Ramasesem datoare cu un mic comentariu asupra a cum vad americanii September 11. Stiti ca de obicei relatia dintre "a uita" si "a ierta" poate fi foarte complexa, desi de cele mai multe ori alegem sa iertam si eventual sa nu uitam. Americanii au ales varianta inversa - anume sa uite si sa nu ierte -, ceea ce spune multe despre cultura pragmatismului la americani.
Ieri nu s-au intamplat prea multe in New York. Desigur, a fost comemorarea oficiala de la Ground Zero, unde presedintele cel atat de dispretuit de intreaga natiune, a depus coroane cu flori si unde au mai fost cateva activitati artistice. In oras... nimic. Manifestele impotriva lui Bush si a politicii externe pe care a promovat-o dupa September 11 au continuat sa curga in Washington Square Park. Am intrebat un american ce simte cu privire la fatidicul 9/11. Raspunsul a fost in mare ca Statele Unite s-au jucat prea mult cu focul, au facut pe jandarmul universal, au exploatat in scopuri pacifiste economiile tarilor in curs de dezvoltare, "so the whole mess was to come sooner or later; we should have expected it; it was a slap in the face, but we deserved it".
Ceea ce este mai rau, este ca prabusirea turnurilor gemene a schimbat complet viata de zi cu zi a americanilor, si in loc sa ii adune mai mult laolalta in a-si afirma "americanitatea", i-a inversunat si mai tare impotriva unui presedinte care a declansat un razboi impotriva terorii. Razboi vazut de cei mai multi ca fiind "nedrept", "ilegitim", "imoral". Discursul flamboaiant pe care il auzim cu totii in media, purtat cu mult avant de personaje precum Bush si Cheney, nu mai are nici un ecou in felul in care vad lucrurile oamenii obisnuiti, mai cu seama studentii si locuitorii mediilor urbane americane.
Americanii au uitat ce a fost Septembrie 11. Mai mult decat atat, sustin ca dintr-o durere personala nu poti declansa o politica externa sangeroasa, ofensiva si nedreapta. Americanii nu au arborat nici un drapel in berna ieri. Le vine foarte greu sa vorbeasca despre Septembrie 11. Prefera sa uita si sa mearga mai departe. Ii spuneam colegei mele de camera ce putin a simtit New York-ul comemorarea lui Septembrie 11. Mi-a raspuns: "Well... that just proves how fast we can move forward. Especially New York". Desi au uitat, nu isi iarta politicienii pentru cum au schimbat vietile tuturor inaugurand epoca numita "post September 11". Si merg inainte.
Asa se vad lucrurile de pe taram american. Usor diferit fata de cum ne-am fi asteptat, nu?
Tuesday, September 12, 2006
9/11. Sa uiti si sa nu ierti
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://rpc.technorati.com/rpc/ping
6 comments:
nu prea. sincer, ma asteptam. dar poate ca bush o arde asa de "razboinic" cu teroarea pentru ceilalti votanti, care nu sunt din mediile urbane :))
Eu ii cam dau dreptate lui Cosmin. In urma intalnirii cu americanul din North Carolina m-am convins ca cei care il sustin pe Bush sunt "prosti, da' multi". Tipul (student la teologie, ceea ce ar trebui sa-i confere o atitudine republicana), il considera pe Bush prea prost sa conduca o tara. Dar cand se intoarce acasa, in satucul lui de munte, se intoarce in mijlocul unora dintre cei mai ferventi sustinatori ai lui Bush.
daca ma apuc sa comentez 9/11 iar imi spuneti ca sunt o conserva conservatoare
ba comenteaza, ca poate starnim o dezbatere utila
9/11... iar simt ca tre' sa-ti atrag atentia ca te afli in New York, si nu in America. New York nu este America, este altceva, acolo sunt oameni a caror nemultumire fata de guvernul federal vine dinainte de 9/11; in plus, fiind locuitorii orasului american cel mai "non-american" din state, NY-erii au o aversiune imensa fata de dabaliu si clica lui; dupa 9/11, new yorkerii nu au devenit americani, ci s-au solidarizat in a deveni new yorkeri; ei considera ca 9/11 nu e vina lor, si intr-un adevarat spirit stangist inteleg de ce li s-a intamplat tocmai lor, si inteleg si partea adversa.
Atitudinea lor e foarte sanatoasa - sa uiti, pentru ca numai dupa ce uiti poti sa reincepi sa construiesit; - si sa nu ierti, sa nu il ierti pe bush&co pentru cacaturile pe care le-a facut si le face.
Sincer acum, doar nu te asteptai sa iasa in marsuri pe strazi, sa wave around the american flag si sa isi puna copiii sa se taie cu cutitul pe fata sau ceva?
Alex... hai sa nu simplificam/ridiculizam situatia si nici sa nu ii ingrosam contururile. Intre timp, discutiile mele cu NY-erii despre September 11 au continuat si se pare ca situatia este mai nuantata decat credeam. Pe de o parte sustin in continuare scenariul pe care l-am creionat in post, pe de alta parte imi dau seama ca foarte multi dintre ei traiesc o trauma teribila. Uitarea vine pentru multi din trauma, si nu din rationalizarea politicului din spatele situatiei. O tipa de la Open Society Institute (deci the epitome of an anti-Bush organization, intrucat dl Soros o conduce, dupa cum probabil stii) imi povestea cu lacrimi in ochi felul in care un prof de al ei a vazut atacurile. Tipul statea cam pe unde stau eu acum, adica aproape de turnuri, si descrie cu foarte mult realism cum sute de oameni cadeau in genunchi la vederea norului de praf care se ridica din turnuri si asistau neputinciosi la cel mai mare dezastru pe care aveau sa il vada in toate viata lor. Culorile peisajului si reactiile oamenilor - descrise in amanunt de mai multi americani cu care am vorbit - indica, rogu-te sa ma crezi, o mare durere, inabusita si nu rationalizata, ci mai degraba cronicizata ori indesata foarte adanc intr-o carapace autoprotectiva. Aceasta ar fi explicatia secunda a reactiilor post 9/11. All in all, mi-ar placea sa nu gandim unilateral ori stereotipic. Cam atat.
Post a Comment