La cursul de Civil Liberties incercam azi sa gasesc un argument imbatabil pro-avort. Argumentele religioase se exclud din start. Discutam strict in termeni seculari. In principiu, avortul se practica intrucat femeile nu isi doresc o sarcina. Nu vor sa treaca prin disconfortul unei sarcini timp de 9 luni, si nici prin disconfortul cauzat de cresterea unui copil. In prezent, in tarile in care avortul este legal, este stabilit un cadru temporal destul de strict care permite sau interzice practicarea avortului. In State, de exemplu, in primul semestru de sarcina fatul nu este considerat viabil. Adica nu poate exista independent de uter. Prin urmare, drepturile femeii sunt maximale, ale fatului minimale in acest prim trimestru. In al doilea trimestru balanta inclina din ce in ce mai mult spre drepturile fatului, astfel incat avortul cere indeplinirea mai multor obligatii. In ultimul trimestru de sarcina, drepturile apartin exclusiv fatului, astfel incat mama nu mai poate face avort. Buuun.
Sa presupunem insa ca ar exista o procedura total nedureroasa prin care zigotul sa poate fi extras din uterul mamei imediat dupa concepere. Si sa fie dezvoltat intr-un mediu artificial pana in momentul in care "este nascut". De fapt, stiintific se pare ca acest lucru devine din ce in mai la indemana, desi procedura este inca foarte complicata si dureroasa. In viitor insa se pare ca lucrurile nu vor mai fi atat de dificile, iar ceea ce acum pare contrafactual, nu va mai fi asa.
Si chiar si asa, cei care apara dreptul la avort (eufemistic numiti pro-choice defenders, spre deosebire de oponenti, care sunt pro-life), sustin in continuare ca ar exista un drept inerent al mamei la terminarea sarcinii. La evitarea posibilitatii ca acolo undeva in lume sa existe un produs al propriilor celule sexuale. Pe ce s-ar intemeia acest drept? S-ar putea argumenta ca - emotional vorbind - mama ar fi foarte deranjata de prezenta acelui copil nedorit pe lume. Si nu ar fi un argument neindreptatit. Dar si eu bunaoara, ma simt extrem de deranjata emotional vorbind de prezenta anumitor persoane in jurul meu (uite, poate chiar colega mea de camera), si totusi asta nu imi da un cec in alb sa ma duc si sa o sufoc cu o perna. Practic, daca suspenzi acel criteriu al autonomiei/ dependentei de uter care exista in momentul de fata, ce argument pro-avort se mai poate formula? Caci zigotul o data aruncat in lume este fiinta autonoma. M-am aflat intotdeauna in tabara pro-avort, dar acum imi e din ce in ce mai greu sa imi apar pozitia. Bioeticieni, help! :)
Thursday, December 14, 2006
De etica aplicata
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://rpc.technorati.com/rpc/ping
19 comments:
Nu sunt bioetician insa uite parerea mea:
Avortul nu trebuie interzis deoarece provoaca un fel de isterie (uite ce s-a intamplat la noi pe vremea lui Ceausescu si sunt convinsa ca s-ar intampla si in ziua de azi... tot la otet si perii de sticle bagate pana in uter ar ajunge femeile disperate).
Avortul este absolut cea mai buna alegere in cazul in care se afla ca fatul sufera deformatii sau are vreo boala incurabila... altfel se chinuie atat parintii cat si copiii.
Avortul este miraculos in cazul unei mame care ramane insarcinata din pura greseala (se mai intampla) si viitoarea sarcina ii pune viata in pericol la cel mai serios mod.
Si nu in ultimul rand avortul este grozav ca exista pentru cazurile copilasilor de 14 -15 ani care o comit din pura prostie si sunt prea mici ca sa-si dea seama ce fac. S-a demonstrat ca nu merge nici ca acel bebelus sa fie crescut de copilas (ii distruge pe amandoi) si nici de parintii copilasului.
Ca sa nu mai spun de avortul in cazul unei mame narcotice sau al unui viol sau pur si simplu in momentul in care copilul nu este dorit. Da... exista multe femei care nu isi doresc copii si care mai apoi ii vor creste fara dragostea si afectiunea necesara si exista studii care spun ca acest fel de copii (nedoriti la nastere si neglijati mai incolo) devin infractori si pana la urma, profund marcati de o copilarie dezastroasa, isi fut viata (ca sa ma exprim asa).
