Vacanta la Roma

Am vizitat si Roma... Plecata cu mama pentru un weekend prelungit la Roma, am avut parte de una din cele mai faine vacante din ultima vreme. Zbor ieftin, cu Sky Europe, de pe aeroportul statie de autobuz Bucuresti Baneasa spre Roma Fiumicino Airport. Intalnit in aeroport cu un vechi coleg de la ECLA, nice chat si mare mandrie de cetateni europeni. Un pic trista la vederea claselor sociale care paraseau in mase societatea romaneasca spre a o popula pe cea italiana... Vorba politistilor de frontiera de pe aeroport la vederea variilor personaje care plecau spre Roma: "Noi ii lasam acum, ce sa le facem, sunt europeni... se intorc in doua saptamani... de data asta insotiti de politie si direct pe Otopeni". La Roma am ajuns la hotelul nostru mititel si inghesuit, cu tapiterii foarte elegante si mobila stil secol 18, nu inainte de a da nas in nas cu romanii din zona garii Termini, ce isi faceau veacul pe acolo intr-un mod mai mult sau mai putin legal. In prima seara am vizitat o tratoria tipic italiana, numai buna de chefuri prelungi cu vin si bruschetta... Zgomot si molto parlare italiono... Buona sera, signorita!

O zi intreaga am dedicat-o vizitatului Vaticanului, o mica minune artistica a lumii si totodata intruchiparea opulentei papale in toata splendoarea ei. Vicarul lui Dumnezeu pe pamant care a pus in slujba lui povesti, imagini si legende pentru a controla secole de-a randul umilii supusi ai lui Dumnezeu. Istorie nefictionala pe viu, iar artistic vorbind mare savoare. Camerele lui Rafael, Capela Sixtina care te lasa de-a dreptul inmarmurit si evident pinacoteca Vaticanului. Nu poti sa nu tresari cand vezi "pe viu" opere de arta perfecte, legendare, aproape de poveste, despre care o viata intreaga ai citit/ ai auzit/ ai tesut mituri. Scoala din Atena, Pieta, Facerea omului... Si mai ales Caravaggio, pe care l-am urmarit ardent prin toate bisericile Romei. In continuare, ramane italianul meu favorit. Mama a intrat pentru prima data intr-o biserica catolica, ba pe deasupra in cea mai mare biserica a lumii... Basilica San Pietro. Eu insami am ramas tablou cand am vazut o imensitate de marmura sculptata in zeci de siluete si decoratiuni, totul ducandu-te spre Mormontul Sfantului Petru, inconjurat de faimosul Baldachin al lui Bernini. Am urcat pe jos vreo 330 de trepte (plus echivalentul a inca 250 cu liftul) si am admirat Roma din Dom, iar seara ne-am ratacit voit pe labirintul de stradute ale Romei, cu gelaterii, motociclete, scutere, Fiat-uri vechi, temple romane, tratorii, osterii, italieni oachesi, turisti britanici, piatra cubica sparta, lumini, plante mediteraneene, arome de busuioc si vin dulce, legende romantice, fantani rasarind de niciunde, piete publice si unghiuri, biserica langa biserica, una mai monumentala ca alta.

O alta zi am petrecut explorand Roma antica, cu temple pagane, arce triumfale, amfiteatre gigantice si parfum imperial. Ianuarie nu e sezon turistic, si totusi turistii misuna ca furnicutele prin Forul Roman, prin gradinile plini de portocali ale lui Nero, pe strazile noroioase brazdate de ruine vechi. Roma ca oras e foarte murdar, mai murdar decat Bucurestiul, mai murdar decat multe capitale europene, dar italienii raman veseli, lipsiti de griji, si galagiosi, de parca Roma inca ar fi centrul lumii, iar ei stapanii seducatori ai Europei si Africii. Au buticuri de moda, intr-un perimetru minuscul se dueleaza Versace, Prada, Armani, Ferragamo si alti designeri cu pretentii, ei dau tonul dezmatului european, ei sunt lascivi si mondeni, ei savureaza cel mai bun espresso din lume si sunt indiscutabil maestrii bucatariei italiene. Roma e istorie si placere, e desfatare si incordare totodata.

Ne-am intors acasa cu o durere surda in picioare, dupa un maraton de trei zile, insa foarte multumite ca am bifat inca o destinatie pe lista vacantelor mama - fiica din ultimii doi ani.

Pentru imagini, click pe poza!

Vacanta la Roma