Dintr-un articol hotnews and aflat ca 2% din locuitorii adulti ai planetei detin peste 50% din averile individuale din lume. Studiul initial a fost facut de WIDER (World Institute for Development Economics Research of the United Nations University (UNU-WIDER)). Evident ca aici intra in peisaj si topul Forbes cu miliardarii planetei. Interesant e ca magnatul mexican Carlos Slim, despre care scriam intr-un post mai vechi, a urcat pe locul doi si se apropie vertiginos de indestructibilul Bill Gates. Studiul asta m-a facut insa sa ma gandesc la ce inseamna acumularea de capital, atat pentru societate, cat si pentru piata.[***]
Din punct de vedere al dreptatii sociale - chiar si asa cum e vazuta ea de libertarieni, caci si Nozick vorbeste de exemplu de privari de capital care sunt rezultante ale mecanismului pietei, si care sunt totusi atat de grave, incat socheaza constiinta - rezultatele studiului arata clar ca situatia este in neregula. Oricat de prost ma pricep la economie, chiar si din punct de vedere al eficientei pietei, lucrurile nu sunt in regula atunci cand prea mult capital e concentrat in mainile unui numar prea mic de persoane. Ma intreb insa cum se poate remedia situatia, mai ales avand in vedere ca viziunea laissez-faire inca domina in cercurile celor mai inalti decidenti.
Si totusi, ma uitam peste niste cazuri decise la Curtea Suprema a Statelor Unite si pana si in SUA - patria-muma a laissez-faire-ului - statul intervine (chiar brutal!) in cazul acumularilor de capital. Spre exemplu, in Hawaii Housing Authority v. Midkiff (1984), statul a luat din proprietatea privata a 70 de persoane (care detineau peste jumatate din teritoriul Hawaii-ului), evident cu "justa compensatie" (evident ca nu atat de justa pe cat s-ar crede), spre a da respectivul teritoriu unui numar mai mare de persoane private, pentru a-l dezvolta. Iar Curtea Suprema a Decis ca respectiva lege este constitutionala. La fel s-a intamplat si in Kelo v. City of New London (2005), unde in scopul binelui public (crearea de job-uri, dezvoltare), statul iarasi a confiscat proprietate privata. Stiu ca sunt multe diferente intre cele chestiuni, dar totusi mi s-a parut interesant ca o asemenea intruziune in "Mariile-lor" proprietate privata si capital privat se petrece tocmai in SUA.
Thursday, April 12, 2007
Acumulari de capital
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
Din pacate cel de-al doilea caz pe care l-ai citat ar putea fi mai degraba un contraexemplu unde statul CT a luat proprietatea de la detinatorii de drept (inclusiv casele pe care le mostenisera din generatie in generatie) argumentand ca erau prea saraci pentru a dezvolta ceva care sa scoata bani pe acel teren. Cam cinic, nu?
cred ca ai dreptate. m-am uitat mai cu atentie la fact pattern. oricum, intrebarea de baza ramane daca statul are dreptul sa intervina in proprietatea sau capitalul privat legitim acumulate pentru a servi "un bine public" mai mare.
Mai inspaimantatoare decat acumularea de capital mi se par masurile pe care le-ai numit. Treaba cu despagubirile nu miroase niciodata a bine, in fapt tare-mi pute a fondul proprietatea...
lool... se pare ca, in primul caz, despagubirile chiar au fost "pe bune". oricum, parerea mea este ca anumite mecanisme regulative trebuie sa intervina in cazul unor anomalii ale pietei (vezi legea anti-trust, concurenta neloiala, etc - astea fiind probabil cele mai putin controversate).
Post a Comment