Avortul tine de libertatea fiecaruia de alegere. Stiu ca sunt studiile care demonstreaza ca fatul este de fapt o mini fiinta umana inca din a 2a luna, ca cine ii apara lui drepturile... Si mai stiu ca exista situatii cand este mai bine si pentru fat si pentru mama sa se poata avea aceasta optiune.
Ca eu nu stiu daca as putea recurge la ea... asta e alta treaba. Dar daca mi s-ar fi intamplat la 16 ani sa raman gravida si avortul ar fi fost interzis cred ca tot la otet as fi ajuns oricat de open minded ma stiti si oricat de desteapta as fi (nu ma complimentam singura).
Mi se pare ca drepturile omului in cazul avortului ar trebui sa se indrepte mai mult spre mama decat spre acel copil nenascut. Altfel care ar fi solutia? Sa supraaglomeram orfelinatele? Sau ca parintii sa-si asume raspunderea asupra greselii lor? Si daca nu pot sa faca acest lucru?
Chiar daca mama nu mai naste propriu-zis fatul, cineva trebuie sa-l creasca dupa. Si revin aici cu teoria copiilor nedoriti. O carte scrisa de doi economisti care explicau anumite fenomene sociologice din SUA din punct de vedere statistic expunea o teorie foarte interesanta. Anume ca la un mom dat acum vreo 20 de ani cred, infractionalitatea era la cote alarmante in USA. Aceasta infractionalitate a cunoscut o panta descenta intr-un timp destul de rapid, ajungand la un nivel normal in urmatorii cativa ani. S-a zis ca datorita imbunatatirii situatiei economice etc. Acesti oameni argumentau ca totul a pornit de la o cucoana care a castigat procesul impotriva statului american cu privire la avort. Practic ea a castigat dreptul de a avorta. Situatia e in felul urmator: generatie infractionala era formata din oamenii maturi care initial au fost feti nascuti in timpul prohibitiei si nedoriti. Psihologicul intervine aici: nedoriti => creste nivelul de agresivitate. Scaderea infractionalitaii a inceput cu primele generatii de adulti ai caror parinti au beneficiat de dreptul de a avorta.
Sustin ca nu e chiar atat de simplu, adica mama nu mai se chinuie cu sarcina si deci nu mai are dreptul sa decisa daca genele ei pot trai sau nu. Din nou trebuie privit nu prin prisma eticii ci prin cea a psihologicului. Cum ar afecta acest prunc eprubetat (sa cum ar fi el) atat pe mama cat si pe el. Deoarece daca mama nu-l doreste, tatal nu-l doreste nu ii va fi niciunuia bine. Si nu ma bag in problematica financiara (ca sa cresti un copil ai nevoie de bani).
Ok... end my case... poate am vb mult pe langa dar toata problematica avortului m-a preocupat destul de mult si deci am avut mult timp sa ma gandesc la ea. :)
Subiectul mi se pare delicat si din mai multe motive ma feresc sa formulez o judecata pro sau contra ce cu siguranta ar fi afectata de convingerile mele. Totusi, argumentul pe care il aduce myMurphy impotriva avortului [anume posibilitatea de a creste fatul in afara uterului] mi se pare chiar puternic. Problemele sociale pe care aceasta atitudine le-ar crea sunt irelevante. Sa decizi asupra vietii unei fiinte [viitor] umane doar privind problemele pe care ea le-ar crea e cel putin ciudat. Intr-un TED talk, un tip vorbeste despre prelungirea vietii oamenilor eventual pana la nemurire. Suna stupid poate, dar cine stie, poate nu e chiar asa. Ce te faci cand o sa traiesti 200 de ani si o sa ai aceeasi natalitate? Ce te faci cu surplusul de populatie? Raspunsul e foarte simplu si e de fapt o alta intrebare... De ce sa decizi tu pentru ei? De ce sa te gandesti tu cum sa le rezolvi problemele? Aceleasi intrebari ti le poti pune si in cazul unui fat... Nu-l vrei, foarte bine... Da' de ce sa decizi tu pentru el?
Problema pe care o ridica argumentul Corrinei poate fi redusa la: "ce este bine: avortul ce rezulta intr-un fat mort, sau cel ce rezulta intr-un fat viu si cu o viata inainte?"
