Ganduri sangeroase

"I care about human rights and all that shit... Now, don't get me wrong. But if I were a serial killer, I'd be Mickey and Mallory Nox". Azi noapte putin mi-a lipsit sa provoc valva in presa americana. "Romanian Student Murders American Roommate in Cold Blood". In loc sa invat, asa cum imi propusesem dupa ce ma despartisem de Andreea, Alina, Radu & co. (Washingtonieni veniti la NY ca turisti sambata, adica atunci cand pur si simplu nu mai ai loc in metrou; bad idea, guys). M-am dus acasa si am terminat vizionarea superproductiei "Natural Born Killers". Un film extrem de dulce, romantic, senzual, si plin de umor. Cam sangeros umorul, ce-i drept, dar parodic si inteligent. Era cam ora 1. Mi-am zis sa ma culc vreo 5 ore, sa ma trezesc de dimineata, si sa ma apuc intr-un final de studiu. Probabil intreaga violenta vizuala la care asistasem m-a facut sa adorm linistita, chicotind impacata la inutilitatea existentei, si visand la clipe mai romantice, la roadtrip-uri si alte dansuri.

Cred ca am dormit vreo 3 ore, pana cand in apartament a intrat una din colegele mele de vietuire, beata moarta, urland ca din gura de sarpe ca nimeni nu o iubeste, plangand si dand cu pumnii in pereti. Ea in general e o fiinta mai zgomotoasa - e vorba de Pascale, pentru cei care au avut onoarea sa imi cunoasca colegele de apartament. Si dupa cum bine stiti, eu nu am un perete la camera. Adica am vreun metru jumate de perete (si ala fals) lipsa. Why? Pentru ca apartamentul sa fie considerat de 3 camere in loc de 4 si sa se plateasca mai putin impozit pentru dansul. Asa ca oricum in general aud si cand cineva bea un pahar cu apa, daramite cand simpatica mea colega vine acasa urland. Ei bine, timp de patru ore, doi vecini de palier au incercat sa o potoleasca, toata lumea susotea in jurul ei si incerca sa o calmeze, ea cand radea, cand plangea, cand spunea (well, urla) ca nimeni nu o iubeste. Timp de patru ore!!!!! Saracii baieti de vizavi incepusera sa ii spuna povesti si sa ii faca declaratii de dragoste, iar ea continua sa urle (a vorbi tare este prea delicat pentru prestatia pe care o facea). Eu ma foiam si ma intorceam pe toate partile, ascultam muzica clasica la IPod, si in general ma gandeam cat sa mai indur inainte sa o ucid pur si simplu. De fapt, mi-ar fi placut sa ii indes sosete ca sa taca. Eventual sa se sufoce si sa crape. Ar fi fost mai frumos.

Slava Cerului ca semestrul urmator pleaca un semestru in Italia. Sa ii cante italienii serenade si sa o seduca in masa, poate incet-incet ii va pieri glasul.