The Melting Pot Ain't Melting No Longer

Vineri am fost la biroul de asigurari sociale sa depun cererea pentru Social Security Number. Biroul era localizat la doua strazi de mine, in Chinatown. Inauntru, vreo 15 asiatici erau in sala de asteptare, vorbeau in limba lor - nu stiu exact care, caci nu pot face diferenta - si stateau cuminti sa le vina randul. Erau batrani care probabil traiau in State de zeci de ani si mame cu doi sau trei copii mici in brate si carucior. Functionarele de la ghisee erau toate asiatice. Erau angajate ale statului american si vorbeau foarte putin engleza. Abia am reusit sa ma inteleg, mai mult prin semne, cu una dintre ele, si sa ii explic situatia mea si ce doresc de la biroul lor.

In autobuzul spre Lancaster, in jurul meu erau hispanici si negrii. Hispanicii sunt un pic mai inchisi la culoare decat restul europenilor. Asa ii recunosti inainte sa inceapa sa vorbeasca. Pentru ca atat ei, cat si afro-americanii din jurul meu vorbeau spaniola. Soferul de autobuz la fel.

Azi in metrou erau lipite anunturi de la Herbalife in spaniola. Si numai in spaniola. In orice institutie, triunghiul galben cu "wet floor" are si mentiunea "piso mojado". De cum intri in aeroport, sub "immigration" scrie "imigracion". Toti paznicii de la caminul meu vorbesc intre ei in spaniola.

Daca imi intreb colegii americani de unde sunt, mai mult de cinci din zece vor spune: "well, I've lived in States, but originally I come from Ukraine/ China/ Russia/ etc." La noi la facultatea avem liga studentilor palestinieni, liga studentilor evrei, liga studentilor afro, caraibieni, hispanici, chinezi, coreeni. Sunt organizatii foarte puternice si care joaca un mare rol in a aduce finante universitatii. Un cuvant de bine din partea lor adresat comunitatii de asiatici aduce NYU-ului noi platitori de taxe si noi contracte de imprumut. Situatia se extinde la nivelul intregului stat american.

In cele doua cursuri graduate pe care mi le-am luat - si unde poti avea o comunicare mai buna cu colegii - nu am decat doi americani. Din 30. Si ei cauta sa isi descopere origini mai vechi, mai exotice, aparent mai bune.

To cut it short: nu mai exista o identitate americana in care variile identitati etnice sa se dizolve. Rar mai poti observa intr-o metropola cum e NY-ul contururi ale identitatii americane. Nici una din etniile mari nu vrea sa renunta la etnicitatea ei; evreii sephardi se imbraca in costumele lor traditionale si vorbesc idis, chinezii mananca mancarea lor de acasa, au propriile afaceri care alcatuiesc o retea paralela fata de sistemul federal de servicii, hispanicii sunt probabil cei mai asertivi in a-si afirma limba si originile. Cazanul cel multicultural nu mai dizolva. Nici macar minoritarii intre ei - care insumati probabil alcatuiesc majoritatea - nu comunica intre ei. La NYU toti studentii internationali ne coalizam si desfasuram varii activitati sociale impreuna. Una din constantele discutiilor noastre este vorbitul de rau la adresa americanilor. Si cu toate astea, multi dintre noi vom ramane aici. Dar ne vom face propriile brutarii, scoli si case de moda. Si vom vinde savarine, vom preda abecedarul si vom produce gumari sau opinci. Exagerez, in mod evident, dar adevarul nu e departe. Nu stiu cum va arata in ritmul asta viitorul marilor metropole americane. Ma tem sa fac predictii. Dar situatia merita urmarita.