@penny - stiu ca in momentul de fata interzicerea avortului este o tampenie majora; se intampla pe scara larga in America Latina si starea se sanatate a populatiei este semnificativ inrautatita; toate categoriile de care vorbesti sunt categorii care, in termeni legali, au un standard of proof foarte scazut pentru a dovedi ca au dreptul la avortul (adica no sane doctor would refuse it to them, chiar si in tarile in care avortul in general este interzis); eu incercam sa stabilesc un standard, o intemeiere pentru avort in cel mai larg sens
"avortul tine de libertatea fiecaruia de a alege" - corect, atata timp cat fatul este al tau, adica in primele 3 luni de sarcina, in prezent, in nici un moment in viitor; asta este dilema.
argumentul cu orfelinatele mi se pare insa intr-adevar viabil; pentru stat, avortul este cea mai putin costisitoare metoda, iar ceea ce va putea fi posibil in viitor (cresterea zigotului in afara uterului inca de la conceptie) va ramane pentru multa vreme foarte scump; deci, economic vorbind, avortul va fi multa vreme politica aleasa de stat.
interesant argumentul statistic al celor doi economisti; se bazeaza pe un caz celebru, anume Roe v. Wade; s-au scris tomuri intregi pe marginea lui; dar chiar si asa, este greu sa intemeiezi un principiu universal in asta, caci lucrurile tin si de factori externi.
practic, ai pus punctul foarte bine pe "i". tu zici ca trebuie discutat din prisma psihologiei, nu din prisma eticii. asta e falia unde psihologia si filosofia fall apart. legea nu poate fi intemeiata in psihologie, asta e buba. legea cere niste principii de start independente de orice varietie psihica. asta trebuie cautat. hehe, stiu ca putem discuta for ages despre asta, ca suntem vajnici reprezentanti ai cate uneia dintre tabere.
@plug - problemele sociale nu sunt irelevante; daca legea se intemeiaza intr-adevar intr-o abstractiune, efectele ei trebuie sa fie reale si palpabile; iar aici economia, mai degraba decat sociologia, ne arata ne neajunsurile unei legi. daca fatul ar putea fi extras din uter si crescut in eprubeta, ulterior de catre parinti adoptivi sau de catre stat, asta ar fi un incentive pentru sex neprotejat si implicit pentru copii, ceea ce economic ar cauza o povara excesiva statului.
"de ce sa decizi tu pentru fat" - dar de ce sa decida statul/ medicul pentru fat? daca intri in discutii cu privire la decision-making, abstractizezi discutia, fara a fi gasit acel principiu initial care sa legitimeze avortul.
"ce este bine: avortul ce rezulta intr-un fat mort, sau cel ce rezulta intr-un fat viu si cu o viata inainte?" - asta e gresit spus, prin avort trebuie sa se inteleaga exterminarea/ suprimarea fatului; nu te juca cu cuvintele ca sa castigi ilicit un avantaj :)
Daca situatia aceea ipotetica devine reala, dreptul inerent al mamei de terminare a sarcinii vine din faptul ca fatul ala nu apare asa, din pamant, ci vine din niste celule, care apartin cuiva; mie mi se pare normal ca mama sa aiba toate drepturile asupra fiecarui atom care-i formeaza corpul, inclusiv asupra celulelor sale sexuale, precum si a rezultatului lor; si apoi, legat de disconfortul emotional - una e sa te enerveze colega de camera, pe care nu e bine sa vrei sa o sufoci, si alta e sa ai pe constiinta un copil pe undeva prin lume; daca cu colega de camera rezolvi relativ usor (te muti sau o muti pe ea din camera) si ti-a iesit din minte, cu copilul e o relatie mult mai intima care nu dispare asa usor si care poate sa impiedice dreptul fundamental al individului asa cum este el set forth in constitutia US - si anume dreptul la fericire.
Mai e inca o chestie - poate ca daca dispare disconfortul legat de uter, atunci responsabilitatea ar trebui sa se mute catre ambii parinti, pentru ca subliniez - fatul ala nu rasare din pamant.
Nu intentionam sa castig un avantaj, ci doar sa expun dilema etica. In continuare, cadrul in care discut este situatia ipotetica in care fatul poate supravietui normal si in afara uterului dupa primele ore de viata. Consider ca nu trebuie sa ne preocupe problemele sociale pe care le poate ridica o astfel de situatie (suprapopulare, situatie economica precara, etc). Am incredere ca societatea este un sistem stabil, autoreglabil, care confruntat cu astfel de probleme va sti sa raspunda intr-un mod care sa-i asigure existenta. Ca tot ma ocup de spatiu, suprapopularea ar putea fi (si este) un incentive pentru explorarea si colonizarea planetelor. Solutii exista (deocamdata nu prea exista problema).
