Ce interesant... chiar cand puneam in discutie ratiunea de-a fi a sistemului educational romanesc care pune mare accent pe competivitate si mai ales pe competitie intre elevi, apare si in EVZ o dezbatere interesanta. Sa avem sau sa n-avem coronite la scoala? Pentru cei care nu stiu, de ceva vreme coronitele au fost eliminate si acum se pare ca sunt pe cale sa fie reintroduse, conform acestui articol.
Prietenii mei stiu ca am fost copil cu 10 pe linie si coronite in fiecare an. Mandria familiei, puse cu sfintenie la uscat an de an... Si totusi nu sunt de acord cu coronitele. Eu personal ma bucuram mult mai mult de cartile pe care le primeam... si am avut noroc sa primesc carti faine. Coronitele mi se pare ca perpetueaza un spirit de rivalitate nejustificat, cand toti copiii sunt diferiti si cand e mult mai valoros ca ei sa isi dezvolte talente si aptitudini, nu sa se chinuiasca sa obtina note mari la toate materiile ca sa ia coronita. Eu nu m-am chinuit... dar recunosc ca as fi ajuns mult mai departe daca nu ar fi existat mereu asupra mea presiunea de a lua coronita, de a fi buna si la mate, si la fizica, si la sport. Pentru ca as fi avut mai mult timp de reflectie in domeniile care ma interesau ... si cu ajutorul carora am ajuns sa-mi construiesc un rost.
PS: Poza e la misto... dar v-ati prins cu siguranta de asta :)
Thursday, June 14, 2007
Coronita - simbol pentru ce?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://rpc.technorati.com/rpc/ping
7 comments:
Hmmm, coronite. Am avut si de-alea, dupa cum am avut si placerea de a chiuli de la sport sau chimie fara sa-mi pese de repercusiunile asupra rezultatelor la invatatura. Mai mult m-au incalzit datile cand am fost scoala "la careu" pentru rezultate la olimpiade. Oricum, niciodata nu am pus mare pret pe note sau pe ideea de a avea rezultate bune la toate materiile. Din pacate, mai rau decat coronitele e spiritul prost inteles de "competitie" cu care ramanem din scoala. Acea raportare la capra vecinului de care suntem impinsi sa ascultam cu sufletul la gura citirea notelor ca sa vedem "ce-au facut restul". Intrebarea care ma enerva cel mai mult in liceu era "tu ce nota ai luat?" si nu de multe ori mi-au fost putin antipatici colegii mei din cauza acestei mentalitati. Si, cel mai rau, aceeasi atitudine am vazut-o si la facultate. Cand am avut in anul 3 un examen la care profesorul (care predase pe-afara inainte) ne-a trimis notele pe mail si a publicat doar o statistica orientativa, parca i-am vazut pe colegii mei pierduti. Pai cum, nu stiu cat de "destept" e colegul de langa mine? In fine, ai inteles ideea... Totusi, sper ca nu coronitele sunt de vina pentru asta, caci ar fi pacat. Sunt frumoase ca simbol, si ele n-au facut nimic rau :)
PS. Am uitat! Bun venit acasa! Poate ne vedem prin mandra capitala! ;)
vorbeai in postul trecut de lipsa decompetitivitate din Ro pe care insa cei din Occident o au in sange. incep sa iti dau mare dreptate. tot citesc in ult vreme carti despre cum se stabileste calitatea unei democratii si raspunsul e>> cimpetitivitatea partidelor, ong-urilor, indivizilor. stau si ma gandesc la mine la fac de exemplu> a fi competitiv e o rusine. cateva exemple de mentalitate veche la oameni noi, stalpii democratiei> sunte preferate lucrarile de grup celor individuale ( nimeni nu-si asuma total responsabilitatea, 1 sau 2 fac de fapt lucrarea), se copiaza iar cine nu copiaza sau nu da altora sa copieze e un looser, nu e o persoana sociabila. in fine si multe alte atitudini. colegii mei cred ca daca ai rezultate bune si vrei sa fii si mai bun esti un tocilar. idealul lor (total necompetitiv) este sa ia in medie numai 6 si 7, sa nu se streseze prea mult, sa ia un job bunicel unde sa stea "linistiti" cativa ani fara batai de cap.
piata te face competitiv dar si f individualist. e clar ca nu avem inca exercitiul real al pietei. dar sa ne dorim asta?
irene, salutare. si eu sper sa ne vedem in bucuresti. intocmai de acord cu situatia descrisa de tine. o recunosc si eu. cand ma gandesc ca la noi la avizier sunt lipite foi cu note de perete, ma dezgust. pentru ca lumea ajunge sa concureze cu ceilalti. totul e evaluat in termeni relativi, iar progresul nu e unul absolut (eu sa devin mai bun decat maine acum 2 ani, nu decat x-ulescu si y-ulescu); iar la clasele mici mi se pare ca coronitele perpetueaza asta; sa fie diplome de merit pentru fiecare materie... sa fie un sistem de invatamant personalizat, in care sa se cultive aptitudinile copiilor in mod individualizat. coronitele sunt incarcate cu o simbolistica proasta. aparatorii lor spun ca sunt un stimulent pentru copii; nu sunt de acord; sa fie un stimulent sa fie mai buni pe anumite domenii, nu sa fie mai buni decat toti colegii la un loc la toate; sa invete sa lucreze in echipa, pe sarcini diferentiate. pentru ca ajungi la problemele specifice management-ului contemporan... managerul ajunge sa si centreze, sa si dea cu capul, pana cand si-o ia si isi da seama ca e cazul sa isi reeduce intreaga echipa...
@miruna... cred ca tu vorbesti de cealalta romanie, ca sa folosesc o expresie utilizata des in ultima vreme. e vorba de marea masa, care nu e competitiva pentru ca nu are ce cauta la facultatea respectiva, pentru ca face o facultate de presiunea celor din jur sa ia o diploma. dar varfurile, care mi se par ca sunt o intreaga clasa sociala, sunt extrem de competitive in romania. dar competitivitate e uneori inteleasa prost, pentru ca ajungi sa concurezi in fata unor conditii adverse, unor situatii imprevizibile, unor reguli nescrise, samd. exact cum spunea razvan in inceputul postului meu. cred ca trebuie sa facem lectii de etica a muncii. serios vorbesc.
ce bine ca nu-mi propuneam niciodata sa iau coronita. sau numai 10. :)
@trainspot... loool. dar nici nu te-ai dat peste cap sa iti exersezi vreo vocatie sau vreun talent, a.i. sa te bucuri de roadele unui sistem nebazat pe competitie generalizata, ci pe dezvoltare individuala.
ba da. doar ca in felul meu! :P
Post a Comment