata de pravalii italiene, casute de artisti si cafenele de cartier. Dovezi vizuale: