Ma intorc acasa in vacanta. Timp de o luna voi sta in Romania. Minus 5 zile la Roma. Plec cu gandul ca despartirea mea de New York nu este definitiva. Sau cel putin nu este de durata. La anul insa ma voi reintroduce in realitatea romaneasca pentru o perioada mai lunga. De ce imi va fi greu sa fac asta? 11 motive, off the top my head, pentru care ma voi obisnui greu cu diferentele:
1. Nu ma voi mai putea duce in biblioteca la 2 noaptea, intr-o camera de studiu numai a mea, cu internet wireless, temperatura ajustabila si scaun rotativ;
2. Nu voi putea suna campus transportation la 3 dimineata, iar ei sa trimita o masina special pentru mine care sa ma duca gratuit acasa;
3. Daca am probleme cu vreo lucrare de semestru nu voi putea sa ii dau 8 mailuri profului sa il rog sa ma ajute, iar el sa imi raspunda la fiecare in maxim 5 ore de la trimiterea lui;
4. Daca am nevoie de ajutor pentru o lucrare nu voi putea sa il sun pe TA (teaching assistant) la orice ora, pentru a putea stabili o sedinta de studiu cu el a doua zi, la orice ora convenabila mie;
5. Daca am probleme cu o lucrare de cercetare, nu voi putea sa trimit online un mesaj bibliotecarului specializat pe aria mea de cercetare, iar el sa imi indice in maxim 3 ore de la trimiterea mesajului sursele la care trebuie sa apelez si unde le pot gasi in biblioteca;
7. Nu voi avea de ales intre cele 3 feluri de burgeri vegetarieni, serviti la oricare dintre cele 8 cantine ale universitatii, toate impecabil de curate si servind zilnic alte feluri de mancare;
8. Daca observ ca nu mai am bani de buzunar, nu voi putea intra imediat pe serviciul de careernet al universitatii, pentru a obtine in scurt timp o slujba part-time (eventual 10 ore pe saptamana, nu mai mult), on campus, platita cu 10-15 dolari pe ora, si astfel sa am senzatia aceea tipic americana "daca vrei, poti";
9. Nu voi putea iesi din casa cu 45 de secunde inainte sa plece autobuzul universitatii, pentru ca inainte de asta am vazut pe net orarul exact;
10. Nu voi primi mailuri de la universitate care sa ma invite la activitati gratuite pentru a ma relaxa in timpul sesiunii: breakfast servit special pentru studiosi la 2 noaptea, sedinte de yoga, screening-uri de filme clasice la muzeul de arta moderna, shopping session la unul dintre cele mai trendy magazine din Soho, cu reduceri contractate special de catre universitate pentru studentii lor, etc, etc.
11. Nu voi putea depune o cerere de achizitie, daca nu gasesc o carte in cele 12 etaje ale bibliotecii universitatii, si in mod rezonabil sa ma astept ca respectiva carte sa soseasca in maxim 5 zile lucratoare.
Si beware, astea sunt doar detaliile legate de scoala. Si de ce pare ca scoala e altfel aici.
Monday, December 11, 2006
De ce imi va fi greu?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://rpc.technorati.com/rpc/ping
6 comments:
Cred ca cele 11 puncte pe care le enumeri fac parte din categoria "ce-as face dac-as avea un milion de dolari"... Normal c-ai prefera un Ferrari, dar lipsa lui nu ar trebui sa-ti taie placerea de-a te plimba cu masina.
Si mie imi place comoditatea, dar nu cred ca i-am dus vreodata dorul.
In plus, cu toate facilitatile pe care le-ai enumerat, tot ai avut probleme cu lucrarea de saptamana trecuta.
De multe ori, comoditatea nu face decat sa adoarma spiritul.
Intr-un fel, Alex are dreptate. Cred ca totul tine de focus, de concentrarea care te face sa te mentii on track. Nu poti nega ca lipsa comoditatilor e, la urma urmei, un dezavantaj fata de cei care au aceste comoditati :)
LOOOOL. Alex, te credeam ceva mai deschis la minte... "comoditatea nu face decat sa adoarma spiritul". Ce fel de comentariu e asta? Tu singuri spui, nu trebuie sa reinventam roata. Progresul inseamna sa profiti de gradul de dezvoltare la care a ajung sistemul in care activezi. Conditiile oferite de NYU nu sunt extraordinare. Sunt conditii normale avand in vedere felul in care este organizat sistemul aici, banii care sunt in joc, si in general intregul mecanism "platesti si stii pentru ce platesti". Facultati ca NYU au dat nastere ultimelor descoperiri stiintifice din biologie, fizica, mate si alte cele. Si profii care traiesc in pretinsul huzur a la NYU au dat ultimele lucrari de elita in drept, stiinte politice si alte cele. De ce? Pentru ca NYU i-a lasat sa-si ia un sabatic si le-a oferit accesul nerestrictionat la informatie, la baze de cercetare, la conditii materiale fara de care progresul nu poate exista. Nu Preda si Barbu fac legea in stiintele sociale din lume (as zice si numele profilor tai din Politehnica, dar nu le mai tin minte).
Ca am avut probleme cu lucrarea, asta e o chestie strict personala. Time management plus o exceptia (deadline-ul decalat) adusa regulilor existente in mod normal la NYU. In Romania nu as fi avut acces nici la jumatate din resursele la care am avut acces aici, si nici macar o cercetare originala nu as fi putut sa fac.
"Comoditatea adoarme spiritul". Asta e o fraza socialista, Alex. Snap out of it.
Acum vad comentariul tau, Cosmin. Ai dreptate; dar focusul e o chestie care nu tine de circumstante exterioare. Cum nu l-as fi avut in Bucuresti, asa nu l-am avut nici aici. Dar stiinta (inclusiv stiintele sociale) nu se fac fara resurse, asa, intr-o jungla nedefinita a spiritului.
Da. Sunt un comunist incuiat care crede ca excelenta nu sta in comoditate si nici nu poate fi creata de aceasta. Spre deosebire de tine, intr-un mod total comunist, pot sa-mi apreciez profesorii care storc cat se poate din rahatul de Politehnica chiar daca nu dau nastere ultimelor descoperiri stiintifice.
Da, sistemul educational american este de zece ori mai bun decat oriunde in alta parte. Dar asta nu pentru ca poti chema masina sa te duca de la biblioteca acasa la orice ora, ci pentru ca, din cate imi povestesti, exista respectul pentru educatie.
Banii nu aduc fericirea, dar o intretin. Amatoristic spus, cam asa ar suna morala acestui post, din punctul meu de vedere. Repet ca resursele materiale (peiorativ denumite de tine "comoditate") intretin excelenta, desi este adevarat ca geniile, ca orice accidente, se pot naste oricand si oriunde, fie ca produse ale Politehnicii Bucuresti, fie ale MIT USA. Dar nu in sporadice sclipiri de geniu rezida progresul omenirii.
Respectul pentru educatie inseamna si pompatul de bani in educatie. Lucru inteles de investitorii americani, de oamenii de afaceri americani, cu totii alumni ai universitatilor americane de succes, si care acum "pompeaza" bani in educatie. Asta pe langa banii adusi din taxe, federal loans si alte cele. Respectul pentru educatie inseamna si sa inculci in mintile studentilor ideea ca trebuie sa faca eforturi continue pentru a invata mai bine. Sa stea in biblioteca pana la 3 dimineata, daca trebuie. Si in mod firesc ca le asiguri si transportul acasa, pentru ca ei - ca inteligente - sunt asset-ul cel mai de pret pe care il ai. Respectul pentru educatie inseamna si respectul pentru student. Credeam ca o sa iei de fraza - mult mai scandaloasa - cu burgerii vegetarieni. Desi si acolo as fi argumentant ca timpul investit in procurarea mancarii vegetarieni in Bucuresti este infinit mai mare decat cel petrecut aici. Iar timp pierdut pe cautat mancare = mai putin timp investit in citit, studiu, educatie in genere.
Post a Comment