Tinta mea principala: EU!

E 3.01. Scriu la noul meu computer Mac, 13 inci, o micuta bijuterie tehnologica si estetica. Pentru ca l-am achizitionat - cu numai $ 1049 - am primit cadou si un IPod. De maine voi merge pe strada si voi infunda zgomotele camioanele de pe Canal Street cu Kumm si Franz Ferdinand. Incet, incep sa ma identific cu ceea ce inseamna individualismul (in sens rau) si individualitatea (in sens bun) care constituie valorile esentiale ale societatii americane. Suntem EU, cariera MEA, petrecerile MELE, emotiile MELE.

Alex ma intreba astazi daca mi-am facut prieteni de cand sunt aici. El invata in Germania, intr-o comunitate mica, intr-un program care a fost destinat sa creeze nu atat ingineri minunati, cat o micuta comunitate de elita. In State lucrurile sunt fundamental diferite. Am cunoscut oameni interesanti, am cu cine sa iau masa, cu cine sa ies la o bere, intr-un club, cu cine sa discut despre ultimul film vazut (care, btw, a fost un thriller noir). Dar prieteni? Nu cred sa am asa ceva. De fapt, cred ca putini americani au. Desigur, ne salutam intotdeauna, radem, glumim, ne povestim realizarile sau ofurile. Dar in esenta si finalmente ramanem singuri. Singuri ne (prin pronumele "noi", haideti sa intelegem the typical American student & I) construim o cariera, ne interesam de ce evenimente mai sunt organizate prin campus, ne ducem la teatre, evenimente urbane si in biblioteca. In traseele noastre zilnice intalnim oameni care ne sunt de multe ori simpatici, de la fel de multe ori utili. In New York exista milioane de microcomunitati. Pot sa fac parte dintr-una, din doua, din trei sau sa imi fac eu propria mea comunitate. Pentru ca America inseamna o pluralitate de indivizi care se intersecteaza din cand in cand. Grupul, gasca, clica, tovarasii... acestea sunt elemente ce tin de nevoia de apartenenta si de afectivitate (daruita si primita) pe care o resimt ca european. Traind in societatea de aici, alerg zilnic, fac zeci de lucruri care mai de care mai interesante. Ma cunosc mult mai bine pe mine si incet-incet nevoia de apartenenta este inlocuita de o mai limpede cunoastere de sine. Dintr-o perspectiva europeana, ma alienez. Dintr-o perspectiva americana, imi descopar individualitatea.

O poza cu mine in miez de noapte (realizata cu minunatul meu Mac), citind despre statutul minoritatilor in dreptul international incepand de dupa primul razboi mondial si pana in ziua de azi.