Piedici si inegalitati

Photo: Erik Eckholm pentru NY Times

In New York Times-ul de ieri a fost un articol foarte interesant si foarte convingator scris despre trista veste ca in statele cele mai sarace din SUA mortalitatea infantila a crescut vertiginos in ultimii doi ani. ONG-urile care dezvolta diverse programe de dezvoltare in comunitatile cele mai sarace din aceste state, comunitati alcatuite in mare parte (cum altfel!) din minoritati (in special negri si hispanici) leaga acest trend alarmant de taierea fondurilor in programe de tip Medicaid (servicii de sanatate pentru saraci) si alte programe de asistenta sociala. In acelasi timp, unul din reprezentantii statului sustine ca minoritatile sunt acelea care "nu cauta" programele de asistenta sociala si sanitara. Asta mi-a amintit de o replica venita din public ce mi-a intrerupt brutal prezentarea pe care am tinut-o vineri in cadrul Romanian Conference de la Columbia University.[***]

Vorbeam in cadrul prezentarii "Re-thinking Romanian Education is Re-thinking Its Future" (in curand disponibila online) de accesul inegal la educatie pentru anumite minoritati din Romania (persoane cu dizabilitati, copii romi). Imi scosesem datele din statistici oficiale ale Ministerului Educatiei si Cercetarii. Cand am rostit aceasta fraza, din public a sarit foarte agresiv o voce, a unei tinere din Romania ramasa la studii in SUA: "It's their fault, they are not seeking education". Am fost destul de uracioasa si cu cel mai dragalas zambet posibil am raspuns (exact asa am frazat): "We will gladly answer all comments and questions coming from the audience, as soon as we will finish the presentation, if we may do so".

Ulterior am discutat cu ea si am reusit sa purtam un dialog destul de coerent in care sa ii explic ca situatia socio-economica a comunitatilor de romi din Romania este atat de complexa, incat a spune "they are not seeking education" e o simplificare grosiera a problematicii. Si mi-am amintit de asta atunci cand am citit articolul din NY Times, care vorbeste, prin intermediul povestilor de viata ale unor femei, si fara comentarii parazitare, despre ce inseamna sa traiesti in Sud. Ce inseamna sa trebuiasca sa mergi 60 de km pana la prima clinica, unde de cele mai multe ori serviciile de sanatate maternala sa nu fie disponibile... ce inseamna sa nu poti merge la o clinica pentru ca ar insemna fie sa lipsesti o zi de la munca, fie sa lipsesti o zi de la scoala... ce inseamna sa nu poti manca decat mancare extrem de nesanatoasa, pentru ca nu iti permiti ceva mai bun... ce inseamna sa traiesti intr-un ciclu perpetuu al lipsei de educatie, lipsei de informare (cu privire la ocrotirea sanatatii, la metode contraceptive, la consiliere profesionala si personala), si lipsei de sanse reale de a trai mai bine. Tot vineri, American Cancer Society publica un raport in care arata ca minoritatile din New York (in special asiatici si hispanici) sufera in mod disproportionat de cancer, pentru ca nu beneficiaza de consultatii si tratament la timp. Cauzele sunt iarasi extrem de complexe: stigmat social, necunoasterea hatisurilor sistemului asigurarilor de sanatate, lipsa de consiliere, etc.

Exact aceleasi disproportionalitati se petrec si in Romania cu toate piedicile pe care le intampina categoriile sociale mai putin fericite. A... si cu ocazia asta mi-am amintit de programul "Cornulet cu lapte". Mai tineti minte ce misto s-a facut de el? Tin minte ca pustanii din 45 (scoala generala din cartierul rezidential Dorobanti, de langa liceul meu) isi luau cutiutele cu lapte si le puneau in fata masinilor cat timp semaforul de la benzinarie din Dorobanti arata rosu. Pentru ca masinile sa treaca peste ele, sa imprastie laptele pe carosabil, iar ei sa chicoteasca fericiti de pe trotuar. Timp in care se pare ca in comunitatile din sudul Romaniei, procentul de copii alfabetizati a crescut pentru ca cei mici au inceput sa vina constant la scoala ca sa manance gustarea guvernamentala. Ironic, nu?

De-asta ma voi bucura atunci cand voi auzi ca situatia politica se va normaliza, si ca vom fi capabili sa dezvoltam proiecte, sa absorbim fonduri comunitare, sa pompam bani in educatie si infrastructura in mediul rural, si tot asa. Dream on, dear, dream on! :)