Dialogul darama (bariere!)

Am vazut aseara Brokeback Mountain - cu intarziere mare fata de premiera si controverse, stiu. Pentru prima data mi-a parut bine ca o creatie artistica este tezista. Poate nu se vrea a fi astfel, Ang Lee (regizorul) gandindu-se probabil exclusiv la transpunerea pe pelicula a povestii lui Annie Proulx, dar filmul e clar un manifest pentru toleranta si pentru diversitate. Multi comenteaza asupra neajunsurilor artistice ale filmului; ca personajele nu sunt suficient conturate, ca actiunea e abia schitata, ca intreaga productie e prea cuminte. Putin conteaza toate astea.

Pe scurt, o poveste de dragoste intre doi barbati, mai mult decat atat, doi cowboy americani, deci teoretic intruchipari ale masculinitatii americane de preerie. Cei doi petrec in tinerete o vara impreuna, muncind undeva in muntii idilici din Wyoming la pazit de oi. Incet prietenia lor se transforma intr-o poveste de dragoste, dragoste ce va dainui, zbuciumata si sufocata (de prejudecatilor protagonistilor, de prejudecatile societatii, de mersul vietii) timp de 20 de ani. Moto-ul "dragostea e o forta a naturii" se potriveste perfect lui Brokeback Mountain.

Filmul e - dupa parerea mea - foarte bine realizat, curat, puternic, cu o muzica superba, cu personaje asemenea unor rani vii, tacute si suferinde, dar foarte articulat realizate. Ce e mai important este ca reuseste sa arate ca iubirea e la fel de naturala si de curata, indiferent daca se petrece intr-un cuplu homosexual sau intr-unul heterosexual. Face lucrul asta cu multa delicatate si sunt curioasa daca ar exista vreun om care sa poata parasi sala de cinema fara cel putin cateva prejudecati spulberate. Am zis ca doar incredibil de prost sau foarte nesigur pe propria sexualitate sa fii, si sa poti face misto de Brokeback Mountain sau sa poti sa pleci din sala de cinema injurandu-i in continuare pe cei altfel decat tine.

Si totusi citeam pe internet ca romanii au avut exact acest comportament porcin in salile de cinema, la premiera filmului. Si mi-am amintit atunci de rezultatele studiului ORICUM & British Council. Care sa fie problema? Lipsa de educatie? Anacronismul? Cei mai inversunati dusmani ai homosexualitatii i-am gasit in randul liceenilor si studentilor scoliti, din marile orase ale Romaniei. Ce sa te mai astepti atunci de la cei 49% din romani care traiesc in mediul rural?

M-am intrebat ce trebuie facut. Discutie, discutie si iarasi discutie. Dezbatere publica. Tin minte ca dna Tatu a avut o serie de emisiuni in care discuta problematica homosexualitatii. Probabil majoritatea covarsitoare a romanilor aveau tendinta sa schimbe canalul. Si totusi mi-am convins familia sa priveasca emisiunile pana la capat. Am avut atunci o lunga discutie cu mama, in care am reusit sa o fac sa renunte la cateva prejudecati, ba mai mult decat atat, sa discute si cu colegii ei de serviciu si sa incearca sa ii lumineze oarecum si pe ei. A fost un progres. Oamenii se tem de ceea ce nu cunosc. Discutii publice mature si lucide, cu homosexuali si heteresexuali totodata, cu psihologi si doctori, cu intelectuali si formatori de opinie, samd. Cred ca a venit vremea ca societatea romaneasca sa-si vindece cateva din paraliziile de mentalitate. Now!