Dreptul mamei de care vorbeste Gioco si pe care intr-o oarecare masura il sustine si Corrina, este doar varianta legalista a lui "Eu te-am facut, eu te omor...". Nu cred ca o asemenea atitudine poate fi considerata, intr-o oricat de mica masura, etica.
Sunt convins ca ipoteza in cadrul careia discut se va transforma la un moment dat (50-100 de ani) in realitate si, fara sa fie costisitor, o mama sa poata alege intre a avorta si a-si lasa celulele intr-o eprubeta pentru a fi crescute de altcineva. In acel moment, mai poate fi pusa problema alegerii? Daca da, care ar fi argumentul etic (nu social, nu economic, nu politic)?
Etica nu este nici atitudinea de genul... eu te-am facut si eu sunt obligata sa te accept, chiar daca nu vreau, chiar daca nu pot. Oricum ai lua-o nu exista o cale etica prin care sa rezolvi aceasta problema deoarece exista, au existat si vor exista doua parti: cei pro viata copilului no matter what si cei contra.
Sunt total de acord cu gioco in ipoteza pe care o lanseaza... daca mama nu mai suporta sarcina si nasterea propriu-zisa atunci ambii parinti ar trebui sa aiba acelasi drept de decizie. Deocamdata mamele au un avantaj datorat celor 9 luni.
Totusi aceasta chestie cu eprubeta imi da de gandit... mi se pare o solutie de compromis, foarte slippery, if i may say so. Se stie ca din punct de vedere psihologic copilul isi dezvolta anumite trasaturi inca din uter. Este acea viata psihica prenatala, descoperita relativ recent. Copilul isi poate forma preferinte, trasaturi de caracter si chiar o afectivitate deosebita, fiind inca in uter. Daca el nu mai are acel mediu considerat de Freud starea perfecta si ideala (spre care omul tinde toata viata sa - si de aici preferam pozitia fetala in somn sau in stari de frica si spaima) se mai poate dezvolta ca omul pe care in cunoastem noi astazi?
Apoi se stie ca pentru unele mame (inclusiv a mea), sarcina reprezinta poate cea mai fericita perioada din viata. De ce sa le iei acest drept. Sau eprubetarea va fi tot un drept pe care poti sa alegi sa beneficiezi sau nu? Tocmai aceasta sarcina creaza atasamentul acela atat de cunoscut intre copil si mama.
Si Alex... pot sa te contrazic... pentru orice fel de problema dezbatuta (fie ea doar teoretica), nu ai cum sa ignori socialul si influentele mediului social si ale societatii. Societatea nu este perfecta si nu are raspunsuri pentru orice... sau cel putin nu raspunsuri etice. Da-mi voie sa-ti dau ca exemplu China... pana se vor coloniza planetele cate fetite chineze vor muri datorita acelei legi? Cate femei vor suferi in urma avortului obligatoriu? Uite... alta tema pentru etica: avortul obligatoriu dupa al 2 lea copil. Chinezii, un popr care intr-o situatie disperata de suprapopulare au hotarat sa recurga la avort ca mijloc de salvare.
Ah da... ca uitam. Nu este atat de simplu sa alegi intre a avorta si ati lasa ouale intr-o eprubeta pentru a putea fi crescute de altii. Practic acelasi lucru este si astazi doar ca sub alta forma si implica sarcina. Poti sa parasesti copilul. Ideea este aceeasi: aceea de parasire, de abandonare a unei parti din corpul tau, din psihicul tau, din genele tale. Alex... ti-ar conveni sa stii ca exista in lume 3 copii care sunt ai tai dar pe care i-ai abandonat la un anumit punct? Te intreb pe tine pentru ca practic o data cu intrarea eprubetelor in scena, femeia devine egala cu barbatul si are aceleasi drepturi. Femeia de atunci nu se va deosebi cu nimic fata de tine acum. Tot niste celule care in urma actului sexual au fecundat/au fost fecundate si care vor da nastere candva unui prunc, cu ochii tai, cu zambetul tau, poate cu preferintele tale pentru sah sau pentru spatiu. Ti-ar conveni? Cum te-ai simti? Ai putea face fata ideii ca in lume sunt parti din tine pe care nu le vei cunoste, pe care oricum le iubesti (ca deh... asa suntem programati) si care te-ar putea implini?
Faptul ca duminica dimineata in timp ce-mi beau cafeaua gandul ca pe undeva prin lume sunt trei copii care-mi poarta celulele, dar despre care nu stiu nimic, imi provoaca o usoara incruntare sau poate un inceput de indigestie nu-mi da nici un drept sa le iau viata. Poate ca Vadim nu doarme noaptea la gandul ca sunt unguri in Ardeal, dar asta nu-i permite sa-i transeze. Confortul meu psihic nu poate fi pus inaintea unei vieti care in ipoteza noastra incepe inca din momentul conceperii. Nu poti pur si simplu sa-ti omori problemele ca pe tantari: ma deranjaza, il omor.
Dupa 200 de ani de mecanica newtoniana a venit un nene de la magazinul de inventii si a zis ca nu e bine. Teoriile sunt doar teorii, si pana si Einstein a recunoscut ca Relativitatea e doar o caramida intr-o noua constructie. (1). Murphy (not mine) spune ca atunci cand ai un ciocan, toate lucrurile din jur iti par cuie(2). Din (1) si (2) concluzionez ca o teorie a psihicului prenatal 1.este doar o teorie ce poate fi revolutionata oricand 2. poate sa fie construita numai din dorinta unora de a avea o astfel de teorie (inclusiv aparitia "cuielor"-dovezilor) fara a avea un fundament real i.e. existenta psihicului prenatal. Iar daca ar exista psihicul prenatal, iar psihologii i-ar descoperi o cat de mica parte a mecanismului lui de functionare, problema fetusului in eprubeta s-ar sfarsi, pentru ca psihologii ar putea simula viata intrauterina.
Daca pentru mama sarcina reprezinta perioada cea mai fericita a vietii, de ce ar mai avorta? Nu se pune problema inlocuirii mamelor cu eprubetele, ci a fetusilor morti in urma avorturilor cu copii vii.
Ceea ce se intampla in China este trist. Pentru ca politicul alege calea cea mai putin costisitoare. In locul educatiei sexuale si a educatiei in general, prefera sistemul parului. Educatia si democratia a facut din statele europei de vest tari de pensionari cu un spor natural (paca asa se numeste) puternic negativ.
Concluzionand, argumentul starii de bine (psihic) a parintilor cedeaza in fata pretului ce trebuie platit pentru ca aceasta sa fie obtinuta, i.e. o viata de om. Argumentul grijei fata de o dezvoltare sanatoasa a copilului in eprubeta cedeaza in fata stiintei care a ajuns deja in stadiul in care este suficienta ideea (implementarea ei vine aproape de la sine). Argumentul chinez cedeaza prin prisma lipsei de generalizare - exista solutii mai bune de a controla suprapopularea decat avortul obligatoriu.
@alex rosu - intr-adevar in dreptul la proprietate poti cauta un temei pro-avort general valabil; asta ar legitima insa "eu te-am facut, eu te omor" , cum zice plug, caci dreptul de proprietate asupra celulor ramane acelasi chiar daca celule sunt in stare de zigot, de fat, ori de copil; totusi, cred ca poate fi elaborat un fel de drept de proprietate limitat, asupra genelor, in fine, macar un drept de decizie, dar e foarte slippery slope argumentul
@plug - argumentul economic si social nu poate fi niciodata exclus; am discutat mult despre asta la drept; nu poti tine in aer principii, caci legea e facuta sa aiba efecte in concret; ca sa citez o mostra de jurisprudenta din criminal law, "the law should not be the product or slave of logic or intellectual hair-splitting, but must serve broader normative purposes in light of its social, political and economic role"
@both penny and plug - asa ca, in conditiile in care schema de care vorbeam devine aplicabila, avortul nu va mai avea un temei etic, iar legea nu va fi intemeiata in logica, ci in practica, si - parere a mea - avortul va ramane legal, din ratiuni economice, sociale si nu in ultimul rand din pricina unei practici/ traditii intemeiate in raison d'etre al individualismului liberalist care domina modul nostru de a gandi in prezent (si aici intra toate argumentele cu raspandirea genelor, confort psihic, drept de proprietate, etc). dar cu timpul, asa cum spunea si plug, societatea se va autoechilibra.
