Cealalta metropola

In weekend am experimentat o calatorie cu Chinatown bus-ul (o experienta ceva mai placuta decat microbuzul de Fundulea, dar nu fundamental mai confortabila) si am explorat Washington-ul. DC - caci asa i se spune pe aici, mai degraba decat pur si simplu m-a bulversat. Dupa ce vazusem micutul Lancaster de Pennsylvania, New York-ul care fornaie, urla si consuma calorii, am descoperit o alta fata a Americii. Hei, unde e America? Care e America?

Washington-ul e un fief al conservatorismului si republicanismului. E auster si monumental si a fost gandit sa fie asa. Gazduieste cele mai importante centre de putere ale lumii si simte nevoia sa anunte asta lumii intregi prin solemnitatea pe care o degaja la orice pas. Pana si casutele din cartierele periferice, cu o mica curticica foarte ingrijita in fata si caramida rosie laborios asezata pe fatada, emana solemnitate. Am vizitat ceea ce se presupune a fi cea mai mare biblioteca din lume, anume Biblioteca Congresului. E facuta sa arate lumii ca natiunea american cea proaspat creata va deveni curand mai mare, mai culta si mai bogata decat a fost Europa vreodata. De la decoratiunile interioare opulente, pana la frescele alegorice renascentiste, toate sunt o imitatie a artei europene. Numai ca mai mare, mai lucitoare, mai sfidatoare. Biblioteca

Congresul in sine e asezat pe dealul Capitoliului si in fata lui se deschide o pajiste enorma - i se spune "The Mall" - in care natiunea se poate recrea si cultiva. Se gasesc acolo bancute si muzee, acestea din urma fiind excelent realizate. Un post numai despre asta cat de curand. Deasupra tuturor vegheaza Congresul. The Congress

Cel mai mult in Washington m-au impresionat memorialele. Jefferson Memorial, Lincoln Memorial, WWII Memorial si mai ales Vietnam Memorial. Arta clasica romana si greaca utilizata la primele, minimalismul postmodern la Vietnam Memorial. Stateam noaptea pe trepte, in ceea ce mi se parea mai degraba un templu decat un memorial, la Jefferson Memorial. In fata mea vedeam un lac enorm, o luna plina, Washington Monument (un obelisc imens, sfidator si frust, asa cum e si istoria americana de multe ori). Eram cu Andreea si Alina si pentru cateva momente am simtit ca sunt singura, ca pot simti apasator si intens atmosfera DC-ului. Heirupismul turistic facea incet loc tihnei (apasatoare pentru mine) pe care ti-o da DC-ul. Imi cumparasem un pergament cu Bill of Rights. L-am citit. Bill of Rights au fost adoptate in NY. Ceea ce brusc m-a luminat. De-asta imi place mie NY-ul. Pentru ca aici te simti liber, pentru ca aici sfera ta intima e inca sfera ta intima, pentru ca aici nimeni si nimic din jur nu iti sopteste in surdina: "sacrifica-te pentru patrie, sacrifica-te pentru idei". In NY poti sa fii tu, indiferent cat de visator, de realist sau de amfetaminizat.

Am vazut si Casa Alba. Mi s-a parut puchinoasa si inchistata. Si alba. Cred ca vederile mele democrate imi umbresc si simtul estetic.

Dupa o seara de ras nebun, de impiedicat de un sarpe in plina strada - sunat protectia animalelor, oprit colegi de camera beti sa pastreze sarpele ca animal de casa, sunat politia, etc. - a doua zi am dormit pana la 12. Relaxare, odihna, lux. Am vizitat apoi o alta emblema a DC-ului, anume Arlington National Cemetery. Cerul a fost foarte aproape de mine, parca imi cadea pe umeri, statea sa ploua, sau sa vina furtuna, sau sa se ridice Kennedy din mormant si sa priveasca neamul american si unde a ajuns el. Cimitirul e enorm. Aici sunt ingropati toti soldatii americani morti in diverse conflicte, mai mult sau mai putin starnite chiar de americani, de la eroii din razboiul de independenta, pana la soldatii cazuti in Iraq. Am asistat la o foarte ceremonioasa ceremonie de schimbare a garzii si m-am convins inca o data ca americanii cred foarte tare in institutia americanismului, in sobrietate si in gest. In gesturi se crede si in NY, dar DC-ul ramane locul pentru celelalte. Intrarea in Cimitir

Am plecat din DC obosita, dar fericita ca ma intorc in oraselul meu mare si vesel, ca reincep sa citesc, sa ma agit si sa fiu ocupata. Bonus: 2 poze care imi plac mult. Eu cu fetele (pup u darlings, you've been wonderful) si eu in metrou (sau Furie)!