Abordarea care mi se pare foarte simpatica e cea a lui JJ Thompson. Ca sa nu apuc sa dau acum referinte ultra-academice, am cautat (si gasit) experimentul ei mental pe wiki.
Here it is!
http://en.wikipedia.org/wiki/Violinist_(Thought_Experiment)
Si cum in caz ca nu mi se permite sa dau linkuri, iti voi propune doar sa cauti despre experimentul mental cu violonistul. Hihi!
p.s. Argumentul la care am facut aluzie in post-ul de mai devreme are ca asumptie faptul ca fetusul e parte din mama. Altfel, e cam greu sa mentii un punct de vedere (liberal) cu privire la lucruri care nu fac parte din "tine" (in sens larg).
Ma mai gandesc si revin.
Argumentul social si economic este (teoretic) exclus de cel umanitar. Hitler aduce argumente economice si sociale extrem de puternice cand ordona exterminarea handicapatilor. Faptul ca medicina reuseste sa prelungeasca viata de la un 60 de ani la 80-90 de ani reprezinta o povara pentru societate si economie. Nu trebuie sa reamintesc ca in Romania, care nu e chiar asa "batrana", un tanar "tine in spate" ceva mai mult de un pensionar. Cu toate astea, batranii nu sunt lasati sa moara doar fiindca asta ar sugera economicul.
Nu ai cum sa judeci problema nici din punct de vedere exclusiv umanitar dar nici exclusiv socialo-politico-economic. Pentru ca nu ai cum! Este o dezbatere mult prea complexa si contine numeroase fatele pentru a putea fi dat un verdict (chir si etic) tinand cont de o singura parte si neglijandu-le pe celelalte. Argumentul cu batrnii nu mi se pare valid deoarece nu asociez batranii cu copii. Ca sa omori batranii ar trebuie sa recurgi la pastile, pusca... la ce? Nu are sens. In fond copilul in prima luna de prenatal este o adunatura de celule. Nu a apucat sa traiasca. Si daca ar fi sa traiasca chinuit, intr-un orfelinat (ma gandesc la orfelinatele existente l a noi) sau intr-o familie care sa nu il iubeasca.
Anyway... eu voi aduce aceleasi argumente: exista cazuri in care avortul este un rau aproape necesar. Nu le mai enumar. Iar China era doar un exemplu dus la extrema care sa-ti arate ca un popor a considerat ca avortul este necesar.
Toata teoria cu viata prenatala este foarte valida si acceptata de psihologi. Si nu este chiar atat de noua. Daca Freud o discuta inseamna ca are deja 100 de ani. Banuiesc ca psihologia nu va fi revolutionata in urmatorii alti 100 de ani si ca aceasta teorie nu va deveni a load of crap.
Si la sfarsit, eu ca femeie consider ca avortul trebuie lasat ca alternativa no matter what deoarece pur si simplu exista cazuri in care este... hai sa zicem mai sanatos. Iar etica nu are nici o legatura cu ce simte o mama in momentul unui avort, in momentul unei abandonari sau in momentul unei decizii de pastrare a copilului.
@Diana: Violonistul lui Thompson este un argument pentru avort in situatia actuala. Daca transpunem violonistul in cadrul ipotetic in care am discutat, el sta bine mersi legat la aparate 9 luni, iar tu, pentru ca muzica pe care o interpreteaza la Stradivariusul pe care i l-ai dat din gresala te face sa te simti prost, te duci sa-l deconectezi.
Sunt total de acord cu ce a spus Corina. Avortul nu va mai avea temei etic (in momentul aparitei alternativelor) insa va trebui pastrat deoarece face parte din drepturile tale individuale sa alegi. Cat despre societatea care se va auto echilibra... dati-mi voie sa fiu sceptica.
Si... alex.. uite o situatie pentru care etic vorbind avortul ar trebui sa ramana ca solutie oricand: Violul.
@plug - mai e o problema; tu sustii ca fatul este viu inca din momentul fecundarii ovulului, sau cel putin asa pare sau pui problema; insa - inainte ca fatului sa i se dezvolte cat de cat creierul (ceea ce cred ca se intampla destul de tarziu) nici nu se pune problema de viata; vorba lui penny, oricat de crud suna, vorbim de o adunatura de celule...
Post